Pages

Subscribe:

Labels

14 August 2012

Versus

Nu e timpul cel care vindeca cele mai adanci rani, ci distanta. Sau cel putin dupa parerea mea. Timpul e doar cel ce opreste sangerarea intr-un mod paliativ, in schimb distanta stie sa inchida cutia pandorei si chiar sa mascheze semnele ramase la vedere.

Distanta poate sa indulceasca gandurile amare si mai ales sa faca amintirile acelea cele mai pregnante sa dispara. Dar cred ca e si normal, atata vreme cat esti departe de lucruri, locuri si oameni, acestia nu au cum sa te atinga sau sa iti infleunteze starile. 

Altfel e ca si cand pui ceva in cuier si nu pe umeras. Cand agati ceva intr-un cui, si-l uiti acolo pentru ca poate ti-e greu sa-l muti, poate nu vrei sau poate pur si simplu nu iti pasa, raman urme. Si oricat ai vrea sa indrepti materialul, uneori e prea tarziu, urma cuierului va fi acolo.




13 August 2012

Fericire intr-o cutie de biscuiti

Am acordat intotdeuna o anumita atentie detaliilor. Mai ales cand e vorba de oameni dragi si foarte apropiati de mine. Imi place sa mi amintesc lucruri marunte, sa fac surprize frumoase, sa pretuiesc ce altii poate nu ar pretui. Iar asta doar pentru de multe ori fericirea mea vine din fericirea lor. E momentul acela cand zambetul din contul gurii, lacrimile de fericire sau ochii luminati, toate sunt sincere, iar bucuria se poate auzi in fiecare cuvant rostit. Nu se poate compara cu nimic. Iar fericirea pe care ti-o da fericirea celorlati e de 1000 de ori mai valoroasa. 

Doar ca, apar momente de cumpana uneori, cand nu sti daca e bine sau e rau ce faci. Pentru ca apari oameni ce te fac sa regreti ca te gandesti atat de mult la unele lucruri, ce iti transforma micile gesturi in impertinente si care nu mai stiu sa vada frumusetea lucrurilor simple. Si atunci iti vine sa te opresti, sau sa te transformi intr-un om banal, sa nu mai iesi din norma, sa te blazezi si sa nu mai faci nimic pentru nimeni niciodata. Si totul doar pentru ca simti un fel de degradare emotionala, o umilinta, o rusine din cauza ca nimic nu mai conteaza de la un anumit punct.




07 August 2012

Inside

"I’m falling apart, crashing down 
And you’re killing me inside 
I’m falling apart, losing my pride
And you’re killing me inside"



01 August 2012

...iar cerul e mai aproape!

Cand mori iti dai seama ca viata nu ti-a fost niciodata suficienta. Si nici nu o sa fie suficienta vreodata pentru cineva. Pentru ca raman lucruri nerezolvate, cuvinte nespuse, soapte inghitite si zambete ascunse. 

 Nu exista reguli, timing sau evaluari. La un moment dat totul devine marmura. Din senin. Viata nu e niciodata de ajuns pentru mine sau pentru tine. 

Asa ca fa-o acum! Nu regreta nimic! Nu te uita inapoi! Nu-i asculta pe cei ce-ti pun bariere! Nu-ti fie frica de nimeni. Nu-ti fie frica de nimic, decat de momentul cand vei pleca fara sa ai nevoie de pasaport, bani sau oameni. 

Pentru ca uneori nu va mai exista mai tarziu, maine, peste o luna sau peste un an. Exista doar acum!