Pages

Subscribe:

Labels

18 January 2013

Dau regatul meu...

Dau regatul meu pentru un gand de al tau. Un moment din viata ta in care sa te gandesti la ce ai, la ce vrei, la ce ai putea sa ai si la ce ai putea sa renunti. Cer mult, nu-i asa? Dar nu dureaza. Cantareste bine si decide. Dar pentru o data in viata, nu lua calea cea mai usoara si confortabila ci ia-o pe cea buna, cea care iti poate aduce tot ce crezi ca acum nu iti lipseste. Stii ca circula la un moment dat pe internet o fotografie care spunea ca “the magic starts at the end of your comfort zone”. Si daca te gandesti bine stii si tu ca asa e. 

Trebuie doar sa vrei pentru ca totul este in noi. “Imposibil” si “Timp” sunt doar concepte inventate de oameni cu ganduri putine, pentru ca atunci cand vrei cu adevarat imposibilul dispare, iar timpul niciodata nu e prea tarziu. Mai gandeste-te si la lumea ce se poate infatisa in fata ta intr-o singura clipire, o lume ce nu e de neatins, dar pentru care trebuie sa lupti. Pentru ca lupta e cea care aduce in final satisfactia. Si pentru ca nimic nu e gratis. Totul e in final un trade-off. Iar intreabrea cea mai importanta chiar asta e: esti dispus sa renunti la tot ce ai putea sa ai?

17 January 2013

Fara "senzational"


Mi-ar placea ca intr-o zi sa putem curata tot ce inseamna senzational, incredibil si iesit din comun in viata noastra. Sa lasam deoparte tot ce e umflat cu pompa de catre asa numita presa din Romania. Sa vedem, in schimb, vietile unor oameni simplii. 

As vrea sa citesc un ziar despre copiii care se bucura de fiecare zi la gradinita, despre profesorii care se duc cu drag la scoala, despre soferii care s-au saturat de gropi si de trafic, despre povestea de dragoste a doi tineri de facultate, despre un examen la filosofie, despre femeile care se bucura de fiecare pereche de pantofi cumparata, despre moartea unui caine vagabond, despre viata unui alpinist utilitar, despre zambete schimbate de necunoscuti la metrou, despre viata unei casiere in hypermarket si despre tot ce e atat de evident si obisnuit, dar pe care uitam sa il vedem.

Si mi-ar placea si o televiziune; o televiziune adevarata, cu emisiuni despre povesti reale, cu invitati ce vorbesc fara ascunzisuri, cu filme ce au scenarii vietile oamneilor obisnuiti, cu reclame neaugmentate.

16 January 2013

Domino

Uita-te la mine. Uita-te in ochii mei. 

Acum nu mai e suficient sa existi, trebuie sa traiesti. 

Nu mai poti doar sa interpretezi, trebuie sa simti, nu e suficient sa vezi, acum trebuie sa intelegi si mai mult decat atat, nu se mai poate doar sa auzi, ci e nevoie sa asculti. Si mai presus de toate asculta-te pe tine. 
Nu auzi doar gandurile altora ce-ti alearga prin minte si asculta-le pe ale tale si urmeaza-le. 

Altfel, cand ai timp, poate imi povestesti cum e sa traiesti o viata plina de nimic.



14 January 2013

...prin varful creionului


Matematica trece prin varful creionului la fel cum muzica trepe printre liniile porativului. E genul de relatie de dependent genuina.  Dar cum e oare relatia dintre suflet si minte? Simt o teama aproape viscerala cand ma gandesc la intrebarea asta. Mi-e teama ca raspunsul meu de azi nu o sa coincida cu raspunsul meu de maine. Iar mai mult decat atat cad deseori in capcana uneia dintre cele doua “ipostaze” abandonand-o pe cealalta fara regrete. Dar ma intorc si imi cer iertare si mi doresc cu ardoare sa mi vindec ignoranta. Ratiunea cantareste sufletul si il incadreaza in etaloane si standard rigide. Sufletul ignora ratiunea si ii intoarce spatele de fiecare data cand aceasta ar avea mai multa nevoie de el.  Apoi se iau decizii, unele pe baza unor argumente puternic ancorate in rational si pragmatic. Iar pentru ca sufletul este cea mai polarizanta “instanta”, sunt multe decizii care se iau pe baza nivelului de endorfina si serotonina, dar si pe baza nivelului emotiilor negative. Iar pentru ca nu exista nici un manual de “best practice” nu se stie niciodata care e cea mai buna varianta; pe ce cale trebuie sa mergi.  In final toti luam decizii, partea mai grea e sa traim cu ele o viata intreaga.


08 January 2013

Timpuri


“Life is a series of collisions with the future.” – Jose Ortega

Coliziuni cu viitorul se intampla in fiecare zi. Ele sunt exact viata care curge pentru a intalni acest viitor. Uneori suntem intr-o cursa acerba cu  noi insine, cu timpul nostru doar pentru a transforma o clipa de viitor in prezent, si la fel de rapid in trecut.
Cand reusesc sa imi imblanzesc gandurile gasesc printre crenelurile mintii mele bucati de amintiri. Care de fapt au fost clipe de viitor dorite, momente in prezent, iar acum le readuc in fata ochilor ca o piesa de teatru.

Mi-ar placea sa putem sa nu mai raportam nimic la trecut. Sa o luam acum de la zero. Fara amintiri, doar cu vise.  Sa lasam tot ce a fost in urma si sa incepem ceva nou. Efectul noutatii nu se va pierde niciodata atata vreme cat raportul cu trecutul nu exista. Iti trebuie doar curaj, mult curaj si multa incredere in tine.

Ahh…dar imi dau seama ca aceasta utopie e doar o imbatare cu apa rece. Ce mi doresc eu e ca si cand ai pune un plasture pe o plaga impuscata. Nimeni nu poate cu adevarat.