Pages

Subscribe:

Labels

18 November 2014

Lectiile anului trecut

A trecut mai mult de un an si nu pentru ca am uitat sau nu am avut ce sa spun, doar ca nu am simtit.
Restrospectiva acestui an nu ar incapea nici in 100 de posturi cred, pentru ca a fost un an nebun, nebun de tot. M-am indragostit, am descoperit lucruri frumoase, am plans uneori de durere alteori de ciuda, am calatorit, am intalnit oameni noi, am vazut locuri foarte frumoase, am ras zgomotos, am luat amenzi pentru viteza, am facut poze, am facut obsesii pentru melodii si tot asa, un an memorabil.

Dar acum daca ma uit inapoi cred ca lectiile pe care le-am primit in acest an sunt foarte valoroase, unele le stiam la modul teoretic, altele chiar au fost noi si deschizatoare de minti.

Lectia nr. 1 - Ochii care nu se vad se uita

Da, acest cliseu este si va fi universal valabil indiferent cat vom incerca sa combatem legile firii. La inceput sunt foarte multe cuvinte imbrcate in promisiuni cum ca nimic nu se va schimba, mai ales ca, traind in era digitala, totul o sa fie la indemana. Ca o sa continuam discutiiile interminabile despre sensul vietii, barfele despre masinile din fata blocului, micile accidente deomestice. Eh, dar nu stau lucrurile asa. Telefonul nu mai suna de 3 ori pe zi, notificarile alea albastre si verzi inceteaza sa apara pe ecranul telefonului. De fapt notificarile apar pe ambele telefoane, dar nu de la cine trebuie...sau poate ca da. In fine, nu stiu sigur, dar stiu ca doare, doare pentru ca e cu mult suflet, doare pentru ca noi inca nu ne am obisnuit sa cerem mai putin decat dam. Vrem la fel de mult, daca se poate si mai mult. Brusc nevoia de a impartasii orice nimic pe care il vedem sau il traim dispare si incet incet dispare si legatura aia ce parea indistructibila.
Off, dar mie imi pare rau si mie imi lipseste tot ce am avut si acum nu mai avem. Si de multe ori imi vine sa plang. Sunt sigura ca undeva si ei ii lipseste asta, poate la fel de mult ca si mie, dar chiar si in relatia asta trebuie sa fim doi care muncesc la fel de mult.




Coming soon: Lectia nr.2 - Fericirea mea intra si intr-o cutie de chibrituri






1 comments:

  1. Ohh, si ei ii lipsesti! TU, mai presus de toate, notificarile, povestile despre nimic si despre tot, serile cu laptopuri, pahare de vin, paste sau orez cu curry :)
    Si eu am simtit tristetea absoluta, sentimentul unui abandon fara sens. Dar stiu sigur - si pentru asta as baga mana in foc - ca nu inseamna ca cineva nu te iubeste, daca nu o face asa cum vrei tu.
    Nimic pe lumea asta nu e mai sincer decat iubirea neconditionata pentru tine. Indiferent daca apare sau nu notificarea, esti in gandurile ei mai des decat crezi :)

    ReplyDelete