Pages

Subscribe:

Labels

22 February 2012

The Experience!


Libertatea a fost si va ramane unul dintre cele mai valoroase lucruri pe lumea aceasta.

Am primit un video despre o libertate deosebita; muzica este geniala iar sentimentul pe care ti-l transmite te face sa ramai, asa cum spune cineva, ca un copil la artificii.

Multumesc.

Enjoy!





Experience Freedom from Betty Wants In on Vimeo.

19 February 2012

N-a fost sa fie...


Decat O Revista celebreaza zilele dragostei printr-o serie de povesti-marturisiri despre relatii de copii ce nu au fost sa fie. Cred ca toti oamenii au astfel de povesti si amintiri ce raman vii multa vreme in viata.


Au trecut 9 ani de la povestea mea. Eram in clasa a XI-a si coincide cu momentul in care am ales ca o facultate cu profil economic e mai interesanta decat informatica. Totul s-a intamplat intr-o saptamana la Cheile Gradistei. O scoala de vara mi-a facut cunostina cu el. Era mai mare decat mine, era student, era altceva decat colegii si prietenii mei din liceu. Saptamana respectiva am fost tare vrajita. Nu-mi amintesc prea multe lucruri legate de ce am invatat in acea scoala de vara, dar imi amintesc clar de escapadele cu el pe dealulurile din jur, micurile dejun in care asteptam sa apara si poate sa se aseze cu mine la masa, seara cand am stat in pat si am ascultat Laura Non C'e si alte momente cu priviri pe furis si zambete furate. Iar parfumul era cu totul deosebit - de atunci e unul dintre singurele parfumuri pe care le recunosc instant si nu am cum sa gresesc. Nu s-a intamplat nimic, am avut doar un click, o conexiune, el imi povestea despre viata lui la Targoviste, iubita lui de acasa si alte lucruri inteligente, iar eu nu mai stiu ce ii spuneam, dar ascultam atenta.



Apoi a fost petrecerea de final si o sa retin toate momentele cand pe melodiile lui Eros Ramazzotti ma uitam la el cu mare drag. A doua zi ne-am despartit cu promisiunea ca ne vom mai vedea, ca vom vorbi la telefon. El a plecat la Targoviste, eu la Sibiu, iar in drumul spre casa ma intrebam de ce am petrecut atat de mult timp impreuna fara nici un sarut. In imaginatia mea de atunci acela ar fi fost un legamant cu adevarat.



Am ajuns acasa si da, m-a sunat, am mai vorbit, dar cu mine se intamplase ceva. Nu stiu ce, pur si simplu imi pierdusem interesul fara vreun motiv anume. El a continuat sa ma caute o perioada, eu faceam pe inabordabila.




Au trecut anii, am mai vorbit foarte rar si foarte putin. Apoi m-am mutat si eu la Bucuresti. L-am cautat si a fost de acord sa ne vedem. Am avut emotii, a fost foarte frumoasa revederea si atunci mi-am dat seama de copilariile mele din liceu, nu stiam sa ii spun de ce nu ii raspundeam la telefon sau la emailuri. Mi-a marturisit ca la un moment dat, nu mai avea credit sa ma sune si a decis sa isi vand DVD-ROM ul. M-a impresionat si m-a distrat in acelasi timp. A (re)inceput sa imi placa de el, dar era cam tarziu, mi-a spus. Iubita lui intre timp devenise logodnica lui. Cu toate astea am incercat un sarut...for old time sake.



Am fost trista cateva zile. Mi-a parut rau de deciziile mele din liceu, ca nu am cultivat relatia putin mai bine, chiar daca era doar o amicitie. M-a consolat faptul ca pentru doi copii oricum ar fi fost o mare problema distanta. Acum e altceva, dar acum nu mai e cazul.



S-a casatorit, de scurta vreme este si tatic. Uneori imi amintesc de el si cred ca ar fi fost unul dintre putinii barbati "perfecti" in acceptiunea mea. Dar n-a fost sa fie.


'


14 February 2012

...prin asternut

Nu-mi amintesc cand am ascultat prima oara aceasta melodie. Nu o sa asociez cu nimeni, dar o sa imi amintesc intotdeuna senzatia ce mi-o dadea. Si de multe ori m-am intors la ea, asa cum fac si acum.




07 February 2012

In spatele cuvintelor...

Le-am numarat. Au fost 1194.

Eu am scris sentimente, iar tu ai citit cuvinte. Oare cine e mai castigat dintre noi doi?

Daca ar exista schimburi as schimba cele 1194 de cuvinte cu 1194 de secunde, iar pe tine te-as schimba cu mine, doar pentru 1194 de secunde. As face asta pentru mine sa inteleg si sa descopar adevarul, dar si pentru tine, sa traiesti putin cu sufletul meu.





03 February 2012

Neincrederea naste monstrii


Nu stiu daca in aceste cazuri exista sfaturi. Incerc sa le caut. As vrea doar sa nu ajung vreodata sa vorbesc despre mine in situatia aceasta.

Neincrederea naste monstrii. Doar neincrederea are aceasta abilitate de a provoca imaginatia si de a intinde limitele la maxim. Chiar si creativitatea este intrecuta. Si tot ce se naste in acele momente critice sunt din pacate lucruri cu conotatie negativa. Judecata devine intunecata, apar deziluzii, regrete si multe reprosuri.

E adevarat, sa chestionezi anumite lucruri sau anumiti oameni nu e deloc gresit, uneori chiar e indicat, dar, cred ca cel mai sanatos e sa pornesti de la prezumtia de nevinovatie mai intai. Altfel nu poti sa mergi inainte, nu poti sa construiesti nimic.

Neincrederea apare incet, incet, se sedimenteaza de lungul vremii si de aceasta niciodata nu mai poate fi depasita complet. E prea adanc ingropata in tine. Nu cred ca suntem inca atat de evoluati psihic incat sa putem sa trecem vreodata peste toate urmele de neincredere. Iar cand mintea cauta intentionat fapte si lucruri care sa ii alimenteze si mai mult toate scenariile negativiste totul devine aproape insuportabil. Si e greu. Si e trist. Devine frustrant, iar frustrarea strica oameni, sentimente, relatii si chiar vieti.