Fabrica de Adevar

Spre casa

2012-03-13T20:03:00.003+02:00

Apropo de preconceptii, azi mi-a fost demontata una.

Nu merg des cu taxiul, dar azi am avut un soc, daca as putea spune asa. In statie era un singur taximetrist, un Logan clasic. L-am vazut de cand traversam strada, si deja ma gandeam ca o sa ma urc in masina si ca exista posibilitatea ca pana acasa sa ascult manele. Din nefericire soferul avea, la prima vedere, toate atributele necesare sa fie un inrait fan al lui Guta, de la atitudine la infatisare. Pentru ca nu am avut de ales am urcat in masina. La 2 minute dupa ce pornim, da muzica mai tare si ma intreaba daca ma deranjeaza. Atunci am avut socul...asculta Lacul Lebedelor. Am zambit si i-am spus ca nu si ca imi place muzica. Nu mi-a venit sa cred ce imi auzeau urechile, dar am apreciat.

Apoi in drum spre casa (in timp ce manca seminte) mi-a povestit ca preferatul lui e Bach, dar cantat de orchestre rusesti, scoala de muzica ruseasca fiind cea mai buna; si ca el asculta doar muzica clasica si ca peste tot ii place sa fie inconjurat de ea.

Omul a terminat conservatorul si are 15 ani de flaut. Atunci am inteles. Mi-a parut rau ca l-am judecat atat de dur la inceput.

Diferente

2012-03-13T00:18:00.004+02:00

Mereu am pretins ca am mintea deschisa si ca nu am preconceptii, iar societatea nu ma va influenta vreodata incat sa nu pot sa am parerile mele proprii privitor la diferite subiecte. Acum ma confrunt tocmai cu limitarile pe care societatea le impune uneori involuntar. Poate ca am crescut cu ele fara sa imi dau seama si fara sa le iau in serios.

Diferentele dintre oameni este un astfel de subiect, astfel rasa, religia sau apartenenta la un anumit grup seteaza deja anumite asteptari.

Nu mi-am dorit niciodata sa judec oamenii dupa astfel de etichete parandu-mi-se un lucru incorect si chiar deplasat. Dar in momentul cand persoana intai singular e in propozitie se pare ca lucrurile se schimba. Si mintea mea etichteaza fara sa afle mai multe. Inca nu stiu daca e vorba de superficialitate sau doar de teama de a depasi anumite limite ale zonei de confort psihic.

The Experience!

2012-02-22T10:16:00.003+02:00

Libertatea a fost si va ramane unul dintre cele mai valoroase lucruri pe lumea aceasta.

Am primit un video despre o libertate deosebita; muzica este geniala iar sentimentul pe care ti-l transmite te face sa ramai, asa cum spune cineva, ca un copil la artificii.

Multumesc.

Enjoy!

Experience Freedom from Betty Wants In on Vimeo.

N-a fost sa fie...

2012-02-19T09:32:00.009+02:00

Decat O Revista celebreaza zilele dragostei printr-o serie de povesti-marturisiri despre relatii de copii ce nu au fost sa fie. Cred ca toti oamenii au astfel de povesti si amintiri ce raman vii multa vreme in viata.

Au trecut 9 ani de la povestea mea. Eram in clasa a XI-a si coincide cu momentul in care am ales ca o facultate cu profil economic e mai interesanta decat informatica. Totul s-a intamplat intr-o saptamana la Cheile Gradistei. O scoala de vara mi-a facut cunostina cu el. Era mai mare decat mine, era student, era altceva decat colegii si prietenii mei din liceu. Saptamana respectiva am fost tare vrajita. Nu-mi amintesc prea multe lucruri legate de ce am invatat in acea scoala de vara, dar imi amintesc clar de escapadele cu el pe dealulurile din jur, micurile dejun in care asteptam sa apara si poate sa se aseze cu mine la masa, seara cand am stat in pat si am ascultat Laura Non C'e si alte momente cu priviri pe furis si zambete furate. Iar parfumul era cu totul deosebit - de atunci e unul dintre singurele parfumuri pe care le recunosc instant si nu am cum sa gresesc. Nu s-a intamplat nimic, am avut doar un click, o conexiune, el imi povestea despre viata lui la Targoviste, iubita lui de acasa si alte lucruri inteligente, iar eu nu mai stiu ce ii spuneam, dar ascultam atenta.

Apoi a fost petrecerea de final si o sa retin toate momentele cand pe melodiile lui Eros Ramazzotti ma uitam la el cu mare drag. A doua zi ne-am despartit cu promisiunea ca ne vom mai vedea, ca vom vorbi la telefon. El a plecat la Targoviste, eu la Sibiu, iar in drumul spre casa ma intrebam de ce am petrecut atat de mult timp impreuna fara nici un sarut. In imaginatia mea de atunci acela ar fi fost un legamant cu adevarat.

Am ajuns acasa si da, m-a sunat, am mai vorbit, dar cu mine se intamplase ceva. Nu stiu ce, pur si simplu imi pierdusem interesul fara vreun motiv anume. El a continuat sa ma caute o perioada, eu faceam pe inabordabila.

Au trecut anii, am mai vorbit foarte rar si foarte putin. Apoi m-am mutat si eu la Bucuresti. L-am cautat si a fost de acord sa ne vedem. Am avut emotii, a fost foarte frumoasa revederea si atunci mi-am dat seama de copilariile mele din liceu, nu stiam sa ii spun de ce nu ii raspundeam la telefon sau la emailuri. Mi-a marturisit ca la un moment dat, nu mai avea credit sa ma sune si a decis sa isi vand DVD-ROM ul. M-a impresionat si m-a distrat in acelasi timp. A (re)inceput sa imi placa de el, dar era cam tarziu, mi-a spus. Iubita lui intre timp devenise logodnica lui. Cu toate astea am incercat un sarut...for old time sake.

Am fost trista cateva zile. Mi-a parut rau de deciziile mele din liceu, ca nu am cultivat relatia putin mai bine, chiar daca era doar o amicitie. M-a consolat faptul ca pentru doi copii oricum ar fi fost o mare problema distanta. Acum e altceva, dar acum nu mai e cazul.

S-a casatorit, de scurta vreme este si tatic. Uneori imi amintesc de el si cred ca ar fi fost unul dintre putinii barbati "perfecti" in acceptiunea mea. Dar n-a fost sa fie.

...prin asternut

2012-02-14T17:21:00.004+02:00

Nu-mi amintesc cand am ascultat prima oara aceasta melodie. Nu o sa asociez cu nimeni, dar o sa imi amintesc intotdeuna senzatia ce mi-o dadea. Si de multe ori m-am intors la ea, asa cum fac si acum.

In spatele cuvintelor...

2012-02-07T14:01:00.004+02:00

Le-am numarat. Au fost 1194.

Eu am scris sentimente, iar tu ai citit cuvinte. Oare cine e mai castigat dintre noi doi?

Daca ar exista schimburi as schimba cele 1194 de cuvinte cu 1194 de secunde, iar pe tine te-as schimba cu mine, doar pentru 1194 de secunde. As face asta pentru mine sa inteleg si sa descopar adevarul, dar si pentru tine, sa traiesti putin cu sufletul meu.

Neincrederea naste monstrii

2012-02-03T22:51:00.005+02:00

Nu stiu daca in aceste cazuri exista sfaturi. Incerc sa le caut. As vrea doar sa nu ajung vreodata sa vorbesc despre mine in situatia aceasta.

Neincrederea naste monstrii. Doar neincrederea are aceasta abilitate de a provoca imaginatia si de a intinde limitele la maxim. Chiar si creativitatea este intrecuta. Si tot ce se naste in acele momente critice sunt din pacate lucruri cu conotatie negativa. Judecata devine intunecata, apar deziluzii, regrete si multe reprosuri.

E adevarat, sa chestionezi anumite lucruri sau anumiti oameni nu e deloc gresit, uneori chiar e indicat, dar, cred ca cel mai sanatos e sa pornesti de la prezumtia de nevinovatie mai intai. Altfel nu poti sa mergi inainte, nu poti sa construiesti nimic.

Neincrederea apare incet, incet, se sedimenteaza de lungul vremii si de aceasta niciodata nu mai poate fi depasita complet. E prea adanc ingropata in tine. Nu cred ca suntem inca atat de evoluati psihic incat sa putem sa trecem vreodata peste toate urmele de neincredere. Iar cand mintea cauta intentionat fapte si lucruri care sa ii alimenteze si mai mult toate scenariile negativiste totul devine aproape insuportabil. Si e greu. Si e trist. Devine frustrant, iar frustrarea strica oameni, sentimente, relatii si chiar vieti.

La bursa vietii

2012-01-24T20:28:00.004+02:00

La bursa vietii joaca toata lumea. Si e deschis nonstop. Miile de tranzactii blocheaza de atat de multe ori sistemul. Sistemul e pozitionat ca fiind infailibil si, incredibil, toata lumea crede asta, chiar daca toti pierd in final, cel putin o data. Iar regulile au voie sa se schimbe fara anunturi prealabile. Cu toate astea ramane cel mai intrigant si provocator joc. Niciodata nu o sa se termine.

Biblioteca cu culori

2012-01-05T20:44:00.005+02:00

- Buna ziua, am si eu abonament aici si as vrea sa imprumut niste culori.
- Da, nu ati mai fost de ceva vreme...Ati adus inapoi negrul abanos si griul de ploaie?
- Pai nu, nu le-am adus, inca mai am nevoie de ele.
- Dar stiti ca dupa o perioada culorile va altereaza viata, mai ales cele pe care le aveti!
- Da, da, stiu! Inca simt ca am nevoie de ele! Acum as vrea niste rosu sangeriu.
- Ma uit in fisa dvs. si ati mai avut aceasta culoare, dar ati returnat-o cam uzata.
- Da, stiu si asta, dar stiti cum e cu aceste culori, te imbeti cu ele si apoi uiti sa le folosesti corespunzator.
- Mda...in orice caz nu am cum sa va ajut, stocul de rosu sangeriu s-a terminat, mii de oameni au venit sa il ia in ultima perioada. Poate doriti un albastru marin?
- Nu nu, doar de acel rosu am nevoie, nu se mai gaseste nici macar putin, nici macar cat un zambet?
- Nu, imi pare rau. Dar stiti ca intotdeuna aveti la dispozitie optiunea sa cumparati varianta sintetica.
- Nu! Am nevoie de un rosu real, viu, un rosu ca o emotie a inceputului. Atunci o sa astept. Timpul oricum sta in loc.

Lectia din Metrou

2012-01-03T13:03:00.006+02:00

"Mama, ce inseamna prozaic?" - aceasta a fost intrebarea unui baietel de 3-4 ani in metrou. Dupa cateva secunde de tacere, mama lui i-a raspuns pe un ton taios ca nu e frumos sa foloseasca astfel de cuvinte. Nu stiam daca sa rad sau sa plang in sinea mea.

Mama copilului era o femeie frumoasa, de aproximativ 30 de ani cu o atitudine de femeie de cariera, inteligenta. Era foarte aranjata, frumos imbracata, pantofi scumpi - eu in blugi si un fular supradimensionat, proaspat trezita din somn. Cu siguranta in acel moment ea ar fi cantarit mult mai mult decat mine in ochii oricui.

Apoi mi-am dat seama ca (si ea) lucreaza in marketing, doar ca ea, mai experimentata pune mult mai mult accent pe ambalaj, lucru ce al trebui sa il stiu si eu: brandul vinde, ambalajul, imaginea, continutul intotdeuna e pe locul doi.

Poate ca dimineata nu sunt cea mai agreabila fiinta, poate ca nu imi iau timp in fiecare zi sa imi dichisesc pana la ultimul fir parul, poate ca nu imi permit sa imi cumpar marimea S la haine..dar sper ca macar "i've got the brains" si o sa pot sa ii explic copilului meu ce inseamna "prozaic" sau orice alt cuvant in limba romana, iar daca nu o sa stiu, o sa incerc sa ma comport elegant si sa ii propun sa aflam impreuna.

De multe ori simt o sete acuta de cunoastere. Sunt avida sa aflu, sa stiu. Uneori ma gandesc ca as vrea sa am timp, mult timp, sa pot sa fac toate facultatile posibile, sa citesc toate cartile...sa retin! La un moment dat chiar m-a intrebat cineva de ce vreau sa stiu atat de multe. Raspunsul e simplu: vrea sa pot sa le raspund copiilor mei la toate intrebarile, vreau sa ii invat tot ce stiu, vreau sa inteleaga ca traim intr-o lume "prozaica" si ca sunt putini cei care chiar pot "misca" ceva.

PROZÁIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 2. v. zilnic.

Azi e doar o zi!

2011-12-31T16:05:00.004+02:00

Singura de revelion! Pare destul de dramatica aceasta situatie, dar daca ma gandesc de doua ori imi dau seama ca asa a fost in fiecare an, de fiecare data, la final de an totul parca de transforma, timpul zbura pe langa mine, nicio planeta nu se mai aliniaza, iar la 00:00 eram doar eu, nu puteam sa ma tin de traditia "sa ai pe cineva de mana". Inca o data, azi, ma intristez, istoria se repeta.
Te vreau pe tine, dar nu poti sa fii langa mine. Eu sunt un om deosebit, dar e asa bine ca tu existi - acum pe un alt cer, poate pentru altcineva...

Am avut un an plin din toate punctele de vedere cu multe zambete, dar si multe lacrimi, cu multe rasarituri vesele, dar si apusuri dureroase. Mi se intampla de multe ori sa fiu inconjurata de oameni, dar in acelasi timp sa fiu mai singura ca niciodata. E un gol ce uneori pare infinit chiar daca incerc de multe ori sa il ascund printre diverse detalii cotidiene.

Poate maine pot sa o iau de la capat, sa nu mai alerg dupa iluzii. Sau poate nu. Rezolutiile anului nou ma sperie desi eu singura mi le formulez. Da, vreau totul concret. Dar cel mai greu e cu dorul, ah, ma omoara pe dinauntru ca nu mai pot sa fac nimic, mi-au fost taiate toate posibilitatile, armele mele s-au intors impotriva mea.

Imi doresc sa primesc "incredere" la pachet, sau poate o lumanare parfumata (vorba filmului).

Dar azi e doar o zi, doar una - e nevoie doar de o zi, sa o traiesti intens, sa incerci sa repari destine, sa petecesti vieti, sau, din contra sa renunti la tot.

Momente cu amintiri

2011-12-29T10:00:00.007+02:00

Amintirile sunt trecutul nostru. Sunt momentele acelea deosebite ce ne leaga de locuri, oameni, sentimente.

A fost foarte frumos la Sibiu cu atat mai mult cu cat am descoperit ca amandoi ne am schimbat atat de mult. Niciodata parca nu mi-a fost mai clar acest lucru. Amandoi cred ca ne-am maturizat intr-un anumit fel si ma bucur sa vad evolutia asta. Cu toate astea amintirile mele sunt bine pastrate si cateodata ma uit inapoi pentru ca imi este dor de ce eram atunci. Poate cu mintea de acum am fi facut multe lucruri diferit, eu cu siguranta as fi facut...dar nu, nu avem regrete niciunul cred. Ma bucur sa il vad bine pentru ca stiu ce e in spatele acestor reusite, doar ca uneori ochii ii sunt mai tristi.

Acum am ramas amandoi cu un amestec de sentimente, o afectiune ce nu o poate schimba cineva, iar sentimentul pe care il ai in momentul cand langa tine sta un om deosebit e mai important decat orice. Dar ca sa ajungem aici a fost nevoie de timp, mult timp si intelepciune.

Dar indiferent de prezent si de viitor, cutia cu amintiri nimeni nu poate sa o fure sau sa o schimbe. E a mea...

Morphine

2011-12-13T12:22:00.007+02:00

"If you ever leave me, baby,
Leave some morphine at my door..."

Sper ca "acasa" sa fie cald, iar bradul pe care mi-l doresc atat de mult sa fie impodobit cu cele mai frumoase zambete, si poate sa si ninga putin. Vreau sa ragasesc bucuria din priviri, cea pe care eu o pierd in fiecare zi.
Nu, acasa nu mai e acolo unde iti este inima, acasa e acolo unde inima se vindeca. O sa devin addicted...am nevoie acuta de aceasta morfina.

Draga Mos Craciun...

2011-12-11T20:31:00.005+02:00

Draga Mos Craciun,

Nu-mi amintesc de ultima scrisoare pe care ti-am scris-o, nici macar unele de multumire nu am fost in stare sa incropesc in ultimii ani. Imi pare rau sa stii, cred ca asta e una dintre caracteristicile noastre, ale oamenilor, uitam uneori sa fim recunoscatori pentru ce avem, sau ce primim.

Nu o sa iti spun ca am fost cuminte anul acesta, sau in ultima vreme de cand nu am mai vorbit, cred ca tu stii mai bine. Stiu ca "semnele de buna purtare" raman acolo undeva, oricat le-am masca, stiu ca si privirea ne tradeaza, chiar si zambetul...si tu stii asta.

As vrea sa imi raspunzi la o intrebare: se spune ca de Craciun toate dorintele se pot implini; e adevarat?...sau e doar un mesaj pe o felicitare inventat de un vanzator de vise? Eu credeam cu adevarat ca asa e, dar tot ce se intampla in jurul meu, lumea in care traiesc, imi distorsioneaza multe dintre idei, cateodata chiar mi le tavaleste prin noroiul cotidian. Uneori plang. Alteori incerc sa rama indiferenta. Dar nu e prea usor nicicum.

Sa stii ca eu am multe dorinte anul acesta. Si oamenii din jurul meu au la fel de multe. Cred ca suntem cu totii avizi.

Uite eu am facut o lista si mi-as dori asa:
- o cutiuta muzicala plina de zambete
- un stilou care scrie doar lucruri frumoase
- o carte cu sfaturi intelepte
- un borcan plin de liniste
- o forma de prajituri in forma de fericire

...dar cel mai mult si mai mult mi-as dori o cutie cu un imprimeu frumos plina plina cu idei de a putea sa implinesc dorintele oamenilor apropiati mie.

Daca ti se pare prea mult alege tu ce crezi ca e mai important.

Cu multa speranta in suflet,

S.

Traieste in prezent!

2011-11-15T21:28:00.004+02:00

Cred ca intotdeauna avem tendita de a analiza tot ce ne inconjoara raporatandu-ne la trecut si la viitor. Ne gandim cum a fost initial si ne imaginam cum ar putea sa fie.

De multe ori uitam ca momentul prezent e cel care conteaza cel mai mult pentru ca e cel pe care putem sa il influentam cel mai mult, putem sa intervenim in cursul lucrurilor macar putin, putem sa alegem sa fim fericiti sau putem sa alegem sa evocam trecutul sau sa visam la viitor.

Trebuie sa traim prezent pentru a putea savura o clipa frumoasa sau pentru a intelege mai bine suferinta.

Traieste in prezent...atrage acum ce e bun in jurul tau, bucura-te acum, iubeste acum, plangi acum, fii tu acum!

Am mai gasit una...

2011-11-15T13:33:00.002+02:00

Inca o reclama cu o melodie senzationala: Lavazza – The Real Italian Experience!

Elysian Fields - Black Acres

Ted x Bucharest

2011-11-11T17:56:00.003+02:00

Ce am "invatat" azi la TedxBucharest:

1) regrets = the sum of the risks you din not take

2) look bigger then you are

3) indiferent ca vorbeste despre speologie sau orice alt subiect, Cristian Lascu e un om fascinant

4) o initiativa foarte misto: GRASP (Societatea Globala a Tinerilor Profesionisti Romani)

5) romanii sunt facuti sa zboare :)

hmm...ma mai gandesc!

Publicitate cu sunet

2011-11-10T10:29:00.004+02:00

Cum sa nu iti fie drag sa te uiti la reclame mai ales acum cand toate brandurile isi aleg coloane sonore deosebite?

Chiar cred ca o melodie catchy intr-o reclama ajuta foarte mult brandul; pentru mine, cel putin, functioneaza - urmatoarele branduri imi sunt mai simpatice acum! :)

1) Reclama Lidl Romania: Mark Ronson feat Boy George - Somebody To Love Me

2) Reclama Kinder Bueno: Selah Sue - This World

3) Reclama Wiesana: Louise Dowd & Richard Salmon - Chasing The Sun

4) Reclama Zewa: Floom ft. Tiny Tune - Dance Little Sunshine

5) Reclama Nivea: Rihanna - California King Bed

...sa strivesti un zambet

2011-11-09T23:10:00.004+02:00

Nu toti oamenii sunt la fel...foarte adevarat. Unii oameni, chiar sunt oameni, unii au uitat sa mai fie.

E greu sa ramai ceea ce ar trebui sa fii atata vreme cat in jurul tau graviteaza atatea lucruri perisabile ce te imping sa uiti esenta si sa iei de buna doar aparenta.

As vrea sa vad mai des bucuria ingenua in ochii oamenilor din jurul meu. As vrea sa stiu ca mai exista liniste si intelegere. As vrea sa ma reincarc cu zambetele oamenlior de pe strada. As vrea sa mai gasesc sinceritate.

Dar in schimb...

Suntem meschini si sarcastici si am devenit chiar profesionisti in a ne ascunde in spatele mastilor, de a rani fara sa clipim, in a desconsidera tot ce ne inconjoara fara regrete.

Constient sau inconstient, acest comportament e la fel de grav si otravitor; uneori nu e nevoie decat de o privire, sau un simplu cuvant sa strivesti un zambet.

00:00:00:00

2011-11-09T14:27:00.006+02:00

Si acum cum as putea sa ma plang sau sa aduc in discutie reprosuri cand eu am ales sa semnez acest armistitiu?

Nu mi e greu sa nu fiu inconjurata de oameni, dar mi-e frica de linistea din mintea mea. Mi-e frica pentru ca la un momnet dat nu va mai fi de ajuns doar sa inchid ochii pentru a auzii acea voce, nu voi mai avea puterea sa mi-o reamintesc, iar atunci totul va fi doar un mare gol.

Toate amintirile sunt incatusate in spatele unor usi ce s-au inchis. Cheile exista si le stim, dar totusi ne prefacem ca le-am pierdut.

Oare cand se va termina acest "timp de rai si iad"?

00:00:00:00

silencio. no hay banda. (clipped to polyvore.com)

Paradox

2011-11-07T21:38:00.008+02:00

Am notat lucrurile astea in graba pe telefon...

Inca din primele minute am stiut ca ceva nu este in regula. Nu imi gasesc locul, iar totul pare sa ma incomodeze. Ma uit la ceas, ma uitasem si acum 2 minute. Sunt fastacita si in acelasi timp neatenta.

Ma uit des spre intrare, astept sa te vad intrand si am un nod in gat pentru ca stiu ca doar imaginatia mea ma poate duce atat de departe. Apoi mi se pare ca simt acelasi parfum pe care il stiu atat de bine, dar mi-e teama sa ma intorc, pentru ca stiu ca nu voi gasi ceea ce caut. Totul se transforma intr-o amintire.

E ciudat cat de incontrolabili suntem. Mintea noastra creeaza constant lucruri ce nu exista, doar pentru ca ni le-am dori sa le vedem; auzim lucruri ce niciodata nu s-au spus; avem amintiri puternice pe care le evocam cu toate ca pretindem ca nu ne-am dori. Viata noastra e o suma de paradoxuri, care, contrar asteptarilor, nu este zero, de multe ori e cu minus.

Totul se intampla intr-un mediu virtual pentru ca avem capacitatea de a ne imagina mult peste limite. Nu stiu daca e bine sau e rau. Realitatea e mult prea sensibila.

imgfave - amazing and inspiring images (clipped to polyvore.com)

Things

2011-10-11T22:06:00.001+03:00

Ev'ry night I sit here by my window (window)
Starin' at the lonely avenue (avenue)
Watching lovers holdin' hand 'n' laughin' (laughin')
And thinkin' 'bout the things we used to do

(Thinkin' of things) Like a walk in the park
(Things) Like a kiss in the dark
(Things) Like a sailboat ride
(Yeah-yeah) What about the night we cried?
Things like a lover's vow
Things that we don't do now
Thinkin' 'bout the things we used to do

Memories are all I have to cling to (cling to)
And heartaches are the friends I'm talkin' to (talkin' to)
When I'm not thinkin' of-a just how much I love you (love you)
Well, I'm-a thinkin' 'bout the things we used to do



I still can hear the jukebox softly playin' (playin')
And the face I see each day belongs to you (belongs to you)
Though there's not a single sound and there's nobody else around
Well, it's-a just me thinkin' of the things we used to do



And the heartaches are the friends I'm talkin' to
Ya got me thinkin' 'bout the things we used to do

Prospect

2011-09-23T14:29:00.004+03:00

Asa cum seara se lasa tot mai repede in zilele de toamna, asa cum frunzele vestejite alearga neincetat in voia vantului; la fel de rapid se instaureaza si nesiguranta in minte si apoi in suflet. Nesiguranta e un fel maladie dureroasa si perpetua, iar in timp se cronicizeaza devenind un fel de “ipohondrie paranoica acuta” – nu cred ca exista acesta notiune, dar cu siguranta se stie despre ce e vorba.

Si nu, nu are antidot, se mai gasesc uneori urme de zambet ce au efect paliativ, dar atat. Inca se cerceteaza.

» Tell Me What I Wanna Hear ! | X_LOVEISLOST (clipped to polyvore.com)

Dragostea e atunci cand iti faci griji..

2011-07-10T01:08:00.005+03:00

Dragostea nu e atunci cand e totul perfect, cand in loc de apa la robinet iti curge lapte si miere, ci e atunci cand iti faci griji..

Dragostea nu e atunci cand stii tot si controlezi tot, ci e atunci cand iti pui intrebari..multe..

Dragostea e atunci cand nu te astepti, e atunci cand simti..

Mai mult apa, putin suflet

2011-06-25T14:47:00.002+03:00

Corpul uman este 90 la suta apa. Sufletul cantareste 21 de grame. E si el apa? Sau e pierdut in restul de 10 la suta... ce-o mai fi prin noi. Cum de nu se ineaca? Si cand te nasti, si ai putin peste 3 kilograme, sufletul are tot 21 de grame? Sau e mic si creste odata cu tine? Dar daca ne nastem cu un suflet mare si el se micsoreaza pana ajunge cat continutul unei lingurite? De ce uneori are gust de zahar, iar alteori de cafea abia macinata, amara, calda si aspra? Si unde sta el, sufletul, in oceanul care suntem? Si de ce atunci cand rostesti buna dimineata, te iubesc... simti ca esti 90 la suta suflet? De ce cand cineva calca in picioare 21 de grame din tine te doare peste tot? Si daca nu stie unde le ascunzi tu pe-astea 21 de grame, de ce calca tocmai pe ele, cum le gaseste? Le cauta, o face din rautate sau o face ca sa-si recupereze sufletul lui? Si gramele astea, 21, stau toate la un loc sau se aduna doar uneori... cand mori, cand te nasti, cand te indragostesti? Si daca nu stau impreuna cum se gasesc ele? Si cum arata, ce culoare au bucatile de suflet? Cred ca sunt rosii cand esti fericit si violet cand te doare... Si daca, de fapt, astea 21 de grame sunt amintirile cu care sufletul tau se ingreuneaza? Daca a fost cantarul defect atunci cand au cantarit mortii si au simtit ca se usureaza cu 21 de grame? Si de ce cand mori plecarea e o usurare, iar in viata plecarea e o povara?

De ce e dezamagirea o ucigasa de grame rosii si ce e, de fapt, dezamagirea? Si de ce cand esti lovit in 21 de grame bine ascunse intre alte cinci mii te cocosezi? De ce vrei sa lovesti cand cineva iti atinge visul? De ce te transformi in caine, desi stii ca testele medicilor care cantaresc suflete au conchis ca aceste animale n-au suflet? Pentru ca ele nu se usureaza la cantar cand mor. Si nu-i asta o prostie, sa ai aroganta sa crezi ca sufletul e ceva numai bun de cantarit? Dar cum sa lupt cu dorinta de a desface totul in bucati si de a recompune? Si unde gasesc penseta aurita cu care sa aleg tocmai acele grame violete ca sa le strang in brate pana se inrosesc? Si cine stie daca sufletul se regenereaza sau se metamorfozeaza? Cum faci sa nu-l lasi sa-si schimbe forma pana la negare... si in toate miile noastre de grame de ce sunt tocmai acestea mai vulnerabile? Si care boala e mai grava: nepasarea sau ura? Ce trebuie sa-ti doresti? Sa fii mai mult apa dulce sau sarata? Eu stiu ca in mijlocul apei ma lupt sa raman delfin..

www.sfin.ro/articol_9008/mai_mult_apa_putin_suflet

Last Night

2011-05-10T11:50:00.002+03:00

Imprumutat

2011-04-30T18:52:00.003+03:00

Am citit acest articol de multe ori. E extraordinara esenta!

Multumesc Eva!

Îmi vine în minte un motiv din Sărmanul Dionis şi anume acela că pentru un om există două dimensiuni ale lumii: realitatea obiectivă şi percepţia lui asupra acestei realităţi. M-aş fi grăbit să susţin preeminenţa adevărului concret, obiectiv, absolut asupra unei reflexii subiective şi înşelătoare. Şi totuşi încep să mă îndoiesc de acest lucru. Cred din ce în ce mai mult că ceea ce contează cu adevărat nu este lumea însăşi, ci percepţia noastră asupra ei. Omul este eminamente subiectiv şi va trece concretul prin filtrul emoţional al sufletului său, transfigurându-l şi percepându-l astfel alterat de propria-i fiinţă; şi în funcţie de acest concret transfigurat îşi va ghida faptele, gândurile, emoţiile, iar nu în funcţie de realitatea obiectivă. Aşadar, întrucât toţi suntem oameni şi, deci, eminamente subiectivi, toţi ne creăm reprezentarea noastră asupra lumii, universul nostru în care ne trăim viaţa, şi atunci cine percepe cu adevărat realitatea obiectivă, pentru cine contează adevărul absolut?

Şi până la urmă de ce ar conta un adevăr concret şi rece în faţa unei lumi create după chipul şi asemănarea omului, după curbele sufletului său? Mi se pare mai puţin important să am 100 de lei care să mi se pară insuficienţi, decât să am 10 lei care să mă îndestuleze.

Când R. se afla într-o excursie în străinătate, mama ei a murit. Apropiaţii au hotărât să nu îi spună, pentru a nu-i strica vacanţa. Realitatea subiectivă a lui R. era una minunată, în care ea se simţea foarte bine, în timp ce realitatea obiectivă în care trăia fără să ştie, ar fi devastat-o, dacă i-ar fi atins sufletul. Dacă R. ar putea împinge la infinit realitatea subiectivă, viaţa ei ar continua să fie aşa cum ea îşi doreşte. Dar uneori realitatea obiectivă insistă să ni se înfăţişeze în hidoşenia ei. O prietenă de-ale lui R. a sunat-o în timpul vacanţei pentru a-i transmite condoleanţe…

Şi totuşi, oamenii se încăpăţânează să caute adevărul cu orice preţ…

Un plan maret

2011-04-11T16:11:00.005+03:00

Daca tot ma gandeam “mai jos” la planuri, cred ca a venit acel timp cand trebuie sa imi fac un plan maret: sa ma opresc din a face planuri. Intr-un fel ma deranjeaza ca am ajuns in punctul acesta atat de devreme, dar in acelasi timp stiu ca asa trebuia sa fac demult. Poate ca nu am avut semnele potrivite. Acum le am. Sunt clare si concludente.

Pana acum am preferat sa am ochii larg inchisi, dar acum lucrurile s-au schimbat pentru ca momentul, clipa in care traiesti e cea mai importanta si trebuie fructificata la maxim. Nu poti sa astepti prea mult, de fapt nu iti permiti. Constientizarea incertitudinii clipei urmatoare e destul de frapanta, dar si necesara. “Live in this moment” imi spunea la un moment dat un sfat pe StumbleUpon, iar atunci mi se parea putin exagerat pentru ca mintea mea nu putea lua decizii doar asa pe loc fara sa tina cont de precedente sau de viitoare implicatii.

Asa ca sper ca de acum o sa pot sa traiesc pe moment, sa gandesc la prezent, sa actionez pe loc.

A fi sau a nu fi..un "plan"

2011-04-05T21:43:00.006+03:00

Funny thing..azi in pauza discutam despre "planuri" - planuri ample despre viata. Fiecare om isi face planuri, in fiecare zi. Indiferent ca sunt planuri pe o perioada scurta sau foarte scurta sau planuri pentru viitorul indepartat, ele sunt niste proiectii ale dorintelor noastre.

Printre gandurile la planurile mele mi-am amintit de proiectiile altor persoane in viata mea, despre planurile lor in care eu eram implicata, dar fara sa le pot modela in vreun fel. Planuri despre case si copii, despre masini rosii si gradini, despre tocuri si butoni, planuri despre vacante si prieteni sau planuri depre schimbatul lumii, schimbatul oamenilor, planuri despre idei si proiecte ce erau menite sa prinda viata.

Deoarece eram atat de prinsa de magia conceptului de "plan" nu am sesizat de multe ori irationalul, incongruentele si nepotrivirile ideilor, sa nu mai spun de capabilitatea mea redusa de adaptare in acele proiectii la care nu eram nici macar co-autoare. Iar toate aspectele astea mi-au facut de cateva ori rau; atat rau fizic cat si psihic.

Interesant e ca uneori aminitirele astea ma fac sa tanjesc dupa lucruri si situatii pe care le-am pierdut si mai grav, ma fac sa tanjesc dupa lucruri pe care, in esenta, nu le-am avut niciodata, doar imaginatia mea le-a avut.

Si pentru ca nu sunt capabila inca sa ma detasez de anumite ganduri nu stiu ce sa fac. Pe de o parte sunt oameni ce imi spun sa traiesc clipa - exact atunci, exact asa, sa fac si sa actionez sub impulsul de moment, iar de cealalta parte e rationalul, partea accea ce uneori scoate la iveala tenebrele sufletului si durerile cele mai stringente ale trecutului.

Cred ca la un moment dat va trebui sa imi fac un plan maret: sa ma opresc din a face planuri.

Coincidente?

2011-04-03T23:29:00.002+03:00

Ma intreba cineva acum cateva zile de unde izvoraste setea mea de cunoastere si mai ales de autocunoastere si de ce sunt atat de "pornita" in a avea de fiecare data o provocare.

Nu am un raspuns clar, dar cred ca are legatura cu faptul ca eu nu cred in coincidente ci cred ca totul se intampla cu un scop. Si cu cat nu cred eu in coincidente parca tot mai mult apar ele in viata mea. Uneori raman socata de cum se "aranjeaza" unele lucruri, iar oamenii ce nu ma cunosc si nu stiu mai multe lucruri nu pot sa creada unele ce povestesc ( si nu..nu ma refer la chestii "paranormale", ci doar la situatii comune). Partea proasta e ca, necrezand in coincidente, sunt tentata sa caut scopul acestor "concursuri de conjuncturi". De ce? Pentru ce? Si astfel nu pot sa ma opresc din cautarea mea si de aici se naste si nevoia pregnanta de cunoastere - vreau sa stiu, am nevoie sa stiu. Trebuie sa stiu ce e cu mine si de ce atrag cu un magnetism nemaintalnit congruentele. Vreau sa aflu scopul acestor intamplari. Multi ar spune ca aceste dorinte ale mele sunt o sfidare a fortei divine. Nu e asa. Am nevoie sa stiu ca sa fac lururile bine, sa stiu cand sa incep, sa pot sa ma opresc cand trebuie. Cer chiar atat de mult?

Stiu ca lumea e mica, stiu poate mai bine decat trebuie acest lucru (am dat nas in nas cu situatia asta de atat de multe ori incat nimic nu mi se mai pare exagerat) si totusi cand mi se intampla, parca ceva imi zguduie mintea. Si imi zguduie mintea in asa fel incat nu stiu cum sa reactionez in continaure: sa insist, sa nu insist, sa ma retrag, sa astept? Chiar de cateva zile sunt intr-o situatie similara in care nu pot sa imi dau seama cum s-a putut intampla chiar asa. Sunt cateva lucruri incredibile ce ma "leaga" de cineva cu care aparent nu ar fi trebuit sa am nici o legatura.

Sau poate toate astea sunt niste semne? Da, se poate! Dar totusi am nevoie de legenda. Astfel caut, cunosc si ma provoc sa gasesc si sa "traduc".

Schimbari

2011-04-03T22:32:00.003+03:00

//Sometimes the things we can't change...end up changing us.//

Oamenii sunt diferiti. Oamenii sunt unici. Aceste adevaruri au incercat sa fie "deturnate" de multe ori prin diverse incercari de a impartii umanitatea - de la religie si nationalitate pana la zodii si tipul de masina pe care cineva il conduce. Cu toate aceste clasificari nu s-a putut ajunge niciodata la un consens, ci din contra demonstratia iesea pe dos.

Un alt adevar (oarecum grav) este ca oamenii nu (se) schimba. Indiferent de cate metode si incercari se fac, armurile codului genetic sunt mai puternice decat influenta exercitata de catre alti oameni. Un om e construit intr-un anume fel de la inceput.

Astfel, zadarnice au fost incercarile (nu doar ale mele) de a schimba ceva in cineva. Sau poate e prea mult spus de "a schimba". Ma refer mai mult de a face pe cineva sa inteleaga ca exista si o contra-partida, la orice, oricand. Am in minte 3 situatii cat se poate de reale si concrete. 3 oameni aparent asemanatori, dar in acelasi timp diametral opusi. Situatile numeroase si diferite m-au facut pe mine sa cred in ei si (intr un fel sau altul) sa ader regulilor lor. Nu pot sa afirm ca a fost un lucru rau, dar nici ca sunt fericita ca a fost asa.

In orice caz, pentru ca trecerea ireversibila a timpului lasa urme si pentru ca anumite lucruri se sedimenteaza in minte, dupa o perioada lucrurile acestea au inceput sa devieze in sensul ca regulile nu se mai pliau mie, sau poate eu nu ma mai pliam lor. Si am vorbit; iar pentru ca pana acum "vocea mea nu avea glas" cei trei s-au mirat si evident, nu s-au aprobat doleantele mele. Dar de data aceasta lucrurile nu au mers mai departe (ca si pana acum) ci s-au oprit brusc - stop joc.

Si m-am gandit asa: oare sunt eu nebuna, iar cei trei definesc normalitatea si eu nu o vad? La prima vedere asa ar parea pentru ca tabela de marcaj ar arata 1-3 si nu in favoarea mea. In detaliu lucrurile nu stau chiar asa. Cei trei nu definesc normalitatea (desi la un moment dat in mintea mea asa parea sa fie) - cei trei nu sunt nici ei nebuni, dar nici eu nu sunt. Asa cum spune si tagline-ul filmului The Air I Breathe, lucrurile pe care nu le putem schimba ajung sa ne schimbe pe noi, contret sa schimbe gradul de acceptare al lucrurilor ce vin din partea celor din jur, sa modifice standardele, sa redefineasca respectul de sine.

Da, asa e, eu sunt cea care m-am schimbat, dar de data aceasta, in pofida aparentelor, m-am schimbat pentru mine, m-am schimbat in spiritul evolutiei, nu m-am schimbat acceptand "standardele" altora. Iar asta s-a intamplat si pentru ca nu (mai) am nevoie de reguli nestabilite de mine. Uneori nu am nevoie de nimeni.

The Prodigy - No Good (Start The Dance)

I hate love

2011-03-26T19:45:00.001+02:00

StumbleUpon Favourite

Pasaje

2011-03-19T19:39:00.003+02:00

Citesc Oscar Wilde - The Picture of Dorian Gray. E o carte extraordinara ce dezvaluie atat de mult din natura umana. Am descoperit in ea cateva pasaje foarte interesante.

"real beauty, ends where an intellectual expression begins"

"I chose my friends for they good looks, mu acquaintances for their good characters, and my enemies for their good intelects."

"the aim of life is self-development."

"it has been said that the great events of the world take place in the brain"

"the only difference between a caprice and a log-life passion is that the caprice lasts a little longer"

"Humanity takes itself too seriously. It is the world's original sin."

"nowadays people know the price of everything and the value of nothing"

"women are a decorative sex"

"women represent the triumph of matter over mind, just as men represent the triumph of mind over morals"

"ordinary women always console themselves"

"never trust a woman who wears mauve, whatever her age may be, or a woman over thirty-five who is fond of pink ribbons. It always means they have history."

Biroul de Ajustari

2011-03-10T22:11:00.005+02:00

Am vazut un film slab (ca sa nu zic prost) in seara asta; pacat de MattDamon. In schimb titlul a fost inspirat: Adjustment Bureau.

Asa este: in/pe lumea aceasta trebuie ajustate (la timp) anumite lucruri, anumite porniri launtrice, anumite idei, anumite actiuni, anumite decizii, si de ce nu, anumiti oameni. Intrebarea e cui ii revine aceasta atribuitie sa "ajusteze" oamenii. Sa fie vorba de soarta? Sa fie vorba de divinitate? Sau poate ca e vorba chiar de alti oameni.

Am ajuns de curand la concluzia ca fiecarui om din lume ii este atribuit un alt om care sa il ajusteze.

Chiar daca soarta si liberul arbitru par a fi doua concepte diametral opuse se pare ca ambele isi au un rol foarte clar stabilit in viata muritorilor. Oamenii ce apar la un moment dat in viata noastra sunt, intr-un fel sau altul, sortiti sa apara, dar in acelasi timp ramane la latitudinea noastra sa ii acceptam sau sa ii respingem.
Iar acesti oameni, daca reusim sa vedem peste barierele atat de fine si in acelasi timp atat de dure ale societatii, s-ar putea sa fie cei ce ne pot ajusta. La fel, ramane sa decidem daca aceste ajustari sunt sau nu de bun augur in viata noastra.

La fel de interesant e cand nu ne dam seama care sunt acei oameni din jurul nostru si cand nu vrem sa acceptam influenta lor - astfel nu suntem dispusi sa facem nici cel mai mic compromis, nu vedem adevaratele valori ale vietii chiar daca ne sunt vadit expuse, suntem vanitosi si individualisti, suntem egocentristi si egoisti, luam decizii importante la secunda, actionam sub impulsul frustrarii si al nesigurantei, gresim.

Ma intreb oare care este pretul pe care trebuie sa il platim atunci cand afisam atata nesabuinta si cu atata nonsalanta?

I've got my mind set on..

2011-03-06T04:10:00.005+02:00

Ar trebui sa pot sa aplic sfaturile pe care le dau altora si pentru mine. Ar trebui sa nu mai creez coincidente. Ar trebui sa nu mai existe fatalitate. Ar trebui sa intelegi. Si pentru a mia oara ar trebui sa nu mai am asteptari.

Mi-ar placea sa ies din cercul "stramt".Mi-ar placea sa fiu mai temperata. Mi-ar placea sa fim 2 si nu 4. Mi-ar placea sa plec cu un zambet. Mi-ar placea sa fur un regret.

Vreau un nou inceput. Vreau solutii pe termen lung si actiuni in timp scurt. Vreau sa inteleg. Vreau sa pot. Vreau un joc de roluri - inverse.

barry white - kiss and say goodbye

Metro

2011-02-06T18:25:00.005+02:00

Mi s-a intamplat de mult ori sa traiesc o emotie ciudata in momentul cand ma intorc intr un loc in care am mai fost, dar pe care nu l-am "pretuit" la momentul respectiv. Nu pot sa reproduc cu exactitate senzatiile respective, dar cu sigurnta sunt rascolitoare. E un fel de film, iar in mintea mea se proiecteaza imagini in fast forward, aud sunete, cuvinte, totul se transforma intr-un bulgare de amintiri ce devine din ce in ce mai mare.

La fel am patit acum 2 zile cand am intrat dupa foarte multa vreme intr-un magazin METRO. Acum cativa ani magazinul Metro din Sibiu aproape ca devenise pentru mine un al doilea loc de munca. In fiecare saptamana petreceam ore bune in acea hala tictisa cu rafturi, cutii si agitatie. Initial imi faceau placere vizitele la Metro, ma invarteam printre culoare, mai vedeam oameni, chiar incepusem sa leg conversatii cu fetele de la intrare. In timp doar gandul ca trebuie sa merg la magazin ma ingrozea: traficul, statul la casa, angajatii de multe ori indisponibili, aroganti si cu replica "nu stiu" pregatita in orice moment. Parca acum imi amintesc de cate ori am completat formularele cu "sugestii si reclamatii" in antet. Si imi amintesc atat de bine de o doamna de la "supraveghere case" care in afara de faptul ca de fiecare data era "supra aglomerata" avea si o atitudine de superioritate ce de multe ori ma facea sa ma intreb daca eu sunt sau nu client in magazin. Ca sa nu ma enervez de fiecare data cand asteptam in fata ghiseului chiar si cate 30 de minute imi fixam privirea in parul ei; avea intotdeuna un coc prins cu o mesa de par ondulata de aveam senzatia ca a venit la servici direct de la o nunta kitchoasa unde ea era nasa. :)

Apoi a urmat o perioada in care legaturile pe care mi le-am facut in magazin erau mai importante decat tot stresul pe care mi-l inducea faptul ca trebuia sa ajung acolo. Aveam un card gold si un ceai de lamaie foarte bun asigurat de fiecare data si cu atat mai mult, toate astea se intamplau la "un nivel inalt".

Acum, dupa ce anii au trecut, imi dau seama cat de multe ma leaga de Metro. Atatea amintiri, aventuri chiar si distractie. Mi-e dor sa merg in magazin sa ma cunoasca lumea, sa ma salute angajatii, sa stiu rafturile pe de rost, sa ma intalnesc cu prieteni la cumparaturi, sa rad cu fetele si mai ales cu Paul. Privind partea buna a lucrurilor fetele si Paul faceau toata distractia la Metro - sa probam haine, sa desfacem capse, sa rascolim rafturile, sa ne certam pe ultimele produse, chiar sa nu gasim masina in parcare, sa uitam unde este volanul, sa cumparam o paine si sa platim un bax..detalii, detalii..

Iar acum, imi dau seama de legatura puternica intre mine si acest magazin. Si imi este drag si imi este dor de zilele de luni cu cumparaturi la Metro.

Behind

2011-02-01T20:18:00.002+02:00

Imi place mult melodia asta, dar videoclipul e genial - cel putin pentru mine. Are foarte mult substrat. In fiecare secunda regasesc clipe din scenariul meu. E interesant, dar si frustrant in acelasi timp.

--

Chiar acum cateva minute cineva mi-a pus o intrebare foarte buna ce m-a facut sa ma gandesc mai bine la multe lucruri ("dar de ce....daca..."). Eu nu m-am gandit pana acum la asta. Dar e buna remarca. Raspunsul e simplu si se aplica in multe cazuri. Unele actiuni vin ca si un raspuns al altor actiuni. Un fel de inertie. Se intampla cand realizezi niste lucuri pe care pana acum nu vroiai sa le vezi. Chiar daca stii ca acum e punctul culminant si nu se poate sa te intorci un pas inapoi, inca pastrezi vii anumite ganduri doar asa, de dragul lor. Sa stii ca sunt acolo. Doar o vreme, pana cand le vei putea arhiva si le vei putea trece cu adevarat pe lista amintirilor. De fapt e o stare de "sevraj" - e ca si atunci cand pui mana pe telefon, dar pana sa apesi pe "call" iti amintesti de ce nu ai facut asta mai devreme. Si te opresti. Si te bucuri. Si a doua zi o iei de la capat. Pana cand te trezesti ca au trecut zilele una, cate una, le numeri, le cantaresti si esti linistit, sau nu. In orice caz, orice/oricine are un antidot.

Cea mai frumoasa zi

2011-01-24T19:51:00.002+02:00

Ma gandesc de multe ori care a fost cea mai frumoasa zi din viata mea sau care ar putea fi in viitor. Nu pot sa ma decid si nici nu pot sa imi imaginez ce se poate intampla la un moment dat.

Cu toate astea cred ca cea mai frumoasa zi din viata mea a fost ziua in care m-am nascut. Chiar daca eu nu imi amintesc, chiar daca nu am constientizat multa vreme acest lucru, acum stiu. Cu siguranta ziua in care m-am nascut a fost cea mai frumoasa, cea mai deosebita, cea mai speciala. Aceasta afirmatie o argumentez cu sansa pe care am primit-o in acel moment: sa traiesc si sa incerc sa schimb ceva, sa decid, sa rad, sa fiu fericita, sa plang, sa gandesc . Si cand spun asta ma refer si la cele mai mici detalii, trairi, schimbari si la cele mai mici decizii, vise, idei; pentru ca, asa cum am mai spus la un moment dat, fiecare mic detaliu, ce in aparenta ar putea fi considerat marunt, pus langa un alt detaliu formeaza un intreg, formeaza o viata.

Nu e ziua mea azi. Dar daca vreau as putea sa traiesc ca si cand in fiecare zi e ziua mea.

1000.

2011-01-03T13:58:00.005+02:00

Cioburi. Multe cioburi. Cioburi mari, de sticla groasa, cioburi brutale ce lasa rani adanci, iar cicatrizarea nu se face frumos chiar daca ai avea un McSteamy sa te ajute. Dar si cioburi mici, marunte, fine. Cioburi ce se prind de piele, par invizibile si te ranesc. Ranile, chiar daca superficiale, sunt mai dureroase decat poti crede. Si aceste cioburi lasa semne fine in urma lor, firicele de sange. Da. O gramada de cioburi.

O sticla de Evian by Issey Miyake valoreaza cat 1000 de cioburi.

...and those who don't.

2010-12-28T02:31:00.006+02:00

There are only 10 types of people in the world : those who understand binary, and those who don't.

Pornind de la aceasta glumita matematica mi-am dat seama ca asa este de fapt, oamenii se impart in doua categorii: cei care au tot ce e necesar si fac orice sa joace pana la capat si cei care nu. Interesant e cand cei din urma incearca sa devina cei dintai. Din pacate pe parcurs acestia se tradeaza fie ca uita regulile jocului, fie ca joaca prost, fie ca..sunt dubiosi (nu am o explicatie concreta si cred ca nici cuvintele nu ma ajuta azi, dar eu stiu ce vreau sa spun :) ).

Inca o data ajung la ceva despre care am mai scris pe blog si anume la asteptari. Nu, nu, nu, nu e bine sa ai asteptari, iar asta pentru ca vei avea senzatia ca iti pica cerul in cap in momentul cand asteptarile tale sunt facute ghem si aruncate la cos, astfel mai punctand o bila neagra pe tabela de marcaj.

Totusi nu pot sa nu ma intreb "de ce?"; eu prin sinea mea sunt o peroana care pun intrebari, multe intrebari, iar "de ce" e una dintre preferatele mele. In prima faza incerci sa le gasesti acestor oameni din a doua categorie tot felul de scuze, dar asta doar din dorinta de a nu sterge cu ei pe jos din prima si de a nu avea senzatia ca istoria se rescrie la infinit (uitand evident povestea cu lupul si naravul). Cu toate aste nu poti sa nu iti pui intrebarea fatidica. Sa fie oare cerintele prea mari, standardele prea inalte, ideile prea vadit expuse, gandurile prea sincere? Nu..de fapt asteptarile din paragraful anterior sunt de vina si pana la urma nu trebuie sa uiti niciodata ca "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere" :)

Jocul nu e pentru "toti muritorii de rand".

E-mail

2010-12-28T02:29:00.003+02:00

Azi am primit cel mai frumos e-mail:

my dear andreea,smile less,laugh more, think less, act more ,stay less, jump more. kiss less, love more. one day, all your wishes will come true, and you will laugh act jump love more than you are smiling thinking stay kiss today. with all my heart and all my love and all my support i will help you succed.

Marius si Livada cu mere de aur

2010-12-17T15:33:00.003+02:00

A trecut ceva vreme de cand am auzit aceast "basm", dar inca este de actualitate si inca mai face senzatie.

Se facea ca intr-o tara uitata de lume traia o Caprioara blanda cu o blanita maro de care era foarte mandra. Si Caprioara cu ochii umezi isi ducea viata intr-un mod foarte plictisitor. Era simultan fericita si nefericita. Era fericita ca iubea, dar era nefericita pentru ca iubirea acesta nu ii era impartasita asa cum si-ar fi dorit. De fiecare data cand il vedea pe Praslea trecand isi intorcea capul mic si gratios sa il urmareasca cu privirea.

Si pentru ca iubirea ei era atat de puternica Caprioara ajungea sa viseze la viata perfecta pe care si-o dorea alaturi de Praslea. Intr-o noapte se facea ca ea si cu Praslea stateau intr-o Livada cu Mere de Aur. Si livada era frumos inflorita si totul era feeric. Iar atunci Caprioarea, euforica ii spune lui Praslea:

- As vrea sa traim toata viata in Livada aceasta cu Mere de Aur!
Praslea, mai pragmatic din fire o intreaba:
- Dar cu ce o sa traim aici, in aceasta Livada?
- O sa traim cu Dragoste si cu Mere! Da, cu Mere si cu Iubirea noastra o sa supravietuim! a venit raspunsul "intelept" al Caprioarei.

Iar in acest moment visul s-a destramat, pentru ca Praslea a izbucnit intr-un ras isteric la auzul vorbelor Caprioarei.

Acum Caprioara a ramas doar cu o amintire: "Daaa, asa, iubeste-ma!"

---

Care este "punctul tau de vedere"? :)

Oamenii in cadrul lor natural

2010-12-08T12:25:00.005+02:00

De curand au ajuns la urechile mele diferite vesti care imi demonstreaza inca o data cat de "ciudata" e natura umana.

Presupunad ca exista un grup de prieteni, care a rezistat eroic fiind chiar invidiati de alte personaje ce nu au reusit sa se puna in fata trecerii timpului si sa tina stransa legatura, chiar daca la inceput isi jurau prietenie eterna..in fine. Iar acest grup a fost intotdeuna special pentru ca membrii lui au fost foarte deschisi unul cu celalalt, si-au permis unul altuia aproape orice, au acceptat chiar si diferite "combinari" in cadrul membrilor..asta poate si din cauza backgroundului matematic din care provenau cu totii. :)
Bineinteles ca in urma acestor combinari au aparut si mici probleme, invidii, dar timpul le-a rezolvat pe toate.

De curand o noua permutare s-a produs, iar spre uimirea mea, aceasta permutare a creat mai multe valuri decat trebuia, avand in vedere ca acum cativa ani lucrurile erau mult mai simple si nu erau atat de "grav" privite. Banuiesc ca unul dintre motivele ce poate pleda pentru aceasta gravitate este ca sunt implicate "sentimente". Povestea e mai complexa, dar nu vreau sa o expun pentru ca se cunoaste mult prea bine.

Vreau doar sa spun ce am inteles eu, care sunt concluziile mele si de ce cred ca natura umana e foarte ciudata. Mie mi s-a demonstrat de foarte multe ori ca nu poti avea incredere nici in tine si ca exista situatii in care te poti regasi prin care nu ai crezut vreodata ca vei putea trece, iar daca cineva ti-ar fi spus dinainte ca asa se va intampla il considerai nebun.

Astfel:

Nu inteleg..de ce sa condamni un om pentru ca actioneaza in urma unui impuls de moment? Se spune ca e mai bine sa iti para rau de un lucru ca l-ai facut, decat ca nu l-ai facut.

Nu inteleg..de ce sa condamni un intreg grup la scindare cand tu nu poti sa accepti modul oarecum firesc de evolutie a lucrurilor. Omenii se schimba, actiunile lor se schimba.

Nu inteleg..de ce nu te poti pune in locul omului de care tu afirmi ca a gresit si sa vezi cum ai fi actionat tu, dar sa fii si sincer.

Nu inteleg..de ce trebuie sa existe secrete (ce pana acum nu existau) si situatii mascate care sa voaleze adevarul, adevar pe care de fapt toti ar trebui sa il stie, astfel putand sa judece corect.

Sunt convinsa ca in povestea asta fiecare personaj are un rol important si chiar parte din vina - fie un comportament inadecvat, fie o impulsivitate dusa la extrem, fie nestiinta expunerii unei situatii etc etc.

Dar cel mai important lucru care nu trebuie uitat vreodata este ca totul se intampla cu un motiv pe lumea asta, ca totul are o finalitate.
Si nu trebuie sa existe orgolii sau actiuni si decizii luate pe baza propriului ego pentru ca astea nu aduc nimic bun. Poate pe moment par solutiile cele mai bune, dar oare nu trebuie sa gandim in perspectiva?

In sfarsit..

2010-11-26T16:48:00.000+02:00

Stai pe acelasi drum..

Stai pe acelasi drum

2010-11-21T22:46:00.002+02:00

Stai pe acelasi drum
Iubeste-ma!
Voi fi un om mai bun
Priveste-ma!
Stai pe acelasi drum
Si crede ce-ti spun acum..

Ma fascineaza piesa de la Bere Gratis - Stai pe acelasi drum si ascult Europa FM nonstop din aceasta cauza.

Advice #3

2010-11-21T18:04:00.000+02:00

Be honest at all times. Lies lead to nothing but trouble. Being known as trustworthy is an excellent trait to maintain and essential to having integrity.

Barrio Latino & viitorul chirurg plastician

2010-11-15T09:34:00.004+02:00

Acest weekend a reusit sa faca din mine o sclava a amintirilor. Cel putin Barrio Latino Party m-a facut sa creeze iarasi filme in mintea mea, sa imi imaginez lumea paralela. Chiar daca clubul devenea neincapator, perdeaua de fum mult prea densa, muzica rasuna mult prea puternic, oamenii pareau mult prea rigizi, am reusit sa inghet totul pentru cateva minute si sa ma transpun acolo unde mi-as fi dorit sa fiu. Cu atat mai mult cu cat exista o asemanare intre doua persoanje si cred ca tocmai din cauza acestei asemanari ma port prosteste de multe ori.

Cele doua elemente ce ma faceau sa ma intorc in timp m-au facut sa plec repede. Dar nu mi-a parut deloc rau.

Dupa o discutie in contradictoriu despre distanta intre Sibiu si Bucuresti am ajuns intr-un club din centrul vechi, un club mic, dar cu o atmosfera extraordinara. Si aici a aparut EL. E o combinatie intre Colin Farrel, Edward Norton si Charles Kelley, niste ochi extraordinari, dar cel mai mult cu o atitudine dezarmanta. M-a fascinat zambetul din ochii lui si dezinvoltura cu care vorbeste. Lucrurile s-au miscat foarte repede incat m-am trezit ametita si imbatata de parfumul lui acasa, dar fara sa mai pot sa iau legatura cu el. Stiu doar ca e Alex, viitor doctor si ca saruta extraordinar. Si vreau sa ii multumesc - ca mi-a aratat ce inseamna sa traiesti clipa si ca m-a facut sa schimb un standard.

Barrio Latino - Estrella de Paris - by Carlos Campos - Track 6

Advice #2

2010-11-14T16:04:00.002+02:00

.

Be mysterious. Don’t let off everything about you and definitely leave out some major details. There is something both alluring and mesmerizing about someone that no one knows fully about. I’m not saying to confide in no one or to alienate yourself. Just think James Bond.

Advice

2010-11-12T09:08:00.003+02:00

Descoperind StumbleUpon am redescoperit internetul. Dupa ce o lunga perioada vedeam internetul ca pe o simpla unealta ce te poate ajuta chiar si in cele mai neasteptate situatii acum il vad uneori ca si o delectare si chiar (cu riscul de a parea exagerat) o sursa de intelepciune.

Astfel am gasit cateva sfaturi..pentru o viata mai frumoasa:

Advice #1

Live in THIS moment. Even 10 minutes ago is the past. If you live purely in this moment you will always be happy because there is nothing wrong in this split-second.

Stardust

2010-11-11T17:46:00.009+02:00

Timpul trece ireversibil.

Chiar daca se spune ca timpul vindeca tot se poate ca uneori sa existe rani ce nici timpul nu le poate opri sangerarea.

Dar, facand abstractie de rani & co. si ramanad doar la timp, am descoperit un mail pe care eu mi l-am trimis mie exact acum 3 ani.
Mi l-am trimis tocmai ca sa fur acea clipa, sa incerc sa o conserv intr-un banal mail.

Mail-ul respectiv era o dedicatie, dedicasem o stea cuiva..si spre uimirea mea, inca mai exista acea stea, chiar si acum..e aici:

http://www.stardustmovie.com/site.htm#sky&id=32927

Nu mi-a venit sa cred ca mesajul s-a pastrat. Uneori parca mi-e dor de vremurile alea. Parca mi-e dor de situatiile limita de atunci :)
Nici nu mai stiu cum era atunci, mi-amintesc doar ca lucrurile se transformau in jurul meu cu o rapiditate ametitoare..ca viata parca avea un alt gust.

La Muse malade

2010-10-26T14:15:00.001+03:00

Ma pauvre muse, hélas! qu'as-tu donc ce matin?
Tes yeux creux sont peuplés de visions nocturnes,
Et je vois tour à tour réfléchis sur ton teint
La folie et l'horreur, froides et taciturnes.

Le succube verdâtre et le rose lutin
T'ont-ils versé la peur et l'amour de leurs urnes?
Le cauchemar, d'un poing despotique et mutin
T'a-t-il noyée au fond d'un fabuleux Minturnes?

Je voudrais qu'exhalant l'odeur de la santé
Ton sein de pensers forts fût toujours fréquenté,
Et que ton sang chrétien coulât à flots rythmiques,

Comme les sons nombreux des syllabes antiques,
Où règnent tour à tour le père des chansons,
Phoebus, et le grand Pan, le seigneur des moissons.

— Charles Baudelaire

Till death do us apart

2010-10-17T00:01:00.002+03:00

Imi place foarte mult piesa asta. Are ceva ce imi aminteste de zilele de sambata dimineata, cu soare cald de vara, cu un miros proaspat al aerului ca dupa o ploaie torentiala, cand imi facusem o mica rutina, sa beau cafeaua intr-o benzinarie Rompetrol din Sibiu. Pare trist sa iti bei cafeaua intr-o benzinarie intr-o zi frumoasa de vara, nu? Importanta era de fapt compania. Chiar nu stiu de ce tocmai o benzinarie am ales ca si punct de intalnire..cred ca era in drumul nostru.

Imi amintesc discutiile pe care le purtam mai ales legate de ce aparea in ziar. In orice caz imi placea foarte mult. Dar cel mai important lucru pe care il retin despre persoana cu care imi petreceam dimineata este ca m-a “citit” foarte repede, de fapt m-a facut sa imi dau seama de ceva ce eu nu eram (sau nu vroiam sa fiu) constienta: ca eu sunt intr-o continua cautare, dar mai grav, ca ma tradeaza privirea..ca sunt o nemultumita, o neadaptata si ca voi fi o viata in cautarea acelui “ceva” care sa ma faca sa ma simt ca si un intreg. Ma intrebam oare cum a reusit sa isi dea seama asa repede din ce lut sunt facuta.

O vreme am crezut ca toti oamenii sunt ca mine si de multe ori ma gandeam oare ei ce gandesc in privinta asta. Ehh..dar m-am inselat, nu toti oamenii sunt asa. Se pare ca uneori oamenii sunt mai usor de multumit de cat ne putem imagina. Si cateodata cred ca imi doresc si eu asta..sa pot sa ma complac si sa ajung sa ma plafonez, dar sa fiu fericita. Evident ca imi trec foarte repede aceste ganduri “sumbre” pentru ca pe mine tocmai asta ma face sa ma simt vie – cautarea, aventura, necunoscutul.

Au trecut doi ani de cand am fost facuta constienta de “starea” mea. Intre timp am rezolvat si misterul. Era evident ca si-a dat seama cum sunt si cum vreau sa fiu si cum voi fi. Pentru ca e la fel ca si mine. Amandoi o sa fim la fel in continuare..till death do us apart.. :)

Why people have such a need for drama in their life

2010-10-16T14:49:00.010+03:00

De Kurt Vonnegut am auzit (spre rusinea mea) destul de tarziu. Acum cativa ani aveam o fixatie pentru un film ce cred ca l-am apreciat mai mult prin prisma actorilor mei preferati ce erau distribuiti in rolurile principale (The Recruit). Si acest film facea trimitere la una dintre cartile lui Vonnegut si mai exact la Leaganul Pisicii (o carte destul de impresionanta). Acest om am influentat foarte mult literatura secolului 20 adoptand un stil inconfundabil plin de satira si comedie neagra. Intre timp am cautat mai multe informatii despre el si am dat peste o teorie extraordinar de interesanta despre cum oamenii au nevoie de drame in viata lor. Mai mult decat atat uneori chiar le cauta sau chiar le fauresc pornind si de la cele mai mici intamplari ale vietii lor. Dorinta de a fi in centru altentiei, de a trece prin diverse incercari si mai apoi de a le depasi cu bine fac oamenii sa isi doresca situatii limita si probleme.

Kurt Vonnegut a gasit o modalitate geniala si pragmatica de a reprezenta acesta nevoie acuta de drama in viata oamenilor, astfel:

1) Initial a reprezentat viata cu ajutorul unui grafic2) Apoi a utilizat o poveste indragita copiilor ce ii demonstreza foarte bine teoria - Cenusereasa3) Dupa aceasta transpune o intamplare des intalnita in diferite carti, chiar si ale lui ("dezastrul)"Omenii iubesc astfel de intamplari si de povesti pentru ca au senzatia ca asa ar trebui sa fie viata cu "ups and downs" si cu situatii apropiate de nivelul fantasticului.

4) Dar de fapt acesta e graficul vietii adevarate
De fapt se intampla lucruri normale, viata se scurge cu urcusuri si cu coborasuri, dar nu intr-un mod atat de alert sau grav, dar noua ne place sa dramatizam, sa ne victimizam tocmai pentru ca subconstinetul nostru simte nevoia de "salvare a situatiei" si pentru ca de multe ori ne imaginam ca traim un basm, iar intr-un basm intotdeuna exista situatii majore.

E adevarat ca si in viata reala exista si cazuri grave si intamplari nefericite, dar aceste sunt mult mai izolate decat dorim noi sa credem.

In principiu e bine pentru confortul nostru psihic sa consideram anumite situatii mai grave decat sunt de fapt pentru a putea sa ne bucuram mai mult in momentul rezolvarii situatiei, dar nu intotdeuna este si benefic. Am intalnit cateva cazuri in care acest mod de a trai este dus la extrem si, din nefericire, creeaza doar un sentiment grotesc de exacerbare a tuturor conceptelor vietii cotidiene.

Vonnegut concluzioneaza:

“But because we grew up surrounded by big dramatic story arcs in books and movies, we think our lives are supposed to be filled with huge ups and downs! So people pretend there is drama where there is none.”

Iar Derek Sivers o face si mai bine:

"That's why people invent fights. That's why we're drawn to sports. That's why we act like everything that happens to us is such a big deal.
We're trying to make our life into a fairy tale."

Pasiune si eliberearea durerii prin "dragoste"

2010-10-15T18:02:00.006+03:00

Ieri am avut o discutie cu colegii mei despre cum ar putea fi repezentata "pasiunea". Poate o fotografie, poate un filmulet, poate niste cuvinte? In final ne-am dat seama ca "pasiune" are mult prea multe valente si fiecare om poate sa se gandeasca la altceva, astfel reprezentarea ar fi mult prea subiectiva ca sa poti sa gasesti ceva potrivit.
In orice caz am ajuns la concluzia ca pasiune inseamna si sa iubesti ceva, si sa te obsedeze ceva, chiar sa dansezi, sa faci dragoste, sa fii prins foarte tare de un hobby.

Dupa discutia asta mi-am amintit de un articol pe care l-am citit pe blogurile New York Times si mai exact un articol care sustinea un studiu prin care se demonstrau calitatile paliative ale dragostei asupra afectiunilor/durerilor oamenilor: Love and Pain Relief. Studiul a aratat ca oamenilor le este redus nivelul durerii cu un procent destul de mare (40%) in momentul in care vad persoana pe care o iubesc. Se pare ca atunci cand oamenii resimt o durere fizica si persoana pe care o iubesc apare sau le este aratata in poze creierul elibereaza o cantitate mai mare de dopamina (unul dintre principalii neurotransmitatorii de la nivelul sistemului nervos) decat in cazul activitatatilor ce provoaca dependenta - droguri sau jocuri de noroc - acestea din urma avand o stransa legatura cu eliberarea dopaminei.

Chiar daca acest studiu se referea la "romantic love" cred ca rezultate destul de bune se pot obtine si in cazul in care subiectul ar fi vizualizat sau ar fi intrat in contact cu un alt gen de activitate sau lucruri care ii provoaca o placere deosebita, cum ar fi o pasiune adevarata.

S-ar putea ca aceasta sa fie cheia de rezolvare a multor probleme pe care oamenii le intampina, iar cea mai grava cred ca e stresul. Elibererea de stres se poate face in momnetul in care o sa reusim sa ne concentram mai mult asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat si care ne fac placere in mod deosebit. Totodata acesta poate fi si un mod de relaxare extraordinara. Nu cred ca oamenii vor fi vreodata fericiti fara ca in viata lor sa existe pasiune pentru ceva sau cineva.

Imi permit sa afirm ca pasiunea e noul drog "bun".

Adevaruri, minciuni, aparate de fotografiat si control

2010-10-15T10:51:00.008+03:00

Ce pot avea in comun toate aceste lucruri?..aparent nimic, dar am invatat ca nu exista coincidente si ca intre fiecare om/lucru pe lumea aceasta poate sa existe undeva, candva o conexiune.

Timpul trece si nu mai poate fi adus inapoi chiar daca o sa producem acea masina a timpului chiar in acest birou. O data cu timpul multe lucruri par sa se distorsioneze. Umbra pe care zilele care trec una cate o una o lasa asupra lucrurilor uneori e foarte pregnanta. Atat adevarul cat si minciuna, aceste doua concepte atat de mult folosite in viata de zi cu zi, par sa fie "impresionate" de trecerea timpului. De multe ori ma intreb si niciodata nu pot sa ma decide ce e mai bine: o minciuna protectoare sau un adevar dureros.

Ieri mi-a spus cineva foarte clar si raspicat "orice ar fi vreau sa stiu adevarul"! Dar tocmai aici e problema..nu e indeajuns sa vrei sa stii adevarul, trebuie sa stii si unde sa il cauti si cum sa il cauti pentru ca Adevarul este foarte evaziv ascunzandu-se mai bine decat ne putem imagina. Si in acelasi timp trebuie acordata o atentie sporita Adevarurilor faurite de mari maestrii vanzatori de vise.

Apropo de timp si de adevaruri ma gandeam de ce, de multe ori, eu si oamenii in general isi doresc sa "rescrie istoria" sa refaca anumite lucruri. Oare pentru ca uneori avem nevoie de alibiuri, sau poate ne dorim sa facem rau persoanelor ce ne-au facut noua rau, sau poate pentru ca rescriera istoriei este o alta forma de a minti? Nu stiu..dar stiu sigur ca de cele mai multe ori istoria si amintirile acestea sunt ele niste minicuni acceptate de comun acord si acum sunt frumos impachetate si oferite celor ce doresc sa sape in speranta comorii.

Iar ca aceste amintiri sa fie si mai veridice, in sprijinul lor vin aparatele de fotografiat. Aceste obiecte sunt create pentru a pastra imagini. Dar, in realitate, ele pot pastra mai mult decat atat. Pot sa aduca in prin plan detalii ce nu le-ai vazut de la inceput in cadru, pot dezvalui mici secrete sau priviri pline de subinteles ale oamenilor, dar cel mai spectaculos lucru pe care un aparat de fotografiat poate sa il faca este sa recreeze vise. Vise ce s-ar putea sa nici nu stim ca le-am avut. In cele din urma pare chiar periculos folosirea aparatelor de fotografiat.

Dar daca tot vorbim de periculos am descoperit ceva ce e cu adevarat periculos. Intr-un articol mai vechi am scris destul de multe lucruri despre "control" si senzatia de a "detine controlul". Se pare ca cel mai grav lucru este sa pierzi controlul lucrurilor, situatiilor, chiar oamenilor. Sa pierzi controlul insemana de fapt sa iti lasi soarta in mainile altora si ce poate fi mai periculos decat asta oare?

Ahh..si sa nu uit..am descoperit ceva foarte interesant..am descoperit ca exista usi cu mult prea multe incuietori. Asa ca mai bine sa le lasam inchise pentru totdeauna, nu-i asa?

Why Choice Makes People Miserable - The Pardox of Choice

2010-10-09T17:32:00.008+03:00

Astazi am fost la cumparaturi intr-un hipermarket supraaglomerat. Pentru ca nu gasesc o placere deosebita in a ma plimba printre rafturi si a alege diverse lucruri de aceasta data am lasat sarcina de a umple cosul in seama altcuiva, iar eu m-am rezumat in a analiza oamenii din jurul meu si comportamentul lor.

Dupa ce am studiat cateva persoane si mi-am notat in minte cateva detalii m-am intors acasa si am inceput sa ma gandesc de ce oamnii aleg sa vina la cumparturi intr-un super/hiper-market. Raspunsul e simplu, evidentiat si de sondajele de opinie: "pentru ca poti sa optezi". Acest argument pare sa fie foarte puternic intrucat dreptul de a avea optiuni/alegeri pare sa primeze pentru multe persoane. Nu de putin ori am auzit fraza "imi place pentru ca am de unde sa aleg" sau "vreau sa am cat mai multe optiuni".

Cu toate acestea sunt foarte putini cei care se gandesc la repercursiunile acestui drept de a alege. Simtul acesta al libertatii ajunge chiar sa fie frustrant. De multe ori in loc sa vedem si sa ne concentram asupra lucrurilor cu adevarat importante in viata, sa ne urmam telurile, sa ne pastram o anumita scala de valori, noi ne pierdem printre aceste optiuni. Concret este vorba si de o pierdere de timp, sa stai si sa te gandesti ce sa cumperi, ce sa faci, ce sa alegi. Si mai mult de cat atat de cele mai multe ori apare si un regret survenit in urma alegerii: "daca era mai bine altfel/ daca era mai bun celalalt produs" etc sau chiar dezamagirea in momentul in care ne dam seama ca asteptarile noastre in legatura cu alegerea facuta ne-au fost inselate.

Costul de oportunitate, cu precadere utilizat in economie, defineste tocmai cosul renuntatii. In momentul in care optam pentru ceva, costul respectivului bun este chiar acest cost al oportunitatii. Se poate ca, daca am avea in minte acest "cost", balanta s-ar inclina altfel in momentul alegerii.

"Rascolind" putin pe internet am gasit destul de multe informatii despre acest paradox al alegerii, care se pare ca inflenteaza foarte mult vietile oamenilor, iar de cele mai multe ori nu are un efect benefic.

Psihologul american Barry Schwartz a teoretizat acest paradox in cartea lui numita: The Paradox of Choice - Why More Is Less.
Tot el identifica si patru stagii psihologice ce apar de obicei in urma alegerii (in momentul cand exista mai multe optiuni):

1. Regret and anticipated regret // regretul in legatura cu celelalte optiuni (cum ar fi fost daca se alegea altceva)
2. Opportunity costs // costul renuntarii
3. Escalation of expectations // in momentul alegerii efective omenii isi creeaza anumite asteptari, asteptari ce se poate intampla sa fie inselate
4. Self-blame // oamenii ajung sa se invinovatesca pentru alegerile facute gandindu-se ca lucrurile ar fi fost altfel daca si-ar fi schimbat optiunea

Astfel se poate demonstra ca existe multe (poate mult prea multe) cazuri in care oamenii devin mai dezamagiti, mai frustrati in momentul in care au multe prea multe optiuni disponibile.

Aici este si o prezentare facuta de profesorul american privind aceasta tema.

* Acest post a fost scris tocmai pentru ca am fost intrebata de ce nu imi place sa merg la cumparturi.

what if?

2010-10-05T13:08:00.006+03:00

Of..cineva ma atentiona zilele trecute ca mi-am pierdut "touch-ul" si ma apostrofa ca nu mai scriu pe blog..poate o sa imi revin..undeva, candva..

2010-09-24T11:09:00.009+03:00

Un gol de aer

2010-09-19T12:02:00.003+03:00

Cred ca golurile din suflet pe care le simt oamenii sunt de mai multe feluri. Al meu e un abis salbatic si intunecat si in fiecare zi inghite inca putin din mine si imi intuneca gandirea la fiecare pas. L-am creat singura din dorinta extazului si l-am transformat in agonie. Golul meu e parsiv si meschin. Si ma face sa cred, uneori, ca el nu exista decat in mintea mea, dar de fapt el exista acolo si ma pandeste la fiecare pas. Golul meu e creat de imposibilitatea unei fericiri. Acest gol e in forma lui bruta, primara, ca o rana deschisa atat de adanc din care nici sangele nu mai tasneste, dar care doare infernal.

Objects in mirror are closer than they appear

2010-09-14T20:30:00.003+03:00

Pe oglinzile laterale ale multor masini este inscripitionat un mesaj ce are rolul de a te antentiona si de a nu pierde din vedere faptul ca cea mai mica neatentie te poate costa: "Objects in mirror are closer than they appear".

Ma intreb de ce oamenii nu vin cu asemenea prospecte de utilizare, sau macar cu un mic mesaj de avertizare. Consider ca fiecare persoana are multe oglinzi pe care le utilizeaza in functie de persoanele cu care interactioneaza. Astfel se transpune in persoana in care vrea sa pozeze, se proiecteza in acea oglinda imaginara si apoi ti-o arata tie. In acest mod traim inconjurati de multe oglinzi, oamenii sunt de mult istorie, acum oglinzile sunt cele care fac jocurile.

E aproape trist cand te gandesti ca obiectul ce ar trebui sa reflecte in mod corect ceea ce se afla in fata lui a devenit obiectul jocurilor mincinoase, a copiei infidele, a transpunerii false.
Dar sunt si oglinzi care se sparg, iar chiar daca altele se creeaza instantaneu raman si cioburile, iar aici incepe distractia. Pentru ca si cioburile se reflecta la randul lor in oglinzile mari si viceversa si astfel se creaza prezenta ubicua a personalitatii false a celui ce le-a creat.

Oamenii ar trebui sa vina cu asemenea prospecte de utilizare.."Humans in mirror are faking more than they seem to".

is that all there is

2010-09-12T12:49:00.002+03:00

Intr-o zi de duminica ca si aceasta cand ar trebui sa ma bucur poate de ultimele raze calde ale soarelui eu ma gandesc ca imi este frica de mine.
Poate suna pretentios sa afirmi ca "iti e frica de tine", dar tocmai acesta e sentimentul care ma incearca acum. Radacinile acestui sentiment cred ca se aflau de mult in subconstientul meu, dar dupa ultimele 48 de ore parca au iesit la suprafata mai mult decat trebuia.

Ieri dupaamiaza analizam o discutie pe care o avusem cu cateva ore in urma si ma gandeam ce fel de fiinta ciudata pot fi. Nu pot sa ma inteleg cum uneori ma plicitsesc atat de repede de lucruri, oameni, situatii; cum atunci cand nu exista ceva care sa ma oblige sa ma reinventez imi pierd interesul instant fara sa imi amintesc nici macar pentru o clipa ce mult imi placea la inceput. In momentul in care in mintea mea se sadeste ideea plictiselii parca tot ce e in jurul meu devine perisabil si nimic nu ar putea sa ma intoarca la momentul initial. Cred ca e un fel de malformatie, un fel de anomalie ce ma face sa imi doresc mai mult si mai mult sa descoper ceva nou, sa nu ma afund in rutina, sa simt o evolutie chiar si in cel mai mic lucru pe care il fac. Si e greu sa traiesc asa cu mine.

In schimb, simultan acestor trairi mai am o problema. Paradoxal am (destul de) multe fixatii. Au trecut ani intregi de ma fascineaza acelasi film, acceasi melodie, acelasi parfum. Seara de seara, ca sa adorm derulez filmul, de fiecare data cand aud primele note din acea piesa simt acceasi emotie, intotdeuna voi comanda acea cafea, voi alege acceasi ciocolata, imi doresc sa ma mut in acel oras si lista continua. Sunt zile, uneori saptamani cand nu ma pot desparti de un anumit tabiet, iar in mod normal alti oameni s-ar plistisi foarte repede.

Analizand aceste doua situatii limita nu pot sa nu ma intreb daca "is that all there is"..asa sunt eu construita? Oare sunt facuta sa pendulez continuu intre schimbare si stabilitate, sa caut perfectiunea in detalii, iar apoi sa incerc sa modific acesta utopie?

O nota de subsol

2010-09-12T01:38:00.003+03:00

Si ca sa vezi cat de interesanta e natura umana..dintr-o data chiar TU ai trecut de la a fi un titlu principal la o simpla nota de subsol* - o explicatie de multe ori inutila. Si cand ti s-a spus ca asa va fi, ai zambit ironic si ai sorbit din ceasca rosie de cafea, iar imaginatia ta o luase deja razna.

Si ma mai gandesc la ce inseamna sa fii atat de aproape si totusi atat de departe de mine. Dintr-o data s-au daramat acele punti ce pareau intangibile. In urma lor au ramas doar 3 puncte izolate. Stiu ce mi-ai spune acum..sa nu uit ca trei puncte formeaza un plan, dar nu am cum sa uit acesta axioma..la fel cum nu uit ca "scopul scuza mijloacele". Acest din urma adevar este si el o axioma a lumii in care traim. Cu toate astea, ciudat este ca nimeni nu il accepta vadit ci il imbraca in cele mai fine matasuri de cuvinte sau tertipuri pentru ca "it's like a secret society: everybody does it; it's just that nobody talks about it."

Acestea fiind spuse o sa adorm cu un zambet pe buze deruland iarasi si iarasi filmul meu preferat.

______________
* If you look close enough, you'll find everyone has a weak spot where it can break..sooner or later.

Niciun hybris nu ramane nepedepsit..

2010-09-07T15:11:00.003+03:00

Uneori am sentimentul ca nu exista acea ciclicitatea a lucrurilor despre care toata lumea vorbeste parafrazand diferite proverbe ("cine rade la urma, rade mai bine"; "cei din urma vor fi cei dintai"; "roata vietii se invarte").

Se intampla sa renunti sa astepti ca acea roata sa se invarta si in sensul tau, iar in urma acestei hotarari exista doar doua posibilitati: sa te resemnezi cu ideea aceasta sau sa devi un om frustrat.

De partea cealalta a situatiei sunt exact oamenii pe care imi place sa ii analizez cel mai mult. Sunt oamenii care uita ca roata e rotunda si care isi cladesc bucata cu bucata o imagine de om indistructibil, caruia nimic nu i se poate opune, o entitatea suprema. E omul care se crede irezistibil si de neoprit in ceea ce isi propune, omul care nu concepe ca cei ce il inconjoara sa nu fie obedienti. Se poate afirma ca acest tip de om detine o arma ce putini o pot controla sau o pot valorifica: persusiunea. Bineinteles ca piedestalul acesta pe care au ajuns ei sa troneze se datoreaza unui nivel de self-esteem foarte ridicat, iar acestui nivel ridicat cred ca i-au fost prolifice in primul rand circumstantele.

Astfel, pana la a se comite hybrisul, pacatul superm, este doar un pas infim. Dar hybrisul nu vine niciodata singur. Vine doar cu acea palma ce il va trezi pe omul atotputernic la realitate. Dar partea cea mai trista este ca raman urme, urme adanci.

Intr-un colt prafuit..

2010-08-28T11:24:00.004+03:00

Timpul pierdut se intoarce intotdeuna impotriva celor ce nu vor sa il accepte.

Ti-amintesti acel moment cand ai pus-o sa isi priveasca zambetul din ochi in oglinda si sa isi imagineze ca esti tu de partea cealalta a visului?

Oglinda se tremura la fiecare miscare a ei si ii spuneai sa isi imagineze pentru ca puterea gandului poate sa faca distantele sa dispara, problemele sa isi gasesca solutia, visele sa renasca. Si totul parea atat de real pentru ca era invaluit in misterul acelui parfum ametitor. De fapt atunci chiar era real, pentru ca ideea era atat de vie in acel subconstient prea putin imblanzit. Si cu toate ca stiai ca perdeaua mirajului e atat de fina incat va deveni la un moment dat insesizabila ai lasat-o sa plonjeze in abis si ea credea ca de fapt e libertate; in schimb s-a ales cu incatusarea propriilor ei idei, vise si trairi.

Cand ii citeai din cartea ta preferata acele pasaje subliniate fin cu creionul o faceai sa creada ca in alta viata chiar ea le-ar fi transpus pe o foaie pierduta cu cerneala invizibila.

Si cu fiecare moment care trecea acea cheie magica a ei, pe care unii incearca sa o gaseasca o viata intreaga, se topea sub febra acelor ganduri amestecate cu vise incerte. Iar cand a fost deja prea tarziu cheia nu mai era de gasit. Si din nefericire stiai ca s-ar putea sa treaca o viata, sa moara o lume, iar cel care sa poata sa refaca cheia nu va aparea. Si de aceasta data puterea imaginatiei nu era nici pe departe de ajuns, chiar tu ai afirmat acest lucru.

Iar acum, eu imi permit sa afirm, ca esti doar un vanzator de vise, intr-un colt prafuit al mintii..

..intr-o zi, intr-o luna de iarna, acum cativa ani

Raport de weekend

2010-08-15T18:02:00.002+03:00

Si a trecut acest weekend mai mult decat extraordinar..nu a fost nimic planuit ci doar asa s-a intamplat, iar in urma lui ramane oboseala..dar a meritat 100%. Sa o luam punctual:

Joi - 12 august

ora: 15.00 - apare Julie cu un bronz excelent asezont cu amintirea scarilor ce au fugit de sub ea :))

ora: 20.30 - White Mocha @Starbucks - one coffee like no one

ora: 22.30 - una dintre terasele mele preferate The Embassy cu acceasi Julie, Andrei si cu dragul meu sarbatorit de maine, care este foarte sensibil in ultima vreme si trebuie sa fiu foarte atenta la cuvintele pe care i le adresez - Dani, dar pe care il iubesc la fel de mult (doar viceversa nu e valabila)

ora: 24.00 - Sex and the City 2 - the movie - eh..eu am vazut doar 10 minute..restul am visat :))

ora: 2.00 (doi) - apare Alina..repede repede sa o culegem si pe Alina

ora: 4.00 - somnnnnnnn...somnnnnnn

Vineri - 13 august

ora: 11.00 - lunch coffee break @Memento - fiica risipitoare s-a intors acasa si am facut o mica sueta impreuna cu Andra sa aflam cat de mare e dorul cand esti la Paris :))

ora: 24.00 - pregatire pentru club - "sa-mi iau rochita? nuu..imi iau blugi...nuuuuuu..iti iei rochita..hmm..da? DA DA DA :))". am ajuns pentru prima oara in viata mea la Turabo Society Club - locatia e draguta pacat ca nu e foarte populata

ora: 2.00 (doi) - incepe concertul Anyei care nu are nici o emotie si e foarte happy. Dupa 40 de minute pe care nu le-am simtit cand au trecut mi-am dat seama ca traim intr-o Beautiful World si ca ce imi place foarte mult pe lumea asta e sa am Your voice in my head. Se pare ca vocea Anyei reuseste sa faca timpul sa zboare.

Evident ca am facut o gramada de poze, iar optiunea "post to facebook" a fost cea mai intens utilizata :))
Julia ne paraseste (evident). Alina se uita la Jeux d'enfants. Eu adorm instant. Alina nu poate sa adoarma - e prea impresionata.

Sambata - 14 august

ora 16.00 - promenada prin Cotroceni Mall cu Julie, Alina, Anya si Tibi. "Stanca" din mall le-a ridicat putin sparncenele fetelor mele ;)

ora 18.00 - Parcul Herastrau. O vara torida. Cu toate ca Tibi nu are incredere in intuitia si orientarea in spatiu a femeilor EU am gasit restaurantul. :) Intre timp Anya se hotaraste ca isi va da copii la tenis. Julie se simte atacata..dar e doar o impresie.

ora 20.00 - O locatie ce m-a impresionat, mi-ar fi placut doar sa fie mai ingrijita - Arenele Romane - Promos of Delight Music Festival. In echipa completa am venit sa ii vedem si sa ne sustinem favoritii - Paradigma ( care au ajuns in finala - continuarea o vedem astazi). Julie a devenit oficial "miss chewing gum" si m-a innebunit :))

p.s. - Paradigma - Follow me are niste versuri dementiale

ora 1.00 - Iarasi la The Embassy..hm..caffe latte...yammmyyy..

ora 2.00 (doi) - Julie s-a linistit, are guma, dar ne paraseste (iarasi!!!). Hai sa dormim..sau..
eu: - mergem in club!
alina: - aaahh...da-mi cinci minute!

wow...nu ma asteptam!! dar e perfect...Fratelli here we come!!!

ora: 3.00 - Fratelli e in forma maxima si imi da si o mai mare pofta de viata..ah..si cred ca m-am si indragostit :) Si inca ceva cu dedicatie..what goes around comes back around ;)

ora 4.00 - Sa mergem acasa? Sa nu mergem acasa? hai sa vezi Casa Poporului...
Calea Victoriei a devenit instant un circuit nu chiar de formula 1, dar aproape :) noi doua si trei motoare Suzuki. FUN FUN FUN!! pentru prima oara pe motor, lumea se vede altfel la 140km/h..nu-i asa? eu evident nu puteam sa nu plec si fara un mic suvenir, Alina a fost cuminte si nu a primit nimic :))

ora 7.00 - somn...somn....somn..

Duminica - 15 august

12.00 -trezit. recuperat Iulia. acasa. papa. facebook :))

16.00 - am ramas singura. Anya si Tibi mi le-au furat pe fete. S-au intors la Sibiu.
Acum astept ora 20.00 - Finala Proms of Delight Music festival.

Dupa un astfel de weekend vara aceasta ar putea intra in cartea amintirilor!..ah..am uitat my love se intoarce pe meleaguri autohtone in seara asta..i love her so much..dar se pare ca ea nu ma mai vrea :))

..si toate proof-urile acestui weekend se gasesc pe facebook ;)

O viata de circar

2010-07-21T11:34:00.005+03:00

Se teme cel mai tare de repercursiunile trecutului asupra viitorului ce galopeaza spre el. S-a hotarat sa devina imun atentiei pe care i-o acorda lumea din jur. Gandindu-se mai in detaliu hotararea lui pare sa fie in totala contradictie cu guideline-urile vietii lui de pana acum.

Ii placea sa fie in lumina reflectoarelor, sa acapareze atentia celor din jur prin orice mijloc posibil, vroia sa fie popular fara sa ia in calcul nici un fel de pret pe care trebuie sa il plateasca. Iar acest lucru se intampla intrucat credea ca nimic nu e imposibil. Astfel in lupta pentru prima vioara a orchestrei nu a observat ca, incet incet si-a transformat viata intr-un spectacol de circ. De la acrobatii pana la piese de teatru, comedii, drame foarte tragice totul facea parte din viata lui cotidiana. Ritmul acesta alert s-a pliat foarte bine pe caracterul lui pentru ca, schimbarile de orice gen, erau specialitatea lui.

Putea sa fie azi extaziat de lucrurile din jur, iar a doua zi deprimat ca soarele parca nu straluceste asa cum i-ar placea lui, ca apa nu e apa, ca aerul nu e aer. Indiferent de situatile in care era implicat trebuia sa fie in centrul atentiei si sa creada ca universul tot se invarteste in jurul lui. Ieri era suferind, plangea, credea ca nimic din ce il inconjuara nu e real, iar a doua zi era un alt om ce aducea ofrande hedonismului. Uneori, cand cei din jurul lui priveau pentru o secunda situatia cu ochi obiectivi puteau sa observe sacrilegiile la care asistau involuntar, doar pentru ca erau prietnii lui. Cum poate un om sa tavaleasca cu atata dezinvoltura prin tarana profana aceleasi valori ce, cu foarte puin timp inainte, le urca pe cele mai semete piedestaluri??

Sa fie oare doar o piesa proasta de teatru, sa fie piesa in care unicul actor e avid de privirile si discutiile publicului, indiferent daca sunt sau nu cu consideratie, sa fie oare o piesa bolnava si perversa, sau doar un actor prost, fara viata adevarata, un simplu circar ce nu stie ca de data asta va castiga "Zmeura de Aur"? (..ca de fiecare data de altfel..).

Nu incerca sa schimbi oameni

2010-07-11T21:11:00.004+03:00

Din acel moment si-a propus sa nu se mai gandesca inapoi, sperand ca buretele timpului ii va sterge una cate una amintirile. Cu riscul ca acest reset ar insemna sa renunte si la amintirile ce ii fac chiar si ochii sa zambeasca, vroia sa se intample asa. Dar cum poate sa existe un om fara amintiri? Amintirile sunt de fapt oglinda vietii si isi lasa o amprenta indistructibila asupra oricarei persoane. Gandindu-se la acest lucru, involuntar cauta cu privirea cicatricea de pe picior - da, cicatricea e amintirea lui, e semnul lui, cum ar putea sa traiasca fara aceste lururi ce il fac sa se simta atat de special.

S-a asezat pe o banca. Erau si alte banci libere pe alee, dar a ales-o pe cea mai putin intreaga. II lipsea un maner si era si putin ruginita. Langa el era o femeie, o femeie tanara. Chiar daca plangea, era foarte frumoasa. Acel gen de frumusete ce vine din interior si emana o stare aparte. Fata ii era rosie asemeni unui mac, dar ochii erau atat de limpezi, poate din cauza lacrimilor. Cel mai mult l-a impresionat nepasarea ei, faptul ca nici nu l-a sesizat cand s-a asezat pe banca. Pe mana avea o bratara de plastic, de fapt de guma. Mesajul era important..bratara avea inscriptia "too late".

Sa fie intotdeuna prea tarziu? Si-a dat seama ca toata viata a invatat multe lucruri cand deja era "prea tarziu". Era prea tarziu sa isi ceara iertare, prea tarziu sa zambeasca, sa vorbesca, sa spuna ce crede, sa faca ce simte..prea tarziu sa schimbe lucrurile, prea tarziu sa schimbe oamenii. Instant si-a aminitit de o adnotare pe care o facuse pe marginea unui document oficial in timpul unei sedinte mult prea plictistoare pentru o zi de luni: "nu o sa mai incerc niciodata sa schimb oamenii ce nu nu rezoneaza la aceleasi valori ca si mine. imi pierd timpul."

Intotdeuna a privit acest lucru ca pe o provocare. Dorinta de a schimba oamenii era uneroi mai mare decat propria lui constiinta. Si credea ca aceasta ar fi cu adevarat o implinire. Ar fi fost reusita lui suprema in viata. A intalnit cateva persoane pe care a putut sa isi exerseze si perfectioneze veleitatile de profesor. Lutul din care erau claditi acei oameni era atat de moale si de maleabil, sau cel putin asa a crezut initial. Dar, spre dezamagirea lui, produsul finit a iesit de fiecare data diform, chiar dizgratios daca il priveai de aproape. Si era dezamagit pentru ca se spune ca opera e oglinda artistului. Cu toate ca rezulatul era aproape acelasi in toate cazurile parca nu vroia sa renunte. Se mintea spunandu-si ca de data asta va reusi sa sparga mitul modelarii oamenilor si ca tot ce a fost inainte nu conteaza pentru ca atunci nu-si alesese corect ustensilele.

Acum, mai mult ca niciodata s-a simtit strain - strain fata de toate amintirile lui. Trecutul fiindu-i strain, viitorul i se parea primejdios.

Uneori, sufletul e tradator de ratiune..

2010-06-29T16:22:00.008+03:00

A venit vremea sa plece. Si a plecat.

Dupa primii pasi a avut o tresarire si a schitat un zambet trist, plin parca de mila pentru cei ce raman sa se lupte cu furtuna pe care o lasa in urma. A mai facut cativa pasi si simtea cum nu isi mai poate controla corpul. O parte din el isi dorea sa o ia la fuga spre necunoscutul ce i se deschide in fata, iar cealalata jumatate isi dorea sa ramana acolo, ca timpul sa fie cel care se scurge peste el. Dar si-a amintit ceva. Si-a amintit cateva randuri din epilogul unei carti pe care a citit-o cu multa vreme in urma. Nici macar titlu cartii nu si-l mai amintea, dar isi amintea perfect acele randuri ce zaceau pe pagina ingalbenita de vreme, scrise cu litere marunte. Acele cuvinte i-au bantuit nopti la rand gandurile si nu i-au dat pace nici in momentele de maxima siguranta in fortele si deciziile proprii. Epilogul cartii incepea cu acesta propozitie: "Uneori, sufletul e tradator de ratiune". Initial a crezut ca e inca o "maxima" stupida, dar revenind asupra acestor cuvinte si cantarind sensul a realizat greutatea lor, greutate ce l-a urmarit ani la randul, iar de fiecare data povara acestor cuvinte ingramadite pe o foaie era tot mai mare. Il frustra faptul ca e de acord, ca stie, ca traieste si simte aceasta tradare. Si in final o accepta cu capul plecat in fata asa zisei sorti. S-a mintit de atatea ori aducand ca si argument in discutii, soarta, dar o sa facea cu foarte mare nonsalanta, tocmai ca se se apere si sa nu lase loc de interpretari.
Mecanismele acestea de auto-aparare ale oamneilor pot fi foarte ciudate si complexe. Astfel a reusit sa merga mai departe.Sa fie insasi soarta cea care l-a ajutat de data aceasta sa nu arunce nici macar o privire in urma?
Acum era mandru. Era fericit si se simtea implinit pentru ca, credea ca de data asta ratiunea nu a mai fost tradata.

Zambetul lui s-a preschimbat complet, acum era un zambet de complicitate, un zambet de om implinit. Se simtea ca si un copil, un copil de scoala generala, caruia, in sfarsit invatatoarea nu mai trebuie sa ii sustina manuta sa faca pe foaia dictando bastonase. Apoi a ras, un ras oarecum pervers, dezvaluindu-si masca ce o purta cel mai bine si care nu l-a tradat niciodata, inca. Si a mers mai departe..

Un alt gand i-a strafulgerat mintea. Oare exista posibiltatea sa traiasca si reversul medaliei, se intreaba. Vroia sa stie daca se poate ca si ratiunea sa fie tradatoare de suflet, dar ii era mult prea tema sa se autochestioneze. Stia deja raspunsul..
Dar mergea mai departe..

Defy the Future

2010-05-30T14:02:00.003+03:00

In weekend am vazut Prince of Persia, film ce tocmai a avut premiera vineri in Romania.

Banuiesc ca majoritatea celor ce au umplut salile cinematografelor la acest film au jucat mai intai jocul si erau nerabdatori sa vada si ecranizarea. Eu nu m-am jucat Prince of Persia, dar filmul m-a impresionat.

In afara de efectele speciale foarte reusite si din punctul meu de vedere mai spectaculoase decat cele din Avatar, mi-a placut foarte mult povestea si mesajele pe care filmul le-a transmis.

Tema principala a filmului a fost destinul (destinul lui Dastan ce ajunge dintr-un simplu copil al strazii, print al Persiei; destinul regelui Sharaman, destinul Taminei; destinul pumnalului sacru).

Destinul este prezentat bivalent. Printesa Tamina crede in sacralitatea destinului si il urmeaza fara sa se abata de la reguli, nelasandu-se influentata de nimic. In schimb, Dastan crede in puterea omului de a influenta si de a scrie destine ("We write destiny, princess").

Coloana sonora a fost foarte frumoasa, s-a pliat perfect pe povestea si actiunea filmului si a reusit sa creeze atat atmosfera timpului respectiv si sa sublinieze momenetele cheie ale filmului.

Finalul fimului este usor intrigant. Printesa spunea ca spargerea clepsidrei timpului si revarsarea nisipului sacru va mania zeii, iar lumea se va termina. In schimb, dupa distrugerea clepsidrei, timpul s-a intors la punctul atacului asupa Alamutului si istoria a fost schimbata. Asta demonstreaza ca povestea nu s-a sfarsit si ca va exista o continuare a povestii.

Iar acum am o singura intrebare in minte: "It's the destiny ours to see or to change?"

Everything is never quite enough

2010-05-25T16:02:00.003+03:00

// oricat de mult te-ai stradui exista cateva lucruri pe care nu ai cum sa le refaci sau sa le repari, iar umbra lor va fii acolo intotdeuna. si exista oameni pentru care nimic nu e de ajuns, oameni ce nu stiu sa aprecieze ce au..dar cum ramane cu reversul medaliei oare?

I'm living a life inside a broken life

2010-05-01T01:52:00.004+03:00

Ah..lumea e atat de mica. De fiecare data cand intorci capul poti sa descoperi ceva ce deja stiai. Si cu cat trece timpul descoperi ca cercul devine tot mai stramt.

Am apreciat intotdeuna inteligenta nativa dar si inteligenta dobandita. In ultima vreme am descoperit cat de importanta este inteligenta emotionala.

Ma simt tradata de lumea in care ma invart si de oamenii inteligenti din jurul meu. Am investit timp, dar in mod special emotii si sentimente. In incercarea de a "cuceri" absolutul am oferit tot ce era mai bun, am incercat sa aduc o nota de noutate, am incercat sa fur cat mai multe zambete, am fost permisiva, am fost rabdatoare, am incercat sa rezolv chiar si cele mai "interesante" probleme..iar in final am realizat ca timpul a trecut dar in defavoarea mea.

Ideea e ca sensul unic nu ma mai multumeste.

O bucata de creta colorata

2010-04-27T18:39:00.004+03:00

Nu-mi lasa lacrimile sa cada. Prinde-le si pastreaza-le pentru ca pamantul arid le va absorbi imediat ce vor cadea. Pastreaza-le pana cand voi avea nevoie de ele iarasi. Si punele in cutiuta aurie de pe marginea raftului din mintea ta. Doar acolo vor fi in siguranta.

Doar cand sufletul iti va fi gol si mintea pustie doar atunci vei putea judeca limpede si vei putea intelege. Doar atunci va inflori gradina de la capatul timpului.

Asteapta pana cand gheata groasa va crapa. Si inregistreaza sunetele provocate de acel dezghet. O sa ai initial senzatia ca e o vioara dezacordata, dar dupa un timp vei stii ca de fapt sunt cele mai frumoase armonii.

Am ales creta colorata din cutie. Asfaltul cred ca va fi asemeni unei placi fotografice impresionate de lumina.

Oh, the Places You'll Go! by Dr. Seuss

2010-04-13T22:30:00.001+03:00

Do you dare to stay out? Do you dare to go in?
How much can you lose? How much can you win?

And IF you go in, should you turn left or right...
or right-and-three-quarters? Or, maybe, not quite?
Or go around back and sneak in from behind?
Simple it's not, I'm afraid you will find,
for a mind-maker-upper to make up his mind.

You can get so confused
that you'll start in to race
down long wiggled roads at a break-necking pace
and grind on for miles cross weirdish wild space,
headed, I fear, toward a most useless place.
The Waiting Place...

...for people just waiting.
Waiting for a train to go
or a bus to come, or a plane to go
or the mail to come, or the rain to go
or the phone to ring, or the snow to snow
or the waiting around for a Yes or No
or waiting for their hair to grow.
Everyone is just waiting.

Waiting for the fish to bite
or waiting for the wind to fly a kite
or waiting around for Friday night
or waiting, perhaps, for their Uncle Jake
or a pot to boil, or a Better Break
or a string of pearls, or a pair of pants
or a wig with curls, or Another Chance.
Everyone is just waiting.

---

Oh, the places you'll go! There is fun to be done!
There are points to be scored. There are games to be won.
And the magical things you can do with that ball
will make you the winning-est winner of all.
Fame! You'll be as famous as famous can be,
with the whole wide world watching you win on TV.

Except when they don't
Because, sometimes they won't.

I'm afraid that some times
you'll play lonely games too.
Games you can't win
'cause you'll play against you.

All Alone!
Whether you like it or not,
Alone will be something
you'll be quite a lot.

De ce sa nu pui intrebari..

2010-03-24T13:27:00.004+02:00

Pe strada pe care merg in fiecare zi se intampla sa vad lumina aprinsa la acea fereastra de multe ori. Semnalizez, ridic privirea, zambesc si schimb cd-ul. De la o vreme rutina aceasta imi provoaca o stare de bine si de liniste, fara sa imi dau seama exact de ce. Se spune ca daca urmezi in fiecare zi acelasi traseu, fara abatere, dezvoltarea creativitatii si a imaginatiei se face mai incet. Pentru mine, rutina aceluiasi drum ma dezleaga de aparenta plictiseala pentru ca imi ofera o siguranta. Impreuna cu aparitia automatismelor nu mai trebuie sa ma concentrez atat de mult asupra drumului ci imi permite sa ma gandesc mai mult poate la scopul lui. Imi permit in momenetele respective sa imi imaginez lucrurile care imi plac, sa observ acelasi detalii dar de fiecare data sa le redescopar in alta lumina. Tot in acest timp imi permit sa pun intrebari, sa imi pun intrebari mie, sa raspund propiilor mele sondaje, sa ma autoeduc, alteori chiar sa ma recastig.

Altfel nu pun intrebari. Nu chestionez oameni sau situatii pentru ca nu simt nevoia. Acesta doavada de "naivitate" a mea e ca si o provocare. Prefer sa descopar singura si apoi sa ma bucur ca de un trofeu. Uneori a lua lucrurile asa cum sunt poate sa fie o metoda de eliberare foarte buna.
Intotdeuna intrebarile vor fi considerate mijloace de punere in dificultate, dovezi ale neincrederii sau ale nesigurantei, dovezi de curiozitate excesiva, sau, de ce nu, dovezi ale prostiei.
De ce sa pui intrebari cand stii ca raspunsurile pe care le vei primi nu te vor multumi niciodata? Si de ce sa pui intrebari cand stii ca raspunsurile vor fi doar cuvinte goale?

22 Martie

2010-03-22T20:08:00.004+02:00

There's No Place I'd Rather Be Than Right Here:

Bario Latino - Paris

And Here:

Barlotti - Paris

Vreau sa stiu..

2010-03-03T11:34:00.001+02:00

-

..cat de tarziu e prea tarziu?

Up in the air

2010-02-24T13:32:00.005+02:00

The story of a man ready to make a connection.

- de ce mi-a placut si ce am inteles eu -

Personajul principal intruchipat de George Clooney isi iubeste viata, isi iubeste job-ul si pare un om foarte fericit ce traieste in cercul lui cu reguli clar stabilite. Personajul debordeaza de incredere in sine. Toata viata lui, foarte strict planificata de la prima pana la ultima actiune, pare infailibila.

Constrans de propiile principii nu accepta inovatia si nici schimbarile.

In final isi da seama ca e de fapt om, cu aceleasi trairi, acelasi sentimente, aceleasi ganduri si aceleasi dorinte ca si cei de care e inconjurat. Din pacate soarta ii demonstreaza ca toti anii petrecuti in propria lui lume nu l-au ajutat prea mult, iar acum cand e "ready to make a connection" realizeaza ca nu e "prepared to make a connection" pentru ca viata reala de pe pamant e diferita decat cea din aer.

Mi-a placut pentru ca am regasit in el pisele de puzzle care imi lipseau in jocul meu. Mi-a ridicat multe semne de intrebare.
Nu e de ajuns in viata asta sa iti doresti ceva si sa crezi ca vei avea totul pe o tava de aur doar pentru ca asa ti-ai imaginat tu. Nu e de ajuns sa iti doresti, trebuie sa iti doresti indeajuns. Asta poate misca muntii, pentru ca dorindu-ti indeajuns ceva vei face tot ce trebuie ca sa obtii acel ceva.

Un cerc, un triunghi

2010-02-21T11:20:00.002+02:00

Daca ar fi sa aleg intre un cerc si un triunghi, primul instinct ar fi sa aleg cercul.

Un cerc, din punct de vedere semiotic, poate sa desemneze echilibrul, perfectinea, comuniunea perfecta. De-a lungul timpului cercul a intruchipat perfectiunea in toate aspectele ei.

Persifland aceasta teorie imi dau seama ca nu as mai alege cercul - pentru ca e o forma de constrangere, de limitare. Acelasi spatiu inchis nu iti ofera nimic, nici o deschidere, nici o noutate. E doar forma eternei reintoarceri, aceleasi greseli, acelasi stil. Aceasta repetitie sterila nu poate sa iti dea nici o satisfactie, nu poate sa te ajute sa evoluezi. Efemeritatea acestei lumi se regaseste intr-un cerc.
("traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece")

O sa aleg triunghiul.

Astazi

2010-02-21T11:19:00.002+02:00

... ma gandesc cum sa fac sa ies din "cercul vostru stramt"

Quick answer

2010-02-17T21:14:00.000+02:00

... would you rather ride on a train,dance in the rain, or feel no pain?

we are what we do, not what we say

2010-02-08T23:16:00.003+02:00

Azi am recitit niste "fragmente" din viata cuiva..si pur si simplu tot ce mi-a venit in mine a fost aceasta fraza de care de multe ori uit: we are what we do, not what we say.

Mi-ar placea ca acesta fraza sa fie la un moment dat considerata un truism..cred cu tarie ca merita acest statut.

Cuvintele nu sunt versatile, doar parerile oamenilor despre cuvinte sunt..

Sa fii un maestru al cuvintelor nu e usor, dar cand reusesti nici macar repercursiunile unui eventual hybris nu te sperie. Ah..dar cat de fragila e gheata pe care aluneci? Infinitul ti se pare aproape cand poti sa uzitezi o arma atat de la indemana la capacitatile ei maxime.
Uneori imi place sa vad cum acesti zei ai vorbelor si ideilor frumos impachetate in cuvinte atent alese se transforma in oameni normali cand sunt pusi in situatia de a aduce cu ei concretul..

..s-a terminat praful magic de stele?

Ce inseamna acasa?

2010-02-01T12:46:00.002+02:00

Pentru prima oara am simtit un abis intre noi, un abis adanc si rece.
Iar cand am plecat s-a luminat ca si cand se bucura ca plec. M-a durut, pentru ca l-am iubit si il iubesc in continuare, pentru ca il admir si il laud, pentru ca e parte din mine.
In acest weekend Sibiul m-a dezamagit, a fost prea sobru si parca se ascundea de mine, nu am mai regasit bucuria din fiecare detaliu, muzica pe care doar eu o auzeam cand ma plimbam pe strada s-a transformat acum intr-o tacere ametitoare si obositoare. Si oamenii, oamenii parca sunt altfel, dar isi pastreaza tabieturile, se plafoneaza, uita sa se bucure.
Mi-a fost dor de strazi, de portile caselor, de felinare, de ziduri, de colturile scarilor, de lumini doar ca acum nu le-am mai simtit asa de aproape de mine, ci din contra, am avut impresia ca poarta o masca..toti au purtat o masca.

De abia am asteptat sa ajung acasa.

Astazi

2010-01-30T15:47:00.008+02:00

..you’re too late..and your weren’t worth the wait

..You’ll have to cry me out

.

2010-01-27T15:42:00.002+02:00

_

If you think you're free, there's no escape possible.

Umbre pe cer

2010-01-27T11:45:00.005+02:00

Care e limita de sus? Cat de mult poti sa rezisti? Cat de mult sa incerci?
E prima oara cand mi-e ciuda pe dualitatea mea pe care alte ori o ridic in slavi. Mi-e ciuda ca dialogul dintre cele doua instante se transforma intr-un monolog surd.

De multe ori am spus ca nu vreau sa regret nimic din ce am facut pana acum. Dar regret timpul pe care l-am lasat sa se scurga ca si firicelele de nisip, l-am lasat in speranta ca se va transforma singur intr-un castel..si m-am inselat. Si nu e prima oara cand imi pare rau si incerc sa fiu lucida, dar de fiecare data s-a gasit cate o amintire, sa poate o bucatica de zambet, sau o stea sa ma aduca inapoi.
Asta ma doare cel mai tare..ca am lasat timpul sa curga fara sa il controlez, e vina mea ca nu m-am oprit. Mi-am dat seama, chiar daca prea tarziu, ca nici un compromis, nici un gest, nici o dorinta nu e de ajuns..Paris-ul va ramane, in mod ironic, departe, prea departe si prea gol.

Sper ca acum sa nu mai gasesc baterii pentru acest ceas.
Si vreau sa nu ma mai atinga nimic ce tine de registrul trecutului..poate doar sa imi provoace un zambet dulce-amar, la fel ca si un final cu dublu sens.

My Bitter Sweet Symphony - Empty Paris Streets

Black Nights - White Lights

2009-12-22T11:28:00.002+02:00

Noptile lungi negre sau poate albul curat al zapezii? Sfarsitul unui an sau trecerea spre urmatorul an?

Ceva ma face sa ma gandesc mai intens, sa ma concentrez asupra apelor superficiale in care lumea din jurul meu se scalda. E prima iarna cand nu eu am purtat manusi, dar altii au facut-o cu atata arta. E primul sfarsit de an in care simt un abis imens in mine, iar altii au incercat sa mi-l umple cu nimicuri colorate exact ca si viata lor. Totusi exista ceva ce umple acest sentiment gol.

Nu pot sa imi scot din minte cateva fraze ce mi-au guvernat multe momente ale vietii. Daca totul este un test si daca totul are un scop in lumea asta, oare cine este acum cel testat? Stiu bine ca acolo unde apare si cea mai fina urma de indoiala nici macar amintirile sau comunicarea nu mai poate repara rana deschisa. Oare cine incearca sa creioneze de ce partea a malului ma aflu si de ce?
Iar in momentul cand te intrebi acest lucru nu poti decat sa realizezi ce pierdere de energie si timp ai trait.

Trecand peste asta..in ultimul timp m-am gandit sa redeschid seria desenelor animate; cu toate astea mi se pare putin expirat modelul acelor creaturi frumos coloare pentru a aduce zambetul copiilor. Mi-am facut putin timp sa analizez aceste desene si am realizat, spre uimirea mea, ca sunt o pierdere de vreme sa incerc sa le gasesc alte povesti. In definitiv, nimic nu s-a schimbat - aceleasi discutii interminabile, dorinta de a afla micile detalii private pentru ca mai tarziu sa exista o tema de dicutie in cercurile lor. Ma intriga prieteniile false, zambelele prefacute si dorintele vadit expuse. Sunt curioasa doar sa vad care o sa fie piesa care va trada cartelul si va declansa haosul.

Nu pot sa nu ma intreb cum unii oameni pot sa traiasca doar cu tratamente paliative; sa ascunda sub cel mai frumos ambalaj continutul. Cred ca e nevoie de mult exercitiu si de fler..sau poate..poate traiesc toti dupa sintagma: When in Rome do as the Romans do..

Anything But Love

2009-12-22T11:00:00.002+02:00

But I can't give you anything but Love
Oh that's for sure

Aceasta melodie am auzit-o prima oara anul trecut cand ma uitam la DSDS si ma intrebam cum nemtii pot sa faca niste show-uri atat de reusite. Si mi-a placut mult. Pare destul de comerciala si tipica lui Dieter Bohlen, dar are ceva ce imi place foarte mult.

Mi-aminteste de o alta ipostaza a mea..

Schimbari

2009-12-09T11:01:00.003+02:00

Wish i could turn back the hands of time … i have no regrets, it’s just the fact that my conscience called in sick again.You left me heart broken, but now i finally see you as i should of from the start.The one who damaged my ego so many times.But you know, funny thing, you are not the one.

Timpul are putere. Schimba lucrurile. E capabil chiar sa distruga sau sa intareasca sentimente, impresii, poate sa coloreze sau sa decoloreze sufelete, sa inghete sau sa dezvolte minti. Caracteristica paliativa a timpului e cea care te ajuta sa poti sa astepti, pentru ca asteptarea este de multe ori sinonima cu vindecarea, rezolvarea, finalizarea unei etape.

Analizand ultima perioada mi-am dat seama cat de mult m-a ajutat pe mine timpul. Incep sa vad cu ochii mintii si nu cu cei ai sufeltului persoanele care graviteaza in universul meu. Atractia magnetica fata de unele dintre aceste perosoane s-a diminuat si tinde catre zero pentru ca timpul a intervenit intre noi ca un scut.

Simultan sunt fericita. Am redescoperit placerea de a sta si a visa cu ochii deschisi, de fiecare data mi se pare o aventura orice conversatie, am redescoperit placerea de a cauta cadoul cel mai neasteptat si poate cel mai greu de gasit. Dar cel si cel mai mult sunt fericita ca exista cineva care ma intelege, nebuna, asa cum sunt :)

My -energy- is back

2009-11-18T10:02:00.003+02:00

Dupa cateva zile in care intunericul devenea din ce in ce mai obisnuit in viata mea, dupa cateva zile in care deja incepeam sa iubesc formele pe care le facea lumina lumanarii pe pereti, am redescoperit "fericirea". Energia a revenit din toate punctele de vedere psihic, fizic si chiar si tehnic (acest ultim aspect fiind foarte important).

Astfel m-am hotarat sa trec in calendarul meu special, pe care il tin ascuns intr-un carnetel cu coperti de piele, inca o data - 17 noiembrie.

In dreptul acestei date vor fi trecute urmatoarele lucruri: - mi-am recapatat energia; - am hotarat sa nu mai gandesc asa mult(uneori doar uneori) instinctele nu te mint); - am recunoscut meritele unui barbat. :)

Considerand ultimele doua aspecte, aceasta data e destul de speciala, de accea o sa o subliniez cu doua linii in carnetelul meu cu coperti de piele.

p.s: you're my hero :)

Despre zodii si alti demoni..

2009-11-10T13:13:00.003+02:00

Nu cred in horoscop, in "cel zilnic", dar in schimb cred in caracteristici generale regasite in exponentii aceleasi zodii. Sa incep cu ce imi place sau ce nu imi place?

Iubesc Gemenii. Nu pentru ca eu sunt din breasla lor ci pentru ca toate relatiile de orice fel pe care le-am stabilit cu alti Gemeni mi-au adus doar lucruri bune. Am gasit intelegerea pe care nimeni altcineva nu ti-o poate acorda. Cine poate intelege mai bine un "nebun" decat alt "nebun". Pentru aceasta combinatie as putea sa afirm ca "o privire valoareaza cat o mie de cuvinte". Uneori poate nu e bine, dar daca cineva imi spune ca e Gemeni are deja 10 puncte albe avans ;)

Pai, asa cum spun si astrele compatibilitatea (din toate punctele de vedere) ale zodiei mele (Gemeni) este cu Varsator. Tind sa cred ca e adevarat. Se pare ca afinitatea mea catre perfectionism este sustinuta de Varsatori, si in ei gasesc completarea de care am uneori nevoie. Varsatorii sunt niste jucatori foarte buni in jocurile pe care mie imi place sa le joc. Uneori functioneaza chiar si telepatic si de multe ori m-am bucurat crezand ca am gasit piesa perfecta a puzzle-ului intr-un Varsator. Dar, se pare, ca lucrurile nu stau (doar) asa. Reversul medaliei e cam dureros.

O alta zodie interesanta, care pentru mine reprezinta o provocare este Fecioara. Am cunoscut 3 tipuri de Fecioare. Primul tip - cele cu care ma inteleg foarte foarte bine (dar aici cred ca conteaza faptul ca e vorba de fratele meu), al doilea tip - oameni aparent extraordinari, dar incredibil de instabili, pretentiosi, greu de "cucerit", nesiguri; al treilea tip - oameni foarte orgoliosi, dar foarte buni in ceea ce fac, si evident le scapa si o urma de misoginism, in cazul in care sunt barbati.
Cateodata ma gandesc ca ar trebui sa aplic regula pritenei mele cand e vorba de Fecioare..

Ca sa raman in zona categoriilor am ajuns la concluzia ca si Sagetatorii sunt de mai multe tipuri. Dar printre caracteristicile generale pe care le-am intalnit atat de femei cat si la barbati se numara faptul ca nu se pot desprinde usor de ceva, raman mult timp ancorati dupa copil, prima iubire, prima casa, astfel schimbarile nu le accepta foarte usor. In acelasi timp isi doresc si uneori reusesc sa fie manipulatori incercand sa creeze doar ei regulile jocului. Inca nu m-am decis daca dualitatea mea se potriveste atat de bine cu dorinta lor de control. Inca testez.

Era sa uit: Pestii. Pestii creda ca sunt una dintre cele mai dificile zodii, cel putin in combinatia cu Gemeni. Sunt foarte determinati dar in acelasi timp foarte sensibili, uneori foarte sinceri alteori incearca sa imbrace adevarul si sa il accesorizeze. Nu cred ca mi se potrivesc.

va urma

Ce forma imbraca dorintele?

2009-11-10T12:40:00.002+02:00

Ce forma? Nu stiu..poate o forma unica.

Dorintele mele au forma gandurilor mele, astfel cred ca sunt complicate.

Dorintele oamenilor din jurul meu par mai interesante. De exemplu el isi doreste recunoasterea si respectul celor din jur, ea isi doreste un barbat care sa ii deschida usi, el si-ar dori sa para mai sigur pe el, ea vrea doar sa se distreze, el isi doreste sa dea timpul inapoi, ea vrea o masina noua, cu sofer daca se poate, el isi doreste sa epateze. Diversitatea aceasta de dorinte reliefeaza si scara de valori in care se incadreaza fiecare.

aa..si am uitat de cateva persoane..el isi doreste sa creada ca e fericit, alt el isi doreste doar sa impresioneze, ea vrea doar sa uite, iar cealalta vrea sa gaseasca ce a pierdut.

Iar eu, eu nu stiu sigur ce imi doresc, dar oricum deocamdata caut ambalajul perfect pentru dorinta mea.

Un vis, un zambet..

2009-11-09T16:34:00.004+02:00

Azi-noapte am dormit mult. Am dormit sa ma odihnesc pentru ca atat noptile de vineri si sambata mi-au cam dat peste cap programul, dar si pentru ca imi doream sa nu mai existe tentatia de a ma gandi la anumite lucruri. Mi-am dorit ca somnul sa ma ajute si sa ma faca sa fiu mai rationala si mai lucida.

Azi-noapte am visat mult. In afara de multi oameni cunoscuti care s-au plimbat prin visul meu, am visat si amintiri. Imi amintesc ca am simtit dinou prima atingere, privirile insistente, camasa alba, parfumul amestecat cu mirosul de tigare, buchetul de flori, primul sms.

Dar zambetul acela special mi-a alergat cel mai mult prin vis.
Ti-am spus ca imi place zambetul tau, nu-i asa?

Rules are the new black

2009-11-08T17:20:00.002+02:00

Cineva s-a gandit sa imi strice regula. Nu sunt fericita cu acest aspect. Este regula mea si este jocul meu. Doar eu detin drepturile sa fac modificari dupa cum doresc. Iar acum "cineva" a fost descalificat pentru ca ordinul de schimbare a regulii nu a fost autorizat.

Dar nu iti fa griji - "you're just another player".

Cele mai importante lucruri

2009-11-07T20:28:00.005+02:00

Astazi am decis ca cele mai importante lucruri sunt:

- sa primesti un telefon atunci cand conteaza si sa te bucuri de numele ce apare pe ecran
- sa zambesti inapoi unei persoane necunoscute pe strada
- sa crezi ca poti sa treci peste orice obstacol
- sa nu te mai gandesti ca te doare mana (pe mine ma doare tare)
- sa dormi dupaamiaza si sa visezi
- sa nu iti para rau de ultimele 24 de ore din viata ta
- sa nu iti faci griji ca ai ramas fara bani si nu iti gasesti pinul de la card (o sa vina luni in curand)
- sa inveti sa iubesti cei 4 pereti intre care iti vei petrece seara de sambata

..hm.cred ca atat.

Later edit (5:47 AM) :

- nu a fost nevoie sa invat sa iubesc cei 4 pereti :) long night

Castelul de la marginea gandurilor

2009-11-06T15:54:00.003+02:00

-

Astazi, in castelul meu s-a intamplat un lucru foarte interesant. Bineinteles ca tu nu ai fost acolo sa vezi. Intotdeuna ai lipsit din momentele cele mai importante si apoi ai facut in asa fel incat eu sa cred ca e vina mea ca tu nu ai fost acolo. Imi spui ca fericirea e relativa si ca eu nu voi sti niciodata sa fiu cu adevarat fericita pentru ca sunt prea pretentioasa. Nu imi place ca mintea mea te arunca in capcana dintre real si ireal, dar alta varianta nu imi lasi..

Azi ma simt..

2009-11-06T12:59:00.001+02:00

-

..ca un raspuns ce nu are intrebare.

E nevoie de un barbat ca sa intelegi un alt barbat.

2009-11-05T18:22:00.002+02:00

E nevoie de un barbat ca sa intelegi un alt barbat.

Vreau sa le multumesc tuturor barbatilor care m-au ajutat sa inteleg alti barbati. E reconfortant.

Da, chiar si tie iti multumesc.

Prima mea iubire a murit..

2009-11-04T10:23:00.003+02:00

Prietena mea cea mai buna spunea candva ca "there is no such thing as forever”. Acesta a fost primul lucru la care m-am gandit azi dimineata dupa ce am aflat, iar apoi am plans.

Acum cateva zile ma gandeam cat de dor imi e de el si cat de mult il iubesc. Si imi amintesc cum alergam impreuna, cum ne jucam, cum nu ii placea deloc sa il stropesc cu apa sau sa ii fac poze..in schimb ii placea foarte mult cand mergeam in gradina sau cand mergeam cu bicicleta.
Il priveam ca pe copilul meu si nu puteam sa concep ca vreodata ar putea pati ceva.

Dar acum a murit; cand voi ajunge acasa nu va mai fi el primul sa ma intampine si sa imi sara in brate. De fiecare data ma murdarea cu labutele pe haine, dar ma bucuram atat de mult ca il vedeam. Era atat de fericit doar cand vedea masina si de abia astepta sa cobor sa ma joc cu el.
A murit in fata casei mele. A murit si eu nu am fost acolo sa il vad pentru ultima oara. Nici nu vreau sa ma gandesc cand voi ajunge in curte si va fi atat de moarta fara el.
Nimic si nimeni nu poate sa il inlocuiasca, dupa 14 ani de amintiri nu mai vreau alt caine, il vreau doar pe Lucky al meu.

Ce pacat ca pot sa ma indragostesc de tine...

2009-11-02T19:40:00.004+02:00

Imi permit sa iau ca si referinta pentru acest post unul dintre articolele lui Bobby Voicu si mai exact “Eu ti-am zis ca…”, o melodie foarte foarte misto si conversatia de aseara de pe messenger:

el: iti sta bine // mi-am schimbat culoarea parului
eu: de fapt niciodata nu mi-a parut rau cand a facut schimbari de genul asta
el: ce pacat ca pot sa ma indragostesc de tine
eu: de ce pacat?
el: pt ca nu as putea ajunge la inima ta
eu: stai ca nu inteleg ceva..ai scris "ce pacat ca pot sa.."
eu: cum adica?
eu: si de ce crezi ca nu ai putea ajunge la inima mea?
eu: sunt de piatra?
el: nu sunt bun in dragoste
eu: adica?
el: toata lumea se asteapta ca eu sa fiu cel mai smecher..
el: si de fapt sunt atipic.
eu: dar nu am zis ca esti cel mai smecher ..dar ca nu inteleg
el: as vrea sa sarut o persoana. sa simt ca ma doreste.
el: sa nu vada in mine un simplu tip. boring boy
eu: si ce e rau in asta?
el: tu vrei un baiat smecher
eu: ?
el: un baiat care sa te seduca. si apoi sa te lase
eu: de ce crezi asta?
eu: nu e adevarat
eu: e o prostie
el: si apoi sa il ai din nou
eu: esti tare
eu: dar vreau sa stiu
eu: cum ai ajuns tu la concluzia asta despre mine?

A fost foarte interesanta discutia si m-a facut sa ma intreb de ce ar crede lumea ca eu vreau un "tip smecher". Chiar nu e asa, chiar nu vreau un tip care sa ma seduca si pe urma sa ma lase :)
Adevarul e ca patternul dupa care imi aleg eu un tip nu e tocmai cel mai corect sau cei mai normal, dar asta e pentru ca imi plac foarte mult provocarile. Si tot din cauza ca imi plac foarte mult provocarile uneori renunt la acest pattern in favoarea unuia complet diferit si sa ma las usor dusa de val si de mirajul noutatii. E adevarat ca se poate sa imi para si rau, ca ultima data, dar a fost interesant.

P.S. Nu te supara ca am folosit conversatia, dar a fost inspiratie pentru mine.

Imi plac mie foarte mult doua filme, iar unul dintre ele are ca si tagline urmatoarea chestie pe care am maipostat-o eu la un moment dat:
"In the game of seduction there is only one rule: never fall in love", iar acum "i just wanna play" - versurile melodiei sunt foarte adevarate "i'm only gonna break, break your heart", sa nu imi spui ca nu ti-am spus :)

Primele impresii (eronate) conteaza

2009-10-29T23:36:00.003+02:00

Am vrut sa cred intotdeauna ca instinctele nu ma mint. Bineinteles ca de cateva ori mi-a fost demonstrat faptul ca trebuie cautata esensa mai adanc decat in prima impresie. Paradoxal cele doua sintagme "prima impresie conteaza" si "aparentele inseala" par sa fie la fel de valabile.

Revenind la o teorie ce imi place mie foarte mult (teoria formelor fara fond) sunt la fel de frapata de fiecare data cand o regasesc in oamenii de la care ma astept mai putin. Evident ca acest lucru mi se intampla atunci cand aleg calea "primei impresii". De obicei nu acord incredere usor oamenilor din jurul meu, tocmai pentru ca sunt precauta, dar uneori mi se intampla sa cred orbeste in cineva fara un motiv anume, doar asa, ca ma conduce instinctul. Si apoi, cand realizez ca aceasta forma e de fapt atat de goala si fada simt ca m-a aruncat cineva de la etaj. Ma doare si imi e ciuda pe mine si sunt frustrata. Mi se intampla asta pentru ca nu inteleg de ce oamenii nu vor sau nu pot sa comunice. De fapt nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Imi dau seama ca a ajuns la rangul de arta comunicare in ziua de azi. Mi se par genial de idioate (cred ca asta suna a oximoron) situatiile cand lucrurile ar trebui sa se subinteleaga. Eu nu inteleg, poate sunt mai proasta.

Dar in final fiecare doarme asa cum isi asterne.