Pages

Subscribe:

Labels

15 February 2013

Despre Casatorie si Divort

In ultima perioada toata lumea se casatoreste sau divorteaza. Invariabil cred ca astea sunt afacerile viitorului. Ma intreb doar cand s-a transformat totul in gesturi mecanice. Starea de normalitate in care a intrat ideea de a divorta este coplesitoare. Incep sa cred ca e chiar un pas natural intr-o viata de om. Daca nu te casatoresti si nu divortezi cel putin o data s-ar putea sa fie ceva neinregula cu tine. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu sunt o indoctrinata a retetei comuniste in care familia era o “institutie” de neatins, doar ca ma intreb cum s-a ajuns exact in polul opus. Si ma intristeaza gandul ca povestea cu divortul a ajuns atat de naturala incat uneori imi spun: “ahh...o sa mi se intample si mie”. Dar pe cealalta parte nu vreau sa descurajez casatoria pentru ca imi doresc foarte mult sa ajung ca si parintii mei, dar nu pot sa inteleg casatoriile de forma, de complezenta sau de plictiseala sau si mai grav, de frica sau de obisnuinta. Si sunt multe de genul asta.

11 February 2013

Recicland crampeie de viata

Exista multe situatii ingrate in care viata te pune in mod constant, iar la latitudinea ta ramane cum le faci fata, cum le infrunti, cum le rezolvi. Uneori ai senzatia ca esti pus sa alegi intre alb si negru, intre alfa si omega, intre bine si rau; de fapt niciodata nu e chiar asa, pentru ca, dupa o anumita experienta, incepi sa vezi si solutiile alternative, sau macar sa expui problema in asa fel incat nici o alta alegere nu ar fi fost mai buna. 

Si chiar daca toate problemele si situatiile au in final o rezolvare, pentru ca, nu-i asa, impossible is nothing, exista undeva printre sentimentele noastre si acea traire care iti da fiori, te face sa ai fluturasi in stomac ca atunci cand urmeaza sa dai un examen. E un mix de tristete, amestecat cu frica si nesiguranta. Si chiar daca nu o sa vrem sa recunostem va exista undeva in noi, intr-un colt al mintii, dar si al sufletului, regretul si se va naste de fiecare data intrebarea: "cum ar fi fost daca?". Iar cu acest sentiment este atat de greu de trait, pentru ca doare atunci cand te intrebi, doare atunci cand nu gasesti un raspuns realist, doare si cand gasesti un raspuns. 

Curiozitatea din noi va naste de fiecare data alte scenarii, iar viata nu va rata nici o ocazie sa ne tachineze si sa ne arate inca o latura pe care poate noi nu am fi sesizat-o. Mai mult decat atat exista la fiecare pas diverse "agatatori" de trecut ce par a fi acolo pentru a ne testa rezistenta la amintiri, si nu de putine ori, ne agatam in ele crezand ca va fi bine, dar, invaribil ne ranim. "Never look back" ma indeamna telefonul meu de fiecare data cand il deschid, dar de cate ori o sa il ascult?