Pages

Subscribe:

Labels

15 September 2013

Adrenaline Rush de Septembrie

In mijlocul noptii si in mijlocul parcului, exact in locul in care am mai fost doar o sigura data, m-am reintors azi. Am incercat sa mi amintesc ce vroiam atunci, ce aveam atunci. Si tot ce mi-am amintit a fost o replica dintr-un serial preferat: “I'm looking for love. Real love. Ridiculous, inconvenient, consuming, can't-live-without-each-other love.”



28 August 2013

Mai putin e mai mult

Povesteam cu o prietena zilele astea despre tot, asa cum facem de obicei. Si la un moment dat mi-a spus un lucru pe cat de trist, atat de adevarat: "mi se pare foarte dezolanta situatia, dar ma bucur sa mai sunt si altii asa". La prima vedere suna egoist, dar de fapt e atat de reconfortant. Pentru ca stii ca nu esti singur in acest cerc vicios, ca exista si alti oameni care traiesc in acest sevraj, care par sa se stinga pe zi ce trece. Si totul pentru ca ne gandim prea mult, despicam firul in prea multe feluri, ne zvarcolim noaptea in pat, pentru ca plangem la volan, pentru ca visam urat, pentru ca ne uitam la aceleasi filme si ascultam aceeasi muzica. Si chiar daca iti face rau, ai senzatia ca iti face bine. Cred ca e ca o moarte intr-o avalansa de zapada, incet, sufocant, dureros. 

Ma invart intr un cerc de oameni care au ajuns sa spuna uneori ca le pare rau ca nu sunt mai putin inzestrati intelectual, pentru ca asa ar fi mai fericiti. Si cateodata tind sa ii cred, pentru ca mai putin e mai mult.


26 August 2013

Tot ce vrei, poti sa ai...

"Orice"! Acesta ar trebui sa fie cuvantul de ordine, dar doar atunci cand trebuie, sau atunci cand merita. Dar in realitate este un cuvant mult prea des uzitat in situatii banale, iar sensul lui a devenit uneori iluzoriu si chiar pare sa faca parte dintr o lume utopica. Iar cand e cu adevarat important nimeni nu pare sa se mai increada in "orice". 
Alege ti omul de langa tine in asa fel incat acest "orice" sa aiba sensul propriu, sa nu se piarda in multimea de cuvinte fara rost pe care le spunem uneori. Si lasa l sa iti arate cat de departe poate merge acest cuvant si cati munti o sa miste. Nu sunt multi oameni care au curajul si puterea sa mearga pana la capatul lumii sau pana la capatul gandurilor tale, dar sunt singurii care ar face orice sa isi demonstreze lor ca pot, sa iti demonstreze tie ca meriti, sa schimbe catusi de putin viitorul si lumea placida in care traim. 
Chiar daca pare intangibil la prima vedere, chiar daca nu exista nici macar o dovada emipirca, acorda ti macar o data in viata sansa de a alege "riscant" si crede in aceast "orice" cand ti l promit...take a leap of faith!

<>br

20 May 2013

Dupa ploaie

Uneori imi place ploaia. Imi plac stropii mari de apa si cum aluneca usor pe geamuri. Imi plac baltile clare in care se oglindesc cladirile si balcoanele cu flori. Iar cel mai mult imi place mirosul asfaltului de dupa ploaia de vara. Iar dupa ploaie totul pare mai usor, inceputurile sunt mai palpitante, sfarsiturile sunt mai usor de acceptat.

Mi-ar placea sa stau pe o canapea si sa privesc o ploaie de vara printr-o fereastra in tavan.


                                     

13 May 2013

Presentism

Gandeste-te la asta:

Presentism. 
Time is something that we perceive as a matter of course, if we view it at the moment, we usually divide it into past, present and future. Presentism argues that the past and the future are imagined concepts, while only the present is real. In other words, today’s breakfast and every word of this article will cease to exist after you have read it, until you open it again. The future is just as imaginary, because time cannot exist before and after it happened, as claimed by St. Augustine.

09 May 2013

Cum ar fi daca o lume noua s-ar deschide in fata ta in fiecare dimineata?

O sa ne trezim intr-o dimineata impreuna, in acelasi pat, intre aceleasi perne. Si o sa zambesti si atunci o sa stii de ce esti acolo si nu altundeva. O sa stii de ce nu o sa vrei sa mai pleci vreodata. Si o sa stii de ce diferentele dintre noi sunt cele care ne vor aduce impreuna de fiecare data. Pentru ca dependenta ta de adrenalina o poti vindeca doar langa mine, iar dependenta mea de liniste o pot vindeca doar langa tine.

06 May 2013

Adrenalina la minut

E vorba de acel moment cand iti simti pulsul mai puternic ca niciodata. Si il simti in fiecare centimetru patrat de corp. Si nu sti daca ritmul a crescut atat de rapid pentru ca esti acolo, sau pentru ca astepti sa se intample ceva, sau pentru ca iti amintesti ce a fost, sau pentru ca iti imaginezi ce va urma. 

Iar apoi lucurile par sa decurga normal din exterior, dar in interior e o furtuna. E o furtuna in care se scufunda secrete. Iar locul, e locul care cumva ne-a apropiat, iar acum cumva ne indeparteaza. Pentru ca suntem aproape si departe simultan, pentru ca e paradoxal sa fim in aceeasi 10mp, dar totul sa ne impuna sa ne comportam ca si cand nu suntem. 

Dar in final e jocul nostru. E un joc riscant, un joc de noroc, un joc cu multa adrenalina, un joc in care sa fim castigatori amandoi nu e imposibil, chiar daca e greu. Si e doar al nostru. Tic-Tac. Tic-Tac.

25 April 2013

Doar

Uneori e nevoie doar de un sunet, sau o imagine, sau o atingere, sau un parfum ca sa iti amintesti de tot; de noptile pierdeute in masina, de zambete in somn, de melodii preferate, de zile cu soare sau zile cu nori, de lacrimi de fericire si de suparare, de suflete agatate pe sarma, de flori ofilite sau flori inflorite, de dansuri in doi, de rame cu versuri, de carnetele cu poze, de stele pe cer, de inchieieturi de maini, de jocuri pe telefon, de sticle de parfumuri, de baloane de sapun.

 

14 March 2013

Inceputuri la o cafea

Multe lucruri frumoase in viata incep cu o cafea. Fie ca e o cafea de la Starbucks, o cafea de la McD sau o cafea instant de la aparatul de pe coridor. Si nu spun asta pentru ca as fi o mare iubitoare de cafea, ci din contra. Beau foarte rar si doar in oras. Acasa nu mi-as face niciodata. Dar in schimb ador cafelele primite. “Ti-am luat o cafea. Nu sunt sigur cum iti place, dar are de toate”…zambetul ce urmeaza dupa aceasta fraza este un zambet cat o mie de cuvinte, cat toate cardurile Mastercard, cat toate sms-urile din miezul noptii, cat toate biletelele ascunse in haine. Si asta pentru ca, inevitabil, zambetul se intoarce, si ziua devine mai buna. Poate e prea mult sa spun, dar e sentimentul acela de siguranta pe care il ai chiar si pentru un moment cand cineva are grija de tine, de nevoile tale. Iar cafelele astea niciodata nu le refuz. Pentru ca sunt cele mai bune si mai savuroase si pline de idei si de discutii si apoi pline de amintiri placute. Si dupa aceste cafele se nasc povesti, prietenii, iubiri. 

Iar acum, pentru ca ti-ai amintit placerea mea pentru Strabucks White Mocha cu multa scortisoara, promit sa bem toate cafelele impreuna. :)


15 February 2013

Despre Casatorie si Divort

In ultima perioada toata lumea se casatoreste sau divorteaza. Invariabil cred ca astea sunt afacerile viitorului. Ma intreb doar cand s-a transformat totul in gesturi mecanice. Starea de normalitate in care a intrat ideea de a divorta este coplesitoare. Incep sa cred ca e chiar un pas natural intr-o viata de om. Daca nu te casatoresti si nu divortezi cel putin o data s-ar putea sa fie ceva neinregula cu tine. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu sunt o indoctrinata a retetei comuniste in care familia era o “institutie” de neatins, doar ca ma intreb cum s-a ajuns exact in polul opus. Si ma intristeaza gandul ca povestea cu divortul a ajuns atat de naturala incat uneori imi spun: “ahh...o sa mi se intample si mie”. Dar pe cealalta parte nu vreau sa descurajez casatoria pentru ca imi doresc foarte mult sa ajung ca si parintii mei, dar nu pot sa inteleg casatoriile de forma, de complezenta sau de plictiseala sau si mai grav, de frica sau de obisnuinta. Si sunt multe de genul asta.

11 February 2013

Recicland crampeie de viata

Exista multe situatii ingrate in care viata te pune in mod constant, iar la latitudinea ta ramane cum le faci fata, cum le infrunti, cum le rezolvi. Uneori ai senzatia ca esti pus sa alegi intre alb si negru, intre alfa si omega, intre bine si rau; de fapt niciodata nu e chiar asa, pentru ca, dupa o anumita experienta, incepi sa vezi si solutiile alternative, sau macar sa expui problema in asa fel incat nici o alta alegere nu ar fi fost mai buna. 

Si chiar daca toate problemele si situatiile au in final o rezolvare, pentru ca, nu-i asa, impossible is nothing, exista undeva printre sentimentele noastre si acea traire care iti da fiori, te face sa ai fluturasi in stomac ca atunci cand urmeaza sa dai un examen. E un mix de tristete, amestecat cu frica si nesiguranta. Si chiar daca nu o sa vrem sa recunostem va exista undeva in noi, intr-un colt al mintii, dar si al sufletului, regretul si se va naste de fiecare data intrebarea: "cum ar fi fost daca?". Iar cu acest sentiment este atat de greu de trait, pentru ca doare atunci cand te intrebi, doare atunci cand nu gasesti un raspuns realist, doare si cand gasesti un raspuns. 

Curiozitatea din noi va naste de fiecare data alte scenarii, iar viata nu va rata nici o ocazie sa ne tachineze si sa ne arate inca o latura pe care poate noi nu am fi sesizat-o. Mai mult decat atat exista la fiecare pas diverse "agatatori" de trecut ce par a fi acolo pentru a ne testa rezistenta la amintiri, si nu de putine ori, ne agatam in ele crezand ca va fi bine, dar, invaribil ne ranim. "Never look back" ma indeamna telefonul meu de fiecare data cand il deschid, dar de cate ori o sa il ascult?

18 January 2013

Dau regatul meu...

Dau regatul meu pentru un gand de al tau. Un moment din viata ta in care sa te gandesti la ce ai, la ce vrei, la ce ai putea sa ai si la ce ai putea sa renunti. Cer mult, nu-i asa? Dar nu dureaza. Cantareste bine si decide. Dar pentru o data in viata, nu lua calea cea mai usoara si confortabila ci ia-o pe cea buna, cea care iti poate aduce tot ce crezi ca acum nu iti lipseste. Stii ca circula la un moment dat pe internet o fotografie care spunea ca “the magic starts at the end of your comfort zone”. Si daca te gandesti bine stii si tu ca asa e. 

Trebuie doar sa vrei pentru ca totul este in noi. “Imposibil” si “Timp” sunt doar concepte inventate de oameni cu ganduri putine, pentru ca atunci cand vrei cu adevarat imposibilul dispare, iar timpul niciodata nu e prea tarziu. Mai gandeste-te si la lumea ce se poate infatisa in fata ta intr-o singura clipire, o lume ce nu e de neatins, dar pentru care trebuie sa lupti. Pentru ca lupta e cea care aduce in final satisfactia. Si pentru ca nimic nu e gratis. Totul e in final un trade-off. Iar intreabrea cea mai importanta chiar asta e: esti dispus sa renunti la tot ce ai putea sa ai?

17 January 2013

Fara "senzational"


Mi-ar placea ca intr-o zi sa putem curata tot ce inseamna senzational, incredibil si iesit din comun in viata noastra. Sa lasam deoparte tot ce e umflat cu pompa de catre asa numita presa din Romania. Sa vedem, in schimb, vietile unor oameni simplii. 

As vrea sa citesc un ziar despre copiii care se bucura de fiecare zi la gradinita, despre profesorii care se duc cu drag la scoala, despre soferii care s-au saturat de gropi si de trafic, despre povestea de dragoste a doi tineri de facultate, despre un examen la filosofie, despre femeile care se bucura de fiecare pereche de pantofi cumparata, despre moartea unui caine vagabond, despre viata unui alpinist utilitar, despre zambete schimbate de necunoscuti la metrou, despre viata unei casiere in hypermarket si despre tot ce e atat de evident si obisnuit, dar pe care uitam sa il vedem.

Si mi-ar placea si o televiziune; o televiziune adevarata, cu emisiuni despre povesti reale, cu invitati ce vorbesc fara ascunzisuri, cu filme ce au scenarii vietile oamneilor obisnuiti, cu reclame neaugmentate.

16 January 2013

Domino

Uita-te la mine. Uita-te in ochii mei. 

Acum nu mai e suficient sa existi, trebuie sa traiesti. 

Nu mai poti doar sa interpretezi, trebuie sa simti, nu e suficient sa vezi, acum trebuie sa intelegi si mai mult decat atat, nu se mai poate doar sa auzi, ci e nevoie sa asculti. Si mai presus de toate asculta-te pe tine. 
Nu auzi doar gandurile altora ce-ti alearga prin minte si asculta-le pe ale tale si urmeaza-le. 

Altfel, cand ai timp, poate imi povestesti cum e sa traiesti o viata plina de nimic.



14 January 2013

...prin varful creionului


Matematica trece prin varful creionului la fel cum muzica trepe printre liniile porativului. E genul de relatie de dependent genuina.  Dar cum e oare relatia dintre suflet si minte? Simt o teama aproape viscerala cand ma gandesc la intrebarea asta. Mi-e teama ca raspunsul meu de azi nu o sa coincida cu raspunsul meu de maine. Iar mai mult decat atat cad deseori in capcana uneia dintre cele doua “ipostaze” abandonand-o pe cealalta fara regrete. Dar ma intorc si imi cer iertare si mi doresc cu ardoare sa mi vindec ignoranta. Ratiunea cantareste sufletul si il incadreaza in etaloane si standard rigide. Sufletul ignora ratiunea si ii intoarce spatele de fiecare data cand aceasta ar avea mai multa nevoie de el.  Apoi se iau decizii, unele pe baza unor argumente puternic ancorate in rational si pragmatic. Iar pentru ca sufletul este cea mai polarizanta “instanta”, sunt multe decizii care se iau pe baza nivelului de endorfina si serotonina, dar si pe baza nivelului emotiilor negative. Iar pentru ca nu exista nici un manual de “best practice” nu se stie niciodata care e cea mai buna varianta; pe ce cale trebuie sa mergi.  In final toti luam decizii, partea mai grea e sa traim cu ele o viata intreaga.


08 January 2013

Timpuri


“Life is a series of collisions with the future.” – Jose Ortega

Coliziuni cu viitorul se intampla in fiecare zi. Ele sunt exact viata care curge pentru a intalni acest viitor. Uneori suntem intr-o cursa acerba cu  noi insine, cu timpul nostru doar pentru a transforma o clipa de viitor in prezent, si la fel de rapid in trecut.
Cand reusesc sa imi imblanzesc gandurile gasesc printre crenelurile mintii mele bucati de amintiri. Care de fapt au fost clipe de viitor dorite, momente in prezent, iar acum le readuc in fata ochilor ca o piesa de teatru.

Mi-ar placea sa putem sa nu mai raportam nimic la trecut. Sa o luam acum de la zero. Fara amintiri, doar cu vise.  Sa lasam tot ce a fost in urma si sa incepem ceva nou. Efectul noutatii nu se va pierde niciodata atata vreme cat raportul cu trecutul nu exista. Iti trebuie doar curaj, mult curaj si multa incredere in tine.

Ahh…dar imi dau seama ca aceasta utopie e doar o imbatare cu apa rece. Ce mi doresc eu e ca si cand ai pune un plasture pe o plaga impuscata. Nimeni nu poate cu adevarat.