Pages

Subscribe:

Labels

15 November 2011

Traieste in prezent!

Cred ca intotdeauna avem tendita de a analiza tot ce ne inconjoara raporatandu-ne la trecut si la viitor. Ne gandim cum a fost initial si ne imaginam cum ar putea sa fie.

De multe ori uitam ca momentul prezent e cel care conteaza cel mai mult pentru ca e cel pe care putem sa il influentam cel mai mult, putem sa intervenim in cursul lucrurilor macar putin, putem sa alegem sa fim fericiti sau putem sa alegem sa evocam trecutul sau sa visam la viitor.

Trebuie sa traim prezent pentru a putea savura o clipa frumoasa sau pentru a intelege mai bine suferinta.

Traieste in prezent...atrage acum ce e bun in jurul tau, bucura-te acum, iubeste acum, plangi acum, fii tu acum!




Am mai gasit una...

Inca o reclama cu o melodie senzationala: Lavazza – The Real Italian Experience!

Elysian Fields - Black Acres



11 November 2011

Ted x Bucharest

Ce am "invatat" azi la TedxBucharest:

1) regrets = the sum of the risks you din not take

2) look bigger then you are

3) indiferent ca vorbeste despre speologie sau orice alt subiect, Cristian Lascu e un om fascinant

4) o initiativa foarte misto: GRASP (Societatea Globala a Tinerilor Profesionisti Romani)

5) romanii sunt facuti sa zboare :)

hmm...ma mai gandesc!




10 November 2011

Publicitate cu sunet

Cum sa nu iti fie drag sa te uiti la reclame mai ales acum cand toate brandurile isi aleg coloane sonore deosebite?

Chiar cred ca o melodie catchy intr-o reclama ajuta foarte mult brandul; pentru mine, cel putin, functioneaza - urmatoarele branduri imi sunt mai simpatice acum! :)

1) Reclama Lidl Romania: Mark Ronson feat Boy George - Somebody To Love Me



2) Reclama Kinder Bueno: Selah Sue - This World



3) Reclama Wiesana: Louise Dowd & Richard Salmon - Chasing The Sun



4) Reclama Zewa: Floom ft. Tiny Tune - Dance Little Sunshine



5) Reclama Nivea: Rihanna - California King Bed




09 November 2011

...sa strivesti un zambet

Nu toti oamenii sunt la fel...foarte adevarat. Unii oameni, chiar sunt oameni, unii au uitat sa mai fie.

E greu sa ramai ceea ce ar trebui sa fii atata vreme cat in jurul tau graviteaza atatea lucruri perisabile ce te imping sa uiti esenta si sa iei de buna doar aparenta.

As vrea sa vad mai des bucuria ingenua in ochii oamenilor din jurul meu. As vrea sa stiu ca mai exista liniste si intelegere. As vrea sa ma reincarc cu zambetele oamenlior de pe strada. As vrea sa mai gasesc sinceritate.

Dar in schimb...

Suntem meschini si sarcastici si am devenit chiar profesionisti in a ne ascunde in spatele mastilor, de a rani fara sa clipim, in a desconsidera tot ce ne inconjoara fara regrete.

Constient sau inconstient, acest comportament e la fel de grav si otravitor; uneori nu e nevoie decat de o privire, sau un simplu cuvant sa strivesti un zambet.



00:00:00:00

Si acum cum as putea sa ma plang sau sa aduc in discutie reprosuri cand eu am ales sa semnez acest armistitiu?

Nu mi e greu sa nu fiu inconjurata de oameni, dar mi-e frica de linistea din mintea mea. Mi-e frica pentru ca la un momnet dat nu va mai fi de ajuns doar sa inchid ochii pentru a auzii acea voce, nu voi mai avea puterea sa mi-o reamintesc, iar atunci totul va fi doar un mare gol.

Toate amintirile sunt incatusate in spatele unor usi ce s-au inchis. Cheile exista si le stim, dar totusi ne prefacem ca le-am pierdut.

Oare cand se va termina acest "timp de rai si iad"?

00:00:00:00



silencio. no hay banda.

07 November 2011

Paradox

Am notat lucrurile astea in graba pe telefon...


Inca din primele minute am stiut ca ceva nu este in regula. Nu imi gasesc locul, iar totul pare sa ma incomodeze. Ma uit la ceas, ma uitasem si acum 2 minute. Sunt fastacita si in acelasi timp neatenta.

Ma uit des spre intrare, astept sa te vad intrand si am un nod in gat pentru ca stiu ca doar imaginatia mea ma poate duce atat de departe. Apoi mi se pare ca simt acelasi parfum pe care il stiu atat de bine, dar mi-e teama sa ma intorc, pentru ca stiu ca nu voi gasi ceea ce caut. Totul se transforma intr-o amintire.




E ciudat cat de incontrolabili suntem. Mintea noastra creeaza constant lucruri ce nu exista, doar pentru ca ni le-am dori sa le vedem; auzim lucruri ce niciodata nu s-au spus; avem amintiri puternice pe care le evocam cu toate ca pretindem ca nu ne-am dori. Viata noastra e o suma de paradoxuri, care, contrar asteptarilor, nu este zero, de multe ori e cu minus.

Totul se intampla intr-un mediu virtual pentru ca avem capacitatea de a ne imagina mult peste limite. Nu stiu daca e bine sau e rau. Realitatea e mult prea sensibila.



imgfave - amazing and inspiring images