Pages

Subscribe:

Labels

31 December 2012

Lozul castigator

Poate daca nu as avea sentimente as ajunge sa conduc lumea. Poate daca nu as simti nimic as fii cea mai inteligenta femeie de pe pamant. Poate daca nu as lasa garda jos uneori, nu mi-ar fi greu sa refuz a doua oara. Poate as sti sa spun "nu" cu zambetul pe buze, sau "da" fara sa oftez. Uneori vreau doar o minte ascutita si o ratiune neslefuita. Dar realitatea e ca magnetul emotiilor noi ma atrage de fiecare data in cel mai riscant vartej unde totul se intampla rapid si ametitor. 

Si ma uit in jur si la tot ce pot sa ma gandesc este un rand scris cu litere marunte intr-unul dintre romanele mele preferate: Women represent the triumph of matter over mind, just as men represent the triumph of mind over morals.




26 November 2012

Robbie Williams & London


Robbie Williams Live @ O2 Arena London. Ce as fi putut sa imi doresc mai mult? Cele doua ore de concert au fost ca un vis, un vis implinit ce mi-a adus cele mai pure momente de fericire. Nimic nu ar fi putut sa ma rupa din vraja pentru ca tot ce s-a intamplat acolo a fost un spectacol. Si nu pentru ca ar fi fost ceva nemaivazut pe pamant ci pentru ca mi-am dorit asta atat de mult incat erau clipe in care aveam senzatia ca nu mai e nimeni in jurul meu si ca muzica e doar pentru mine. Si cred foarte tare ca fericirile acestea mici (pentru unii) vor putea la un moment dat sa schimbe oamenii. Ma bucur in final ca nu am legat acest concert de nimeni din viata mea de acasa si doar de "viata" mea de acolo. Nu o sa am amintiri alterate ci doar zambete cand o sa imi amintesc. Iar pentru ca "once you go black you never go back" se poate extrapola, acesta a fost doar inceputul. La anul va veni si partea a IIa.

Iar Londra a fost frumoasa. Mi-a aratat cele mai frumoase locuri si strazi, copaci, pietre de pe marginea drumului, felinare, scari rulante de metrou si autobuze rosii. Chiar daca Parisul ramane pe primul loc pentru mine, cu toate locurile lui fascinante, Westminster Abbey m-a lasat fara cuvinte si a reusit sa devanseze Notre-Dame pentru ca m-a teleportat instant intr-o alta lume. In rest totul e putin pe dos la ei, chiar ametitor la inceput, dar  ma pot obisnui repede, oricand.














20 November 2012

Mandarine & Chanel


Mirosul de mandarine mi-a ramas pe maini si imi aminteste de o seara rece, intr-o camera de hotel. Nu mai stiu daca era cald inauntru dar stiu ca nu eram fericita. Simteam ca ceva in mine se termina si ca fericirea nu sta in targuri de Craciun sau genti portocalii. Au fost noptile in care am dormit cel mai putin pentru ca o mie de ganduri in zburau prin minte si imi venea sa ma ridic sa plec noaptea pe strazile unui oras strain. Dar mi-era teama si sa ma misc. Cu tot ce am ramas au fost mici decoratiuni de Craciun pe care le-am atarnat chiar zilele trecute, o geanta portocalie ce ma face sa ma simt de fiecare data “ieftina”, poze cu luminite colorate si mirosul cojilor de mandarine amestecat cu Chanel.



19 November 2012

La prima vedere

Intr-o sala de marmura cu tavan foarte foarte inalt, cu usi imese si grele, cu coloane ce desparteau priviri si cu candelabre sclipitoare, aici a avut loc “la prima vedere”. In afara de faptul ca a fost mai mult decat o coincidenta sa dau de tine intre toata lumea de acolo m-am bucurat sa te vad ca si cand te stiam de multa vreme. Ai transformat cele 3 minute intr-o amintire. O amintire cu priviri si cu zambete. Am gasit azi dimineata chiar si cartonasul. Cred ca o sa fie frumos.

12 November 2012

Oriunde in lume un cadou ar trebui sa fie perfect

La noi nu e ca la altii, din pacate. Si daca ma gandesc, nici nu stiu ce ne lipseste. Prosti nu suntem, bani se investesc destui, idei bune avem, cu implementarea stam putin cam prost, dar cred ca deficitari cu adevarat suntem la capitolul "target" si in plus mai suntem si indoctrinati cu "concepte de marketing". Daca nu avem circ, scandal sau o vedeta in reclame nu suntem sanatosi. Si nici daca nu se mentioneaza numele produsului de cel putin 3 ori in 20 de secunde. Iar de public nu mai vorbesc; sunt convinsa ca in tara asta procentul oamenilor care cauta doar can-can este destul de mare, dar ramanem si noi, cei care apreciem o reclama de Craciun din strainatate. "The Journey" e un TVC care transmite exact ceea ce trebuie, fara nici un cuvant, si cu un insight valid oriunde in lume...

Enjoy!

The Journey - John Lewis Christmas

25 October 2012

Diferente

E o mare diferenta intre a lasa in spate trecutul si a uita de unde ai plecat. Sa uiti "primii pasi" e doar o stare de negare a unei experiente ce te-a adus unde esti acum. Si nu, nu poti sa ii blamezi pe cei care sunt unde ai fost si tu o data. E doar o dovada de ipocrizie si meschinarie. Iar aceste trasaturi de caracter nu sunt menite decat sa strice. Sa strice relatii, de orice fel.

22 October 2012

Fiecare primeste ceea ce merita

Uneori oscilez in a crede ca noi avem puterea de a influenta tot ce ne inconjoara si in a crede ca totul e deja predestinat. Dar cu siguranta sunt de partea sortii deja scrise atunci cand eu sau cei din jurul meu primim exact ce meritam.

Pana la urma paradigmele de care ne agatam zilnic nu au cum sa fie doar plasmuiri ale imaginatiei noastre. Asa ca "fiecare nas isi are nasul" nu cred ca e doar o vorba in vant aruncata de un om frustrat in asteptarea razbunarii. 

Si ma uit in jurul meu si imi dau seama ca zi de zi traiesc inconjurata de oameni ce intr-un fel si-au gasit nasul, dar nu isi dau seama ca e doar vorba de o lectie din care pot invata lucruri si se chinuie sa lupte contra vantului neavand sorti de izbanda. Si chiar daca situatia in care se afla e un impas real pentru ei, nu se intampla nimic, chiar din potriva totul e mai tensionat si pare sa fie o lupta tacita intre cine poate sa fie mai ipocrit sau mai meschin. Doar ca in orice joc de putere de acest gen unul dintre adversari este pe o treapta mai inalta si cu sigurnta acolo va ramane. Deznodamantul e acelasi, mai devreme sau mai tarziu. Bineinteles, fiecare e liber sa incerce sa schimbe cursurile vietilor dintr-o cladire de sticla.

14 August 2012

Versus

Nu e timpul cel care vindeca cele mai adanci rani, ci distanta. Sau cel putin dupa parerea mea. Timpul e doar cel ce opreste sangerarea intr-un mod paliativ, in schimb distanta stie sa inchida cutia pandorei si chiar sa mascheze semnele ramase la vedere.

Distanta poate sa indulceasca gandurile amare si mai ales sa faca amintirile acelea cele mai pregnante sa dispara. Dar cred ca e si normal, atata vreme cat esti departe de lucruri, locuri si oameni, acestia nu au cum sa te atinga sau sa iti infleunteze starile. 

Altfel e ca si cand pui ceva in cuier si nu pe umeras. Cand agati ceva intr-un cui, si-l uiti acolo pentru ca poate ti-e greu sa-l muti, poate nu vrei sau poate pur si simplu nu iti pasa, raman urme. Si oricat ai vrea sa indrepti materialul, uneori e prea tarziu, urma cuierului va fi acolo.




13 August 2012

Fericire intr-o cutie de biscuiti

Am acordat intotdeuna o anumita atentie detaliilor. Mai ales cand e vorba de oameni dragi si foarte apropiati de mine. Imi place sa mi amintesc lucruri marunte, sa fac surprize frumoase, sa pretuiesc ce altii poate nu ar pretui. Iar asta doar pentru de multe ori fericirea mea vine din fericirea lor. E momentul acela cand zambetul din contul gurii, lacrimile de fericire sau ochii luminati, toate sunt sincere, iar bucuria se poate auzi in fiecare cuvant rostit. Nu se poate compara cu nimic. Iar fericirea pe care ti-o da fericirea celorlati e de 1000 de ori mai valoroasa. 

Doar ca, apar momente de cumpana uneori, cand nu sti daca e bine sau e rau ce faci. Pentru ca apari oameni ce te fac sa regreti ca te gandesti atat de mult la unele lucruri, ce iti transforma micile gesturi in impertinente si care nu mai stiu sa vada frumusetea lucrurilor simple. Si atunci iti vine sa te opresti, sau sa te transformi intr-un om banal, sa nu mai iesi din norma, sa te blazezi si sa nu mai faci nimic pentru nimeni niciodata. Si totul doar pentru ca simti un fel de degradare emotionala, o umilinta, o rusine din cauza ca nimic nu mai conteaza de la un anumit punct.




07 August 2012

Inside

"I’m falling apart, crashing down 
And you’re killing me inside 
I’m falling apart, losing my pride
And you’re killing me inside"



01 August 2012

...iar cerul e mai aproape!

Cand mori iti dai seama ca viata nu ti-a fost niciodata suficienta. Si nici nu o sa fie suficienta vreodata pentru cineva. Pentru ca raman lucruri nerezolvate, cuvinte nespuse, soapte inghitite si zambete ascunse. 

 Nu exista reguli, timing sau evaluari. La un moment dat totul devine marmura. Din senin. Viata nu e niciodata de ajuns pentru mine sau pentru tine. 

Asa ca fa-o acum! Nu regreta nimic! Nu te uita inapoi! Nu-i asculta pe cei ce-ti pun bariere! Nu-ti fie frica de nimeni. Nu-ti fie frica de nimic, decat de momentul cand vei pleca fara sa ai nevoie de pasaport, bani sau oameni. 

Pentru ca uneori nu va mai exista mai tarziu, maine, peste o luna sau peste un an. Exista doar acum!





31 July 2012

Uita-ma!


"Uita tot ce nu mi-ai spus vreodata, uita tot ce ai simtit pe dinauntrul tau. Uita prima plimbare de mana si ultimul sarut. Uita vibratia pulsului meu si bataia genelor clipinde. Uita-mi chipul in bratele tale si sterge-mi parfumul de pe pielea ta. Uita-mi numele pe telefonul tau si masina de la coltul strazii . Uita-mi poza de pe birou, ori ascunde-o ori rupe-o in bucati zdrentuite. Doar nu-i da foc. Am ars destul pana acum. Iar focul nu lasa in urma decat cenusa. Uita tot ce n-a fost si ce ar fi putut sa fie. Uita drumul spre casa mea, caci cel spre inima il stii pe dinafara. Uita-ma dimineata, uita-ma seara si in fiecare noapte. Dar uita-ma printre visele tale, printre amintirile frumoase si dorintele imposibile. Uita-ma, doar uita-ma o data…"



10 July 2012

Despre o intalnire de o ora


Nu de putine ori sinceritatea brutala (in perspectiva unora) este catalogata drept lipsa de tact si diplomatie si mai mult decat atat nu este apreciata pentru ca nu este “compliant” cu cartile mari si negre de etica.  Uneori  se intampla sa alegi sa faci lucrurile pe fata, sa spui ce crezi fara menajamente si fara a folosi tactici de marketing menite doar sa imbrace frumos situatia. Si se mai intampla ca “receptorul” sa fie surprins, dar intr-un mod placut si sa aprecieze acest lucru.

E greu sa fii sincer cu un strain,  cu un om cu care nu ai schimbat nici un cuvant, poate doar zambete. Si totusi se poate.  Si chiar daca cei doi oameni isi petrec cea mai mare parte din timp in turnul de fildes al unei corporatii (corporatie ce te invata inca de la inceput ca diplomatia este o arta si ca trebuie exersata continuu) totusi se pot sa crea legaturi bazate doar pe lucruri spuse direct si clar.

Si cu toate ca ne despart destui ani de experienta personala si profesionala si chiar daca despre unul dintre noi se scrie in ziare si despre unul nu, exista acel ceva ce te poate face sa fii egal, chiar daca este pret de o ora la o cafea, sau cateva mailuri schimabte pe zi, sau un sms. Si totul pentru ca, curajul de a fi sincer nu e pe cale de disparitie.

Chiar daca pare sa nu aibe legatura cu nimic din ce e mai sus, imi permit sa inchei cu o idee mai veche,  aceea ca banii nu dorm niciodata...iar in acest caz, nici informatia.




29 May 2012

Timpul de altadata la indigo

E aproape de necrezut  cum dupa mult timp, ani de zile, unele lucruri nu se schimba. Chiar daca noi ne schimbam uneori raman sentimente, idei, priviri si zambete total neschimbate. Poate din cauza ca mintea noastra vrea sa le pastreze asa sau poate ca unele lucruri incepute chiar  merita incercate. Sau poate ca aceste povesti de genul “n-a fost sa fie” se pot preschimba in “n-a fost sa fie atunci”.

Chiar daca au trecut cred ca 10 ani, cand eram mult prea mica sa stiu ce insemna sa traiesti cu adevarat, imi amintesc perfect de acea o ora pe zi cand asteptam sa ne vedem si sa discutam discutii. :) Nu stiu exact ce a fost sau ce nu a fost atunci, dar cu siguranta acel ceva revine pentru o secunda de fiecare data cand ne vedem (sau cel putin asa imi place mie sa cred).

Dar cel mai interesant lucru e sa vezi ca nu ai ramas doar tu “agatata” in ceva “ce n-a fost sa fie” si ca exista o intelegere reciproca a faptului ca lucrurile merita uneori terminate doar pentru a nu trai cu intrebarea ucigatoare “cum ar fi fost daca?”. Va urma…

P.S. Nu-ti fa griji pentru scantei, artificiile intotdeuna sunt de bun augur :)

11 May 2012

Fructele Maniei

Fructele maniei este un alt titlu de carte, dar nici de aceasta data nu e vorba de John Steinbeck. 

Asa cum tonul face muzica am ajuns sa credem ca banii fac lumea. Poate ca uneori chiar asa este, dar la o analiza mai profunda, unde intervin franturi de sentimente si crampeie de zambete nu sunt doar banii cei care dau rotunjimea pamantului. 

Si cu toate astea uneori parca suntem supusi disolutiei - rupem prietenii, stricam relatii, sadim manie ca sa culegem furtuni pentru a obtine ceea ce ne dorim sau doar pentru a ne hranii orgoliul. Si toate astea ca sa traim in continuare - sa traim o viata guvernata de lucruri comune. 

 Toti  ne dorim o viata usora sau simpla, dar lucrurile simple sunt pentru oameni simplii. Satisfactia e acel sentiment imbatabil, nu se poate platii, nu poate sa ti-l fure nimeni, dar nici nu poti sa il obtii asteptand simplitatea la tot pasul. Indiferent daca ai bani, sau nu ai, indiferent daca esti manios sau doar zambesti lucrurile le vor aranja singure la final.

10 May 2012

In cautarea timpului pierdut

Da, vreau sa ma intorc in timp. Sunt, in permanenta, in cautarea timpului pierdut. Si nu are legatura cu Marcel Proust de data asta. Daca as avea posibilitatea sa vad cu ochii de acum ce vedeam o data as fi cea mai fericita persoana din lume. Poate ca e tarziu sa imi fie dor de linistea apasatoare a noptilor de vara, cu multe stele, cand asteptam doar sa treaca intunericul si sa ma bucur infantil de ziua ce urmeaza. Stiu ca fericirea sta in lucrurile marunte, dar si in borcane cu amintiri. 

Suntem acceasi, dar totusi altii pentru ca timpul ne impresioneaza precum o placa fotografica la lumina. Un alt proces chimic ne invata ca nimic nu se creeaza, nimic nu se pierde, totul se transforma. Timpul are si el etape de transformare, iar perceptia asupra lui ne este modificata constant de cotidian; "cotidian", ce pus unul langa celalalt, formeaza o viata. 

Cine nu crede ca ne putem intoarce in timp nu e destul de optimist. Trebuie doar sa gasesti resursele si uneltele potrivite - un loc departe de lume, un cer extraordinar, stele, senzatia de "fara griji", liniste, acestea au fost pentru mine triggerul. M-am reintors acolo unde eram fericita, acolo unde imi doream doar sa cresc, acolo unde visam fara oprire. Senzatia nu poate fi cuantificata, e mai presus de cuvinte. 

 Nu exista probleme, exista doar solutii aici. Dintr-o data totul pare mai usor, iar impresia ca esti de neoprit, ca totul va fi asa cum trebuie sa fie e incredibila. Si fara a comite vreun hibris o sa afirm ca pot. Pot sa reintorc timpul, dar pot sa il dau si inainte, sa pregatesc viitorul si in acelasi timp sa retraiesc din cand in cand trecutul. 

13 March 2012

Spre casa

Apropo de preconceptii, azi mi-a fost demontata una.

Nu merg des cu taxiul, dar azi am avut un soc, daca as putea spune asa. In statie era un singur taximetrist, un Logan clasic. L-am vazut de cand traversam strada, si deja ma gandeam ca o sa ma urc in masina si ca exista posibilitatea ca pana acasa sa ascult manele. Din nefericire soferul avea, la prima vedere, toate atributele necesare sa fie un inrait fan al lui Guta, de la atitudine la infatisare. Pentru ca nu am avut de ales am urcat in masina. La 2 minute dupa ce pornim, da muzica mai tare si ma intreaba daca ma deranjeaza. Atunci am avut socul...asculta Lacul Lebedelor. Am zambit si i-am spus ca nu si ca imi place muzica. Nu mi-a venit sa cred ce imi auzeau urechile, dar am apreciat.

Apoi in drum spre casa (in timp ce manca seminte) mi-a povestit ca preferatul lui e Bach, dar cantat de orchestre rusesti, scoala de muzica ruseasca fiind cea mai buna; si ca el asculta doar muzica clasica si ca peste tot ii place sa fie inconjurat de ea.

Omul a terminat conservatorul si are 15 ani de flaut. Atunci am inteles. Mi-a parut rau ca l-am judecat atat de dur la inceput.






Diferente



Mereu am pretins ca am mintea deschisa si ca nu am preconceptii, iar societatea nu ma va influenta vreodata incat sa nu pot sa am parerile mele proprii privitor la diferite subiecte. Acum ma confrunt tocmai cu limitarile pe care societatea le impune uneori involuntar. Poate ca am crescut cu ele fara sa imi dau seama si fara sa le iau in serios.


Diferentele dintre oameni este un astfel de subiect, astfel rasa, religia sau apartenenta la un anumit grup seteaza deja anumite asteptari.




Nu mi-am dorit niciodata sa judec oamenii dupa astfel de etichete parandu-mi-se un lucru incorect si chiar deplasat. Dar in momentul cand persoana intai singular e in propozitie se pare ca lucrurile se schimba. Si mintea mea etichteaza fara sa afle mai multe. Inca nu stiu daca e vorba de superficialitate sau doar de teama de a depasi anumite limite ale zonei de confort psihic.






22 February 2012

The Experience!


Libertatea a fost si va ramane unul dintre cele mai valoroase lucruri pe lumea aceasta.

Am primit un video despre o libertate deosebita; muzica este geniala iar sentimentul pe care ti-l transmite te face sa ramai, asa cum spune cineva, ca un copil la artificii.

Multumesc.

Enjoy!





Experience Freedom from Betty Wants In on Vimeo.

19 February 2012

N-a fost sa fie...


Decat O Revista celebreaza zilele dragostei printr-o serie de povesti-marturisiri despre relatii de copii ce nu au fost sa fie. Cred ca toti oamenii au astfel de povesti si amintiri ce raman vii multa vreme in viata.


Au trecut 9 ani de la povestea mea. Eram in clasa a XI-a si coincide cu momentul in care am ales ca o facultate cu profil economic e mai interesanta decat informatica. Totul s-a intamplat intr-o saptamana la Cheile Gradistei. O scoala de vara mi-a facut cunostina cu el. Era mai mare decat mine, era student, era altceva decat colegii si prietenii mei din liceu. Saptamana respectiva am fost tare vrajita. Nu-mi amintesc prea multe lucruri legate de ce am invatat in acea scoala de vara, dar imi amintesc clar de escapadele cu el pe dealulurile din jur, micurile dejun in care asteptam sa apara si poate sa se aseze cu mine la masa, seara cand am stat in pat si am ascultat Laura Non C'e si alte momente cu priviri pe furis si zambete furate. Iar parfumul era cu totul deosebit - de atunci e unul dintre singurele parfumuri pe care le recunosc instant si nu am cum sa gresesc. Nu s-a intamplat nimic, am avut doar un click, o conexiune, el imi povestea despre viata lui la Targoviste, iubita lui de acasa si alte lucruri inteligente, iar eu nu mai stiu ce ii spuneam, dar ascultam atenta.



Apoi a fost petrecerea de final si o sa retin toate momentele cand pe melodiile lui Eros Ramazzotti ma uitam la el cu mare drag. A doua zi ne-am despartit cu promisiunea ca ne vom mai vedea, ca vom vorbi la telefon. El a plecat la Targoviste, eu la Sibiu, iar in drumul spre casa ma intrebam de ce am petrecut atat de mult timp impreuna fara nici un sarut. In imaginatia mea de atunci acela ar fi fost un legamant cu adevarat.



Am ajuns acasa si da, m-a sunat, am mai vorbit, dar cu mine se intamplase ceva. Nu stiu ce, pur si simplu imi pierdusem interesul fara vreun motiv anume. El a continuat sa ma caute o perioada, eu faceam pe inabordabila.




Au trecut anii, am mai vorbit foarte rar si foarte putin. Apoi m-am mutat si eu la Bucuresti. L-am cautat si a fost de acord sa ne vedem. Am avut emotii, a fost foarte frumoasa revederea si atunci mi-am dat seama de copilariile mele din liceu, nu stiam sa ii spun de ce nu ii raspundeam la telefon sau la emailuri. Mi-a marturisit ca la un moment dat, nu mai avea credit sa ma sune si a decis sa isi vand DVD-ROM ul. M-a impresionat si m-a distrat in acelasi timp. A (re)inceput sa imi placa de el, dar era cam tarziu, mi-a spus. Iubita lui intre timp devenise logodnica lui. Cu toate astea am incercat un sarut...for old time sake.



Am fost trista cateva zile. Mi-a parut rau de deciziile mele din liceu, ca nu am cultivat relatia putin mai bine, chiar daca era doar o amicitie. M-a consolat faptul ca pentru doi copii oricum ar fi fost o mare problema distanta. Acum e altceva, dar acum nu mai e cazul.



S-a casatorit, de scurta vreme este si tatic. Uneori imi amintesc de el si cred ca ar fi fost unul dintre putinii barbati "perfecti" in acceptiunea mea. Dar n-a fost sa fie.


'


14 February 2012

...prin asternut

Nu-mi amintesc cand am ascultat prima oara aceasta melodie. Nu o sa asociez cu nimeni, dar o sa imi amintesc intotdeuna senzatia ce mi-o dadea. Si de multe ori m-am intors la ea, asa cum fac si acum.




07 February 2012

In spatele cuvintelor...

Le-am numarat. Au fost 1194.

Eu am scris sentimente, iar tu ai citit cuvinte. Oare cine e mai castigat dintre noi doi?

Daca ar exista schimburi as schimba cele 1194 de cuvinte cu 1194 de secunde, iar pe tine te-as schimba cu mine, doar pentru 1194 de secunde. As face asta pentru mine sa inteleg si sa descopar adevarul, dar si pentru tine, sa traiesti putin cu sufletul meu.





03 February 2012

Neincrederea naste monstrii


Nu stiu daca in aceste cazuri exista sfaturi. Incerc sa le caut. As vrea doar sa nu ajung vreodata sa vorbesc despre mine in situatia aceasta.

Neincrederea naste monstrii. Doar neincrederea are aceasta abilitate de a provoca imaginatia si de a intinde limitele la maxim. Chiar si creativitatea este intrecuta. Si tot ce se naste in acele momente critice sunt din pacate lucruri cu conotatie negativa. Judecata devine intunecata, apar deziluzii, regrete si multe reprosuri.

E adevarat, sa chestionezi anumite lucruri sau anumiti oameni nu e deloc gresit, uneori chiar e indicat, dar, cred ca cel mai sanatos e sa pornesti de la prezumtia de nevinovatie mai intai. Altfel nu poti sa mergi inainte, nu poti sa construiesti nimic.

Neincrederea apare incet, incet, se sedimenteaza de lungul vremii si de aceasta niciodata nu mai poate fi depasita complet. E prea adanc ingropata in tine. Nu cred ca suntem inca atat de evoluati psihic incat sa putem sa trecem vreodata peste toate urmele de neincredere. Iar cand mintea cauta intentionat fapte si lucruri care sa ii alimenteze si mai mult toate scenariile negativiste totul devine aproape insuportabil. Si e greu. Si e trist. Devine frustrant, iar frustrarea strica oameni, sentimente, relatii si chiar vieti.








24 January 2012

La bursa vietii


La bursa vietii joaca toata lumea. Si e deschis nonstop. Miile de tranzactii blocheaza de atat de multe ori sistemul. Sistemul e pozitionat ca fiind infailibil si, incredibil, toata lumea crede asta, chiar daca toti pierd in final, cel putin o data. Iar regulile au voie sa se schimbe fara anunturi prealabile. Cu toate astea ramane cel mai intrigant si provocator joc. Niciodata nu o sa se termine.




05 January 2012

Biblioteca cu culori

- Buna ziua, am si eu abonament aici si as vrea sa imprumut niste culori.
- Da, nu ati mai fost de ceva vreme...Ati adus inapoi negrul abanos si griul de ploaie?
- Pai nu, nu le-am adus, inca mai am nevoie de ele.
- Dar stiti ca dupa o perioada culorile va altereaza viata, mai ales cele pe care le aveti!
- Da, da, stiu! Inca simt ca am nevoie de ele! Acum as vrea niste rosu sangeriu.
- Ma uit in fisa dvs. si ati mai avut aceasta culoare, dar ati returnat-o cam uzata.
- Da, stiu si asta, dar stiti cum e cu aceste culori, te imbeti cu ele si apoi uiti sa le folosesti corespunzator.
- Mda...in orice caz nu am cum sa va ajut, stocul de rosu sangeriu s-a terminat, mii de oameni au venit sa il ia in ultima perioada. Poate doriti un albastru marin?
- Nu nu, doar de acel rosu am nevoie, nu se mai gaseste nici macar putin, nici macar cat un zambet?
- Nu, imi pare rau. Dar stiti ca intotdeuna aveti la dispozitie optiunea sa cumparati varianta sintetica.
- Nu! Am nevoie de un rosu real, viu, un rosu ca o emotie a inceputului. Atunci o sa astept. Timpul oricum sta in loc.



03 January 2012

Lectia din Metrou

"Mama, ce inseamna prozaic?" - aceasta a fost intrebarea unui baietel de 3-4 ani in metrou. Dupa cateva secunde de tacere, mama lui i-a raspuns pe un ton taios ca nu e frumos sa foloseasca astfel de cuvinte. Nu stiam daca sa rad sau sa plang in sinea mea.

Mama copilului era o femeie frumoasa, de aproximativ 30 de ani cu o atitudine de femeie de cariera, inteligenta. Era foarte aranjata, frumos imbracata, pantofi scumpi - eu in blugi si un fular supradimensionat, proaspat trezita din somn. Cu siguranta in acel moment ea ar fi cantarit mult mai mult decat mine in ochii oricui.

Apoi mi-am dat seama ca (si ea) lucreaza in marketing, doar ca ea, mai experimentata pune mult mai mult accent pe ambalaj, lucru ce al trebui sa il stiu si eu: brandul vinde, ambalajul, imaginea, continutul intotdeuna e pe locul doi.

Poate ca dimineata nu sunt cea mai agreabila fiinta, poate ca nu imi iau timp in fiecare zi sa imi dichisesc pana la ultimul fir parul, poate ca nu imi permit sa imi cumpar marimea S la haine..dar sper ca macar "i've got the brains" si o sa pot sa ii explic copilului meu ce inseamna "prozaic" sau orice alt cuvant in limba romana, iar daca nu o sa stiu, o sa incerc sa ma comport elegant si sa ii propun sa aflam impreuna.

De multe ori simt o sete acuta de cunoastere. Sunt avida sa aflu, sa stiu. Uneori ma gandesc ca as vrea sa am timp, mult timp, sa pot sa fac toate facultatile posibile, sa citesc toate cartile...sa retin! La un moment dat chiar m-a intrebat cineva de ce vreau sa stiu atat de multe. Raspunsul e simplu: vrea sa pot sa le raspund copiilor mei la toate intrebarile, vreau sa ii invat tot ce stiu, vreau sa inteleaga ca traim intr-o lume "prozaica" si ca sunt putini cei care chiar pot "misca" ceva.

PROZÁIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 2. v. zilnic.