Pages

Subscribe:

Labels

29 October 2009

Primele impresii (eronate) conteaza

Am vrut sa cred intotdeauna ca instinctele nu ma mint. Bineinteles ca de cateva ori mi-a fost demonstrat faptul ca trebuie cautata esensa mai adanc decat in prima impresie. Paradoxal cele doua sintagme "prima impresie conteaza" si "aparentele inseala" par sa fie la fel de valabile.

Revenind la o teorie ce imi place mie foarte mult (teoria formelor fara fond) sunt la fel de frapata de fiecare data cand o regasesc in oamenii de la care ma astept mai putin. Evident ca acest lucru mi se intampla atunci cand aleg calea "primei impresii". De obicei nu acord incredere usor oamenilor din jurul meu, tocmai pentru ca sunt precauta, dar uneori mi se intampla sa cred orbeste in cineva fara un motiv anume, doar asa, ca ma conduce instinctul. Si apoi, cand realizez ca aceasta forma e de fapt atat de goala si fada simt ca m-a aruncat cineva de la etaj. Ma doare si imi e ciuda pe mine si sunt frustrata. Mi se intampla asta pentru ca nu inteleg de ce oamenii nu vor sau nu pot sa comunice. De fapt nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Imi dau seama ca a ajuns la rangul de arta comunicare in ziua de azi. Mi se par genial de idioate (cred ca asta suna a oximoron) situatiile cand lucrurile ar trebui sa se subinteleaga. Eu nu inteleg, poate sunt mai proasta.

Dar in final fiecare doarme asa cum isi asterne.

Ce ma poate impiedica..

Ce ma poate impiedica sa am tot ce imi doresc? Nimic, nici macar gandurile ce imi alearga prin minte de data asta nu ma pot opri.Toate gandurile ce ma invaluie acum sunt doar ca o perdea de apa rece. Eu sunt mai rece decat ploaia. Sunt mai rece decat propriile ganduri.

M-am hotarat sa nu mai traiesc in lumea ta de maine - ci doar in lumea mea de azi. Si asa in fiecare zi. De cand ai tu drepturi de autor asupra mintii mele? De cand ti-am dat eu voie, da stiu,am gresit. Ti-am lasat mana libera sa construiesti puzzle-ul si nu ai reusit. In schimb din piesele de puzzle tu ai creat un joc de domino. Credeai ca vei atinge zenitul si nadirul..dar ai uitat ca perfectiunea e cea mai relativa notiune pe care am intalnit-o vreodata.

Ce ma poate impiedica sa fac tot ce imi doresc? Nimic, nici macar privirile de hiene ale celor ce ma inconjoara sau barierele invizibile pe care mintea mea le construieste uneori din prea multa precautie.Un dram de dorinta e suficient pentru a misca muntii. Ti-am cerut sa iti doresti indeajuns, doar atat. Ti-ai dorit dar nu atat cat sa insemne "destul" pentru a schimba ceva. Nici secretul din oglinda nu ma mai opreste pentru ca din lumea aceea paralela in care e el nu are nici o forta.

Mi-ai deschis o usa si mi-ai inchis zece. Dar, cum spuneam, o sa am grija sa incui usa asta cu toate cheile universului.

18 October 2009

Trust no one decieve everyone

_

Trust no one decieve everyone - Body of Lies


Morcheeba - Enjoy The Ride


_

Exista un timp cand senzatia de libertate te cuprinde foarte tare astfel incat increderea in sine, in fortele si gandurile proprii e atat de mare incat devine o arma de autodistrugere. Exista un timp cand mintea isi doreste sa accepte orice pentru a nu se simti amenintata, iar atunci abisul se deschide, dar nici macar in picaj nu realizezi ca ai gresit. Increderea iti da prea multa forta si nu mai poti sa distingi realul de ireal, adevarul de minciuna. Exista un timp cand te trezesti captiv in propria capcana construita atat de elaborat chiar de catre tine pentu a te apara de ce e afara. Iar acum cand esti prins in propria minte e atat de greu sa evadezi si sa privesti lururile obiectiv.

In viitoar vei avea grija ca orice poarta pe care o deschizi sa o incui apoi de doua ori.
Paradoxal, uneori autoapararea te va autodistruge.

17 October 2009

14 October 2009

Cred/ Nu cred

Perfectiunea unui zambet se naste in ochi. Perfectiunea unei atingeri ia viata in imaginatie, iar perfeciunea unor cuvinte ce creeaza doar atunci cand nu sunt rostite.

Cred in perfectiune. Cred ca oricine poate sa creeze perfectiunea proprie. Cred in detalii, in lucrurile marunte ce te fac fericit.
Cred in puterea gandului.
Cred in finalitati si cred in actiune si reactiune.
Cred in secrete.

Dar nu cred in perfectiunea unui secret.



Undeva, intr-o alta lume traia Secretul. El statea acuns in casa lui mica, neavand nevoie de nimic, doar de liniste si de uitare – astea erau lucrurie care il faceau fericit. De multe ori prin fata casei lui treceau Curiozitatea, Increderea, Nestiinta, Iubirea, Nebunia, Pasiunea, Tupeul, Frica si multi altii, dar de fiecare data Secretul stingea lumina si se ascundea cat mai bine, dorind sa se creada ca acolo nu este nimeni, ca este o casa parasita. Avea o singura prietena: pe Incredere. Din cand in cand aceasta mai venea la el si povesteau. Doar in preajma iei Secretul se simtea in siguranta. Uneori, cand de afara se auzeau zgomote sau voci Secretul dorea sa verifice, sa afle cine este. Astfel deschidea putin usa, si usor isi furisa privirea afara, dar de fiecare data era sa fie « prins », pentru ca, de fapt, toate zgmotele, erau facute intentionat pentru a-i atrage atentia, iar ceilalti il pandeau cu ochi lacomi pentru a-l vedea si pentru a se lauda ca l-au vazut. Secretul era vigilant de cele mai multe ori si se retargea in momentul porivit neprovocand nici un fel de suspiciune. Dar, intr-o zi a cazut in capcana Curiozitatii. Acest lucru a fost posibil doar pentru ca Increderea s-a imprietenit cu Invidia. Astfel Secretul s-a lasat pe mana Increderii si plin de elan a deschis usa mult prea tare si ceilalti l-au prins. Dupa ce e a fost prins, secretul incearca sa scape, sa gaseasca scuze, incearca chiar sa faca o intelegere cu hotii care i-au furat “sufletul “ , dar e in zadar, deja “sufletul“ lui a fost aflat de toti ceilalti, acesta imprastiindu-se in aer asemeni fumului unei lumanari arzande. Increderea a tradat Secretul.
21.07.2007

Even a broken clock is right twice a day

Ce se intampla atunci cand ceasul indica acea ora, iar secundele incep sa o ia razna crezand ca sunt minute si se scurg atat de greu. Nu se intampla nimic. Se astepta in continuare pentru ca toata lumea asteapta. Toti asteapta un raspuns, sau un tren, sau o solutie, sau o minune, sau un vis.

Si atunci asteptarea e ridicata la rangul de arta. Sa astepti devine o calitate demna de apreciat in cotidianul absurd si plin de praful indiferentei. Alunecand pe panta timpului iti poti da seama ca aceasta calitate, Rabdarea, are totusi doua interpretari.Poti fi considerat un prost, un visitor sau incapatanat sau multe multe altele, depinde de felul in care astepti sau ce astepti.

La fel, pentru barbati si pentru femei rabdarea e interpretata diferit. Femeile au capacitate mult mai dezvoltata de a se preface ca asteapta, iar barbatii pur si simplu se grabesc.

Aplicand Teoria Selectiei Negative in aceste situatii se pare ca cei mai castigati sunt cei care nu au rabdare, cei care forteaza zarurile sortilor.. se pare ca si un ceas stricat nimereste ora corecta..chiar de doua ori.