Pages

Subscribe:

Labels

19 November 2014

Lectia nr. 2: Fericirea mea intra si intr-o cutie de chibrituri

Da, uneori lucrurile care ma fac fericita sunt minuscule, iar multi nici nu le-ar intelege. De exemplu cateva ore, intr-o luni seara, cateva ore ce pot incapea chiar si intr-o cutie de chibrituri.

Serile de luni o sa imi aminteasca (pentru o perioada) de strada ingusta din acel cartier linistit. Si de tine, bineinteles.
Sunt momente cand crezi ca s-au aliniat planetele, ca universul a vrut el sa ti arate ca stie mai bine ca tine si sa ti arunce in cotidianul gri un om ce se potriveste cu tine. Ai impresia ca e ACEA piesa de puzzle. Si e frumos si simti exuberanta aceea ce nu poate sa fie descrisa in cuvinte pe un blog. Si totul e atat de rapid si ametitor. Mintea brusc cere lucruri pe care nu le-a mai cerut pana atunci. Si vrea chiar daca nu e rational si isi imagineaza chiar daca nu stie ce va urma si are asteptari cu toate ca stie ca e atat de gresit sa ai asteptari.  Sunt aproape electrizante clipele acelea. Pentru ca sunt putine si mai ales limitate. Pentru ca realitatea iti va spune ca toate astea nici nu ar trebui sa se intample in primul rand. Pentru ca traim intr-o societate cu norme si reguli, pentru ca nu e corect fata de mine si nici fata de tine si mai ales fata de ei. Iar ei sunt cei care nu stiu secretele noastre cu chei furate si printi pe planete minuscule.


Si acum ne conformam. Pentru ca asa trebuie, dar nu o sa uitam ca e frumos sa te rupi macar cateva zile pentru un miraj. Si o sa ne mai intalnim fie din greseala, fie provocat prin oras. Si o sa ne bucuram ca ne vedem si o sa vorbim de cum e vremea la Sibiu si o sa radeam. Iar cel mai important, o sa incercam sa uitam intrebari precum “cum ar fi fost daca”. 

Pentru ca asa e corect. Si atat de rar se intampla ca totul sa fie corect. Si e o lectie frumoasa.


P.S. Si am uitat ceva:






0 comments:

Post a Comment