Pages

Subscribe:

Labels

26 June 2009

Esteticul se naste in simturi, dar traieste in inteligenta

In ultima vreme am cam ales sa traiesc in trecut, sa ma hranesc cu aminirile mele si ale altora, facand acest lucru am fugit de prezentul destul de zgomotos si agitat.
Cautand in cele mai ascunse cotloane ale anilor trecuti, cand anumite valori aveau alta pozitie pe scara ierarhica individuala, m-am lovit nas in nas cu aceasta fraza: esteticul se naste in simturi, dar traieste in inteligenta. Acum este irelevant contexul in care am descoperit-o si semnificatia ei la vremea aceea.

In schimb, m-a facut sa analizez anumite fenomene si sa compar schimbarile raportandu-ma la mine si la timpul trecut.

Imi dau seama ca esteticul de atunci nu mai este corespondent, nici macar complementar in anumite cazuri, cu cel de acum. Oare pentru ca mi-am cizelat gusturile sau ca sunt mai inteligenta? Evolutia individuala si autoevaluarea scarii valorice sunt, evident, marci ale progresului. Nu inteleg doar atunci cand sensul este invers. Mi se pare dezolant sa traiesc printre oameni ce inteleg prin evolutie chiar si regresul, pentru ca, spun ei, regresul precede un salt inainte mult mai pronuntat.

In orice caz, gradul de acceptare si interpretare al esteticului se pare ca este foarte oscilant, cauzele exacte ramanand inca enigmatice. E ca si cu doctorii, daca te duci la 5 doctori simultan (in romania, cel putin) vei primi 5 diagnosticuri si 5 tratamente diferite..

21 June 2009

acest articol este pentru "urmaritorul meu"

avand in vedere ca stii locurile pe care le frecventez, oamenii cu care ma intalnesc, unde stau, care e masina mea, unde lucrez cu siguranta imi citesti si blogul. asa ca acest mesaj este pentru tine.

iti multumesc ca iti dedici timpul tau pretios mie. ma simt flatata sa stiu ca cineva ma urmarete si ma fotografiaza, pe ascuns.
foarte interesanta a fost ideea cu linkul ce isi pierde valabilitatea dupa 5 afisari, dar mie mi-ai lasat doar una la indemana. data viitoare lasa mi doua vizualizari ca sa pot sa ma admir mai mult. si poate ma si consulti in privinta pozelor cu mine, poate reusim sa alegem unghiuri mai bune impreuna. sunt convinsa ca ai mai mult decat 6 fotografii cu mine.

am observat ca esti foarte atent la detalii: linkul mi l-ai lasat in parbriz, batut la calculator, ca nu cumva sa recunosc scrisul, pagina web era flash ca sa nu pot copia usor fotografiile, iar pana sa ma gandesc eu sa fac printscreen uri a expirat.
bravo. m-ai impresionat, daca asta urmareai.

ai dreptate, sunt mereu inconjurata de oameni. daca nu as fii, ai planui sa ma omori? :) ..doar intreb.

dupa ce finalizezi colectia cu fotografiile cu mine, te rog fa-mi un dvd, sincer mi-ar placea sa am si eu atatea fotografii cu mine iesind din bloc, mergand la coafor, stand la terasa, povestind, facand cunostiinta cu alti oameni..etc

o lume goala

in ultimul timp lumea e cu susul in jos. cel putin lumea mea.
poate asa mi se pare pentru ca sunt obosita sa ma zbat, obosita sa gandesc, obosita sa imi doresc ceva. simt ca nu ma mai motiveaza nimic. pentru mine e trist.
totul in jurul meu se intuneca si parca sunt din ce in ce mai constransa.

sunt pusa in fata unor alegeri mult prea grele si decisive. pendulez intre a lua de la capat totul sau de a lua de la capat un nou inceput. nu stiu pe cine sa aleg, ce sa aleg.

m am lasat dusa de val si am lasat timpul sa sedimenteze cele mai urate lucruri ale vietii mele. si am gresit, pentru ca acum imi pare rau ca am procedat asa.

am nevoie doar de o usa. o sa ma chinui sa o desfac si sa o descui, poate chiar sa o reinventez, doar ca am nevoie de o usa pentru evadarea din cotidian. usile de pana acum mi-am dat seama ca erau false, erau doar pictate pe pereti, iar in spatele lor nu era decat un beton rece si inuman.

I don't wanna fight with you but I don't wanna fight for you

aseara am regasit printre cursurile de drept si cele de contabilitate niste foi roz. initial nu mi-am amintit ce as fi putut printa pe niste foi roz. am descoprit pe ele pasiunea uitata a cuvintelor, frustrarile unor discutii, panze de sentimente. cuvintele insiruite formau un alt univers. a fost in acelasi timp placut si trist sa recitesc ce o data ma facea atat de fericita, iar acum imi lasa doar o urma rece. atatea subintelesuri, atatea idei si planuri. atunci puteam sa spun orice, puteam sa fiu mofturoasa, sa fac pe suparata, sa ma simt fericita. acum nu mai pot. discutiile de acum se reduc doar la efemeritatile cotidiene, fara sa existe nuante sau ganduri fugare. timpul le a asezat pe toate asa cum a considerat el.
aseara, emotia redescoperirii s-a transformat in cateva regrete a cuvintelor nerostite, a gesturilor oprite sau a ideilor neimpartasite. mi-am dat seama cat de haotica si galagioasa este linistea, ce colorat pare sa fie mirosul colilor uitate intre cursuri, iar in mintea mea se auzea doar sunetul unui nou sfarsit.
am hotarat sa le arunc, le-as fi putut pastra ca si amintire, dar am preferat sa nu le mai tin aproape. acum mi se par niste copilarii, dar niste copilarii ce mi-au alimentat cu energie sufeletul si inima o perioada.

acum nu mai conteaza cine a gresit si cine are dreptate, pur si simplu ce a fost nu mai este.

17 June 2009

08 June 2009

Suflet Pierdut

Sira este un suflet pierdut. Pentru ca atunci cand sufletul este necompletat isi pierde incet viata. Dualitatea implica completare. Complementarul este excat ce lipseste.
S-a chinuit atat de mult sa lipeasca piesa lipsa, sa o prinda, sa nu o piarda. Dar nu a reusit. Poate nu s-a straduit indeajuns, poate ca nu a stiut cum sa faca. Acum, trista, Sira isi aminteste clipele lugubre ale despartirii; despartirea de tot ce a stia pana acum. Golul imens lasat e atat de adanc.
Credea ca intotdeauna universul va egala scorurile si de aceea a acceptat compromisuri, a riscat sentimente, a pariat pe propria ei fericire, asteptand ca balanta sa se echilibreze. Dar balanta a fost "impresionata" de trecerea timpului, iar catantaririle a fost eronate, asa ca a pierdut. A pierdut visand ca viseaza. Bariera prea fina intre real si ireal a devenit insesizabila.
Sira este o furtuna, sufletul ei s-a pierdut in asternuturile albe, apretate, mintea este un vartej, doar ochii zambesc in timp ce lacrimile se scurg incet, incet. Zambetul ochilor oglindesc un amestec de trairi contradictorii, disperarea pentru pierderea perfectiunii, fericirea experientei, regretul cuvintelor ce nu au luat viata niciodata, multumirea depasirii propriei conditii.
Sufletul s-a pierdut, acum a ramas doar ratiunea sa troneze.

05 June 2009

You're the why

// cred ca da..you're the "why"


02 June 2009

The game

In the game of seduction, there is only one rule: Never fall in love.