Pages

Subscribe:

Labels

28 April 2009

Noul Renault Megane





WoW! Spotul publicitar de la televizor mi-a luat ochii. Poate din cauza culorii speciale sau poate din cauza ca conduc un Renault.
In Romania tocmai s-a lansat noul Reanult Megane. Era si timpul ca cei de la Renault sa aduca un suflu nou in parcul lor auto, cel putin pentru varianta Megane.

Linia moderna a designulul fac, cel putin din varianta Reanult Megane Coupe, o masina speciala, dupa care lumea v-a intoarce capul pe strada, cel putin la inceput. Masina are un aer mai special, stopurile din spate, portbagajul inalt, forma oblinzilor si a geamurilor pe mine chiar m-au impresionat.
Am fost sa fac un drive test. Din pacate pentru drive test varinta Coupe nu a fost disponibila. Oricum ca si experienta de condus nu e mare diferenta intre varianta in 2 usi si cea in 5 usi. Masina ajunge foarte usor la 140km/h cu toate ca avea doar un motor de 1.5 Diesel, stabilitatea in curbe e extraodinara, la fel si vizibilitatea oferita de geamuri si oglinzi; si nu in ultimul rand sistemul audio este de prima mana.

Interiorul este spatios, cu exceptia cotierei care era prea mica (pentru mine, cel putin), iar designul, culorile si formele finisajelor sunt placute si iti ofera o senzatie de confort.

Am ramas placut surprinsa..mi-a placut, dar deocamdata imi iubesc masina mea destul de mult ;)

27 April 2009

Vreau sa vina vara



vreau sa vina vara, sa vina repede, sa alerge spre mine..

asta imi doresc..

~ One of a kind ~

- Servus, ce faci?
- Bine, am fost sa ma intalnesc cu cineva la care tin foarte mult, dar nu am curaj sa fim impreuna. Tu ce faci?
- Bine, am fost sa ma intalnesc cu o persoana pe care o iubesc, dar care nu ma iubeste indeajuns.
- Ah..dar stii, mi-a spus mie cineva ca nimic nu e ceea ce pare.
- Ah..da, pai inseamna ca nu ma iubeste nici macar cat credeam.



Acest scurt fragment e desprins dintr-un film. Doua personae, se intalnesc pe acceasi strada, dar in masini diferite.
Filmul e foarte incitant si palpitant, merita vazut, de fapt “trait”.

Cand imi place un film ma uit la el de foarte multe ori, la fel fac si cu Cruel Intentions. Il revad de fiecare data cu aceasi pasiune, cu aceleasi emotii si astepatari fara sa mi se para plictisitor.
Imi place sa retraiesc fazele, sa interpretez altfel replicile si de fiecare data descopar noi si noi fatete ale situatiilor.
Dar, uneori imi dau seama ca trebuie sa ii dau drumul, sa ma uit si la alt film, sa vad si altceva, sa trec peste el. Imi place sa rememorez episoade, prima floare, prima hartie, cutia de bomboane si restul scenelor interesante. Dar acum, incep sa le dau drumul acestor lucruri care par atat de comune si simple, dar care puse impreuna formeaza o viata, un film…un film care a fost “one of a kind”.

23 April 2009

Poveste de oras

Candva intr-un mic oras de munte doi pitici se intalnesc. De fapt, se cunosteau de mai de mult. Doar ca acum legatura lor pare a fi mai stransa. A venit primavara, pielea e mai la vedere, instinctele primare se dezamortesc, fluturasii zboara in aer si prin stomac.
Conexiunea e vizibila doar ca nu are loc sinapsa salvatoare. Hm?
Doi pitici care gandesc la fel, isi imagineaza aceleasi lucruri doar ca stau prost la capitolul interuman – comunicare. Nu, nu e vorba ca sunt speriati sunt doar …altfel (de cat mine, cel putin).

Substratul acestei mici povesti sta intr-o balanta. Balanta asta cantareste cateva intrebari: sa ezit? Sa nu ezit? Sa risc? Sa nu risc? Sa fac? Sa nu fac?
Adevarul e ca pentru o decizie corecta timpul de cantarire al premiselor este foarte important. Dar daca tot cantaresti, cantarasti si dinr-o data te trezesti ca nu mai ai aictivitate, ca cu mai ai ce cantarii? Atunic iti dai seama ca balanta ai fi putut sa o inlocuiesti cu o sintagma “go with the flow”  (prietenii stiu de ce).

Eeee…eu stiu ca nu e usor, ca rationaul pune multe piedici. Mai ales ca acum un an si mie un prieten imi spuena ca rationalul pune bariera gandurilor. Ma bucur ca intre timp l-am convins ca singura bariera ne-o impunem noi singuri cand gandim prea mult. Si intre timp si-a dat seama ca am avut dreptate.
Asa ca mai bine sa iti para rau de un lucru ca l-ai facut decat ca nu l-ai facut. E greu (cel putin pentru mine) sa traiesc cu intrebari de genul “cum ar fi fost daca..?”

…parerea mea

22 April 2009

no words

In ultimul timp ma simt captiva in propriul meu univers. Privind putin in urma imi dau seama ca ce consideram mai de mult captivant si interesant a ajuns sa ma tina prizoniera. Problema e ca sunt constienta si ca nu fac nimic. Nu e vorba ca nu pot. E ca si cand as fi prinsa cu o ata de ceva si in cealalta mana as avea foarfeca, dar nu stiu sa o folosesc. Constientizarea propriei mele situatii agraveaza si mai mult starea mea.





Aceasta poza extraordinara apartine lui Teo Oprescu. Puteti sa o votati aici:
http://www.sibiustandard.ro/24240/%22inger-ingerasul-meu-%22.html

The choices we make, not the chances we take, determinate our destiny!

Aseara ii spuneam unui prieten aceasta fraza, dar din cauza ca influenta alcoolului pregna in incapere raspunsul lui a fost “Ar trebui sa inteleg ceva?”.

Pentru o clipa mi-am dat seama cata dreptate are. De fapt ce e de inteles? Ca doar alegerile pe care le facem ne vor ajuta sau ne vor ingropa in viitor?

Cantarirea deciziilor de multe ori face ca balanta sa se dezechilibreze dramatic, uneori chiar sa se strice, iar urmatoarele cantariri sa fie eronate. Atunci, ca la domino, nici o piesa nu se va mai potrivi in patternul existent.
Mie imi place sa ma las purtata de val, ma incapatanez sa nu gandesc, doar sa simt si sa profit de sansele care mi se ofera. E mai palpitant, mai riscant si mai incitant.

Dar de multe ori imi place sa fac un roll-back si sa imi imaginez ce as fi facut in cazul in care as sta sa gandesc si sa decid. De cele mai multe ori deciziile nu coincid, cred ca din cauza fricii de esec sau teama de a nu regreta mai tarziu.

Dar concluzia pentru mine e ca ma simt mult mai libera cand aleg sansa si nu decizia, si cel mai mult imi doresc ca pot de fiecare data sa stiu pe ce cale sa merg, calea rationalului sau calea dorintei.

18 April 2009

Schita – “2 e pentru mana sus, 6 e pentru mana la nas si ..sau parca era invers??”

Zi insorita, soarele ardea sus pe cer si verdele copacilor infloriti parea, parca, poleit. A fost o zi perfecta de iesit “in verde” cum spune un prieten de al meu.

Concluziilei unui “cvartet” de gratar:

1) O ora de ras face cat 8 ore de somn…oare??
2) 2 era cu mana, 6 cu nasul, Q cu urechea si 3 cu atinsul?? ..acum stiu mai bine decat atunci..de asta am luat bataie
3) 11-3 ..nu e onorabil dar macar a fost foarte distractiv
4) Cum se munceste de doua ori: se iau doi muncitori, o caruta cu nisip si doua lopeti..si se iese la plimbare cu pamantul
5) “El” o sa ramana intotdeauna muza mea si distractia mea cea mai copioasa…nu, nu sunt rea, doar ca nu ma pot abtine
6) “Trafic de sentimente” – asta trebuie sa o retin pentru un post viitor..suna bine, viitorul suna bine
7) aaaa….si cea mai importanta “Power to the people!!”…right


am uitat ceva?

Words are enough

I'll sing it one last time for you
Then we really have to go
You've been the only thing that's right
In all I've done

And I can barely look at you
But every single time I do
I know we'll make it anywhere
Anyway from here

Light up, light up
As if you have a choice
Even if you cannot hear my voice
I'll be right beside you dear

Louder louder
And we'll run for our lives
I can hardly speak I understand
Why you can't raise your voice to say

To think I might not see those eyes
Makes it so hard not to cry
And as we say our long goodbye
I nearly do

Light up...

Slower slower
We don't have time for that
I just want to find an easier way
To get out of our little heads

Have heart my dear
We're bound to be afraid
Even if it's just for a few days
Making up for all this mess





you don't need to understand, you just have to feel


_

17 April 2009

Finalul s-a sfarsit

Ne-au ajuns clipele finalului. Parca le simteam undeva alergand dupa noi, sau ca ne pandesc la fiecare colt de strada sau pe aleile inguste. Si totusi ne-au prins in cel mai neasteptat moment, cand credeam ca sunt cu mult in urma noastra. Intr-un fel era iminent, dar tot odata rapiditate cu care s-a desfasurat totul a fost ametitoare. Perdeaua de cuvinte grele, ce vor lasa rani, ascundea de fapt nemultumirile si frustarile interioare; ne doream atat de multe si am reusit impreuna atat de putine.


Nimic nu e ceea ce pare - am auzit aceste cuvinte de atatea ori. De multe ori nu le-am ascultat, mi se pareau desprinse dintr-un alt film.
Alegerile facute de multe ori negandite, distrug chiar si legauri de otel, pe cand legaturile din hartie dureza din ce in ce mai mult; pentru ca acum e important scopul. Noi am facut pe rand aceleasi greseli, alegerea oamenilor nepotriviti, interpretarea eronata, cuvinte rostite in graba..si nu am reusit sa ne invatam lectia. Iar finalul ne-a adus in punctul lui culminant, si aici nu am fost in stare sa il controlam. Am pierdut controlul si asa am pierdut tot ce aveam.


Iar acum toate amintirile nostre sunt aruncate in mizeria cotidianului. Praful gros va reusi sa le omoare si sa le ingroape pentru totdeuna...de acum noua forma nu va mai putea recunoaste vechiul fond.


14 April 2009

Rule the world

Misterul oglinzii


De fiecare dată cand ajung acasă seara şi mă uit în oglindă simt în colţul ochilor cum se nasc aceleaşi lacrimi.. De fiecare dată mi se pare că oglinda se tulbura, iar de cealaltă parte, în lumea paralelă ce se naşte în sticlă, stă altcineva, nu eu.
Eu sunt doar forma,nu şi fondul pe care mi-l doresc. Oare pentru că ceva din interiorul meu nu îmi dă pace? Nu înteleg de multe ori ce este ceea ce caut de fapt. De multe ori căutarea mea pare a fi în van, iar din acest motiv, uneori lacrimile îmi inundă mintea. Dincolo de oglinda sunt aşa cum mi-aş dori să fiu. Acolo îmi gasesc locul. Fericirea mea e altfel; dar sunt prea laşă să o traiesc şi să o simt şi în lumea a doua.
Închid ochii pentru că nu cumva să las să mă inunde gândurile oglinzii; dar şi aşa tot ce pot să creionez e în tonuri de gri.
Îmi doresc să găsesc macar motivul căutarii mele neîncetate, şi mai apoi adevăratele criterii pe care ar trebui să le caut şi poate aşa voi ajunge şi într-un punct final. Uneori îmi doresc să pot atinge zenitul şi nadirul.



What is power without control? Insanity!

CONTRÓL s.n. 1. Verificare, analiză permanentă sau periodică a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire. ♦ Supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi şi mişcări



A deţine controlul înseamană a avea putere. Sensul invers nu se poate, puterea fără control e în van.

Nimic nu conferă mai multă siguranţă, putere, împlinire şi success decât controlul situaţiilor, oamenilor, evenimentelor. Din acest motiv acest control este un lucru foarte greu de obţinut, dar nu imposibil.
Pentru mine, momentele când simt că pamântul se învârte aşa cum îmi doresc, cand cuvântul meu poate influenţa oameni, decizii, reacţii, gânduri îmi oferă cea mai mare satisfacţie interioară. În rest totul e perisabil. Efemeritatea va înghiţi toate lucrurile lumeşti, profane; doar puterea controlului va rămâne o veşnicie.

Forţa fizică nu o să reuşească niciodata să învingă forţa cuvantului. O conversaţie aleasă, propoziţii gândite de două ori, cuvinte atent selecţionate, atitudinea persuasivă pot crea poteci îndoielnice chiar şi în cele mai dese şi întunecate desişuri ale minţii. De ce? Pentru că întotdeauna fiinţa umană îşi va pune la îndoială propriile crezuri şi idei atunci când un cuvânt poziţionat unde trebuie este rostit. E nevoie doar de o urmă de neîncredere pentru a putea crea o breşă. Şi aşa se nasc abisurile controlabile..


10 April 2009

Quotes of the Day

“Somewhere along the way some people forgot what emotions are supposed to feel like…and I don’t think they will ever remember”

“Smile even if it’s a sad smile because sadder than a sad smile is the sadness of not knowing how to smile”

Unknown Author

:)