Pages

Subscribe:

Labels

22 December 2009

Black Nights - White Lights

Noptile lungi negre sau poate albul curat al zapezii? Sfarsitul unui an sau trecerea spre urmatorul an?

Ceva ma face sa ma gandesc mai intens, sa ma concentrez asupra apelor superficiale in care lumea din jurul meu se scalda. E prima iarna cand nu eu am purtat manusi, dar altii au facut-o cu atata arta. E primul sfarsit de an in care simt un abis imens in mine, iar altii au incercat sa mi-l umple cu nimicuri colorate exact ca si viata lor. Totusi exista ceva ce umple acest sentiment gol.


Nu pot sa imi scot din minte cateva fraze ce mi-au guvernat multe momente ale vietii. Daca totul este un test si daca totul are un scop in lumea asta, oare cine este acum cel testat? Stiu bine ca acolo unde apare si cea mai fina urma de indoiala nici macar amintirile sau comunicarea nu mai poate repara rana deschisa. Oare cine incearca sa creioneze de ce partea a malului ma aflu si de ce?
Iar in momentul cand te intrebi acest lucru nu poti decat sa realizezi ce pierdere de energie si timp ai trait.

Trecand peste asta..in ultimul timp m-am gandit sa redeschid seria desenelor animate; cu toate astea mi se pare putin expirat modelul acelor creaturi frumos coloare pentru a aduce zambetul copiilor. Mi-am facut putin timp sa analizez aceste desene si am realizat, spre uimirea mea, ca sunt o pierdere de vreme sa incerc sa le gasesc alte povesti. In definitiv, nimic nu s-a schimbat - aceleasi discutii interminabile, dorinta de a afla micile detalii private pentru ca mai tarziu sa exista o tema de dicutie in cercurile lor. Ma intriga prieteniile false, zambelele prefacute si dorintele vadit expuse. Sunt curioasa doar sa vad care o sa fie piesa care va trada cartelul si va declansa haosul.

Nu pot sa nu ma intreb cum unii oameni pot sa traiasca doar cu tratamente paliative; sa ascunda sub cel mai frumos ambalaj continutul. Cred ca e nevoie de mult exercitiu si de fler..sau poate..poate traiesc toti dupa sintagma: When in Rome do as the Romans do..

Anything But Love

But I can't give you anything but Love
Oh that's for sure





Aceasta melodie am auzit-o prima oara anul trecut cand ma uitam la DSDS si ma intrebam cum nemtii pot sa faca niste show-uri atat de reusite. Si mi-a placut mult. Pare destul de comerciala si tipica lui Dieter Bohlen, dar are ceva ce imi place foarte mult.

Mi-aminteste de o alta ipostaza a mea..

09 December 2009

Schimbari

Wish i could turn back the hands of time … i have no regrets, it’s just the fact that my conscience called in sick again.You left me heart broken, but now i finally see you as i should of from the start.The one who damaged my ego so many times.But you know, funny thing, you are not the one.


Timpul are putere. Schimba lucrurile. E capabil chiar sa distruga sau sa intareasca sentimente, impresii, poate sa coloreze sau sa decoloreze sufelete, sa inghete sau sa dezvolte minti. Caracteristica paliativa a timpului e cea care te ajuta sa poti sa astepti, pentru ca asteptarea este de multe ori sinonima cu vindecarea, rezolvarea, finalizarea unei etape.

Analizand ultima perioada mi-am dat seama cat de mult m-a ajutat pe mine timpul. Incep sa vad cu ochii mintii si nu cu cei ai sufeltului persoanele care graviteaza in universul meu. Atractia magnetica fata de unele dintre aceste perosoane s-a diminuat si tinde catre zero pentru ca timpul a intervenit intre noi ca un scut.

Simultan sunt fericita. Am redescoperit placerea de a sta si a visa cu ochii deschisi, de fiecare data mi se pare o aventura orice conversatie, am redescoperit placerea de a cauta cadoul cel mai neasteptat si poate cel mai greu de gasit. Dar cel si cel mai mult sunt fericita ca exista cineva care ma intelege, nebuna, asa cum sunt :)

18 November 2009

My -energy- is back

Dupa cateva zile in care intunericul devenea din ce in ce mai obisnuit in viata mea, dupa cateva zile in care deja incepeam sa iubesc formele pe care le facea lumina lumanarii pe pereti, am redescoperit "fericirea". Energia a revenit din toate punctele de vedere psihic, fizic si chiar si tehnic (acest ultim aspect fiind foarte important).

Astfel m-am hotarat sa trec in calendarul meu special, pe care il tin ascuns intr-un carnetel cu coperti de piele, inca o data - 17 noiembrie.

In dreptul acestei date vor fi trecute urmatoarele lucruri: - mi-am recapatat energia; - am hotarat sa nu mai gandesc asa mult(uneori doar uneori) instinctele nu te mint); - am recunoscut meritele unui barbat. :)

Considerand ultimele doua aspecte, aceasta data e destul de speciala, de accea o sa o subliniez cu doua linii in carnetelul meu cu coperti de piele.

p.s: you're my hero :)

10 November 2009

Despre zodii si alti demoni..

Nu cred in horoscop, in "cel zilnic", dar in schimb cred in caracteristici generale regasite in exponentii aceleasi zodii. Sa incep cu ce imi place sau ce nu imi place?


Iubesc Gemenii. Nu pentru ca eu sunt din breasla lor ci pentru ca toate relatiile de orice fel pe care le-am stabilit cu alti Gemeni mi-au adus doar lucruri bune. Am gasit intelegerea pe care nimeni altcineva nu ti-o poate acorda. Cine poate intelege mai bine un "nebun" decat alt "nebun". Pentru aceasta combinatie as putea sa afirm ca "o privire valoareaza cat o mie de cuvinte". Uneori poate nu e bine, dar daca cineva imi spune ca e Gemeni are deja 10 puncte albe avans ;)

Pai, asa cum spun si astrele compatibilitatea (din toate punctele de vedere) ale zodiei mele (Gemeni) este cu Varsator. Tind sa cred ca e adevarat. Se pare ca afinitatea mea catre perfectionism este sustinuta de Varsatori, si in ei gasesc completarea de care am uneori nevoie. Varsatorii sunt niste jucatori foarte buni in jocurile pe care mie imi place sa le joc. Uneori functioneaza chiar si telepatic si de multe ori m-am bucurat crezand ca am gasit piesa perfecta a puzzle-ului intr-un Varsator. Dar, se pare, ca lucrurile nu stau (doar) asa. Reversul medaliei e cam dureros.


O alta zodie interesanta, care pentru mine reprezinta o provocare este Fecioara. Am cunoscut 3 tipuri de Fecioare. Primul tip - cele cu care ma inteleg foarte foarte bine (dar aici cred ca conteaza faptul ca e vorba de fratele meu), al doilea tip - oameni aparent extraordinari, dar incredibil de instabili, pretentiosi, greu de "cucerit", nesiguri; al treilea tip - oameni foarte orgoliosi, dar foarte buni in ceea ce fac, si evident le scapa si o urma de misoginism, in cazul in care sunt barbati.
Cateodata ma gandesc ca ar trebui sa aplic regula pritenei mele cand e vorba de Fecioare..

Ca sa raman in zona categoriilor am ajuns la concluzia ca si Sagetatorii sunt de mai multe tipuri. Dar printre caracteristicile generale pe care le-am intalnit atat de femei cat si la barbati se numara faptul ca nu se pot desprinde usor de ceva, raman mult timp ancorati dupa copil, prima iubire, prima casa, astfel schimbarile nu le accepta foarte usor. In acelasi timp isi doresc si uneori reusesc sa fie manipulatori incercand sa creeze doar ei regulile jocului. Inca nu m-am decis daca dualitatea mea se potriveste atat de bine cu dorinta lor de control. Inca testez.

Era sa uit: Pestii. Pestii creda ca sunt una dintre cele mai dificile zodii, cel putin in combinatia cu Gemeni. Sunt foarte determinati dar in acelasi timp foarte sensibili, uneori foarte sinceri alteori incearca sa imbrace adevarul si sa il accesorizeze. Nu cred ca mi se potrivesc.

va urma

Ce forma imbraca dorintele?

Ce forma? Nu stiu..poate o forma unica.

Dorintele mele au forma gandurilor mele, astfel cred ca sunt complicate.

Dorintele oamenilor din jurul meu par mai interesante. De exemplu el isi doreste recunoasterea si respectul celor din jur, ea isi doreste un barbat care sa ii deschida usi, el si-ar dori sa para mai sigur pe el, ea vrea doar sa se distreze, el isi doreste sa dea timpul inapoi, ea vrea o masina noua, cu sofer daca se poate, el isi doreste sa epateze. Diversitatea aceasta de dorinte reliefeaza si scara de valori in care se incadreaza fiecare.

aa..si am uitat de cateva persoane..el isi doreste sa creada ca e fericit, alt el isi doreste doar sa impresioneze, ea vrea doar sa uite, iar cealalta vrea sa gaseasca ce a pierdut.

Iar eu, eu nu stiu sigur ce imi doresc, dar oricum deocamdata caut ambalajul perfect pentru dorinta mea.

09 November 2009

Un vis, un zambet..

Azi-noapte am dormit mult. Am dormit sa ma odihnesc pentru ca atat noptile de vineri si sambata mi-au cam dat peste cap programul, dar si pentru ca imi doream sa nu mai existe tentatia de a ma gandi la anumite lucruri. Mi-am dorit ca somnul sa ma ajute si sa ma faca sa fiu mai rationala si mai lucida.

Azi-noapte am visat mult. In afara de multi oameni cunoscuti care s-au plimbat prin visul meu, am visat si amintiri. Imi amintesc ca am simtit dinou prima atingere, privirile insistente, camasa alba, parfumul amestecat cu mirosul de tigare, buchetul de flori, primul sms.

Dar zambetul acela special mi-a alergat cel mai mult prin vis.
Ti-am spus ca imi place zambetul tau, nu-i asa?

08 November 2009

Rules are the new black

Cineva s-a gandit sa imi strice regula. Nu sunt fericita cu acest aspect. Este regula mea si este jocul meu. Doar eu detin drepturile sa fac modificari dupa cum doresc. Iar acum "cineva" a fost descalificat pentru ca ordinul de schimbare a regulii nu a fost autorizat.

Dar nu iti fa griji - "you're just another player".

07 November 2009

Cele mai importante lucruri

Astazi am decis ca cele mai importante lucruri sunt:

- sa primesti un telefon atunci cand conteaza si sa te bucuri de numele ce apare pe ecran
- sa zambesti inapoi unei persoane necunoscute pe strada
- sa crezi ca poti sa treci peste orice obstacol
- sa nu te mai gandesti ca te doare mana (pe mine ma doare tare)
- sa dormi dupaamiaza si sa visezi
- sa nu iti para rau de ultimele 24 de ore din viata ta
- sa nu iti faci griji ca ai ramas fara bani si nu iti gasesti pinul de la card (o sa vina luni in curand)
- sa inveti sa iubesti cei 4 pereti intre care iti vei petrece seara de sambata

..hm.cred ca atat.


Later edit (5:47 AM) :

- nu a fost nevoie sa invat sa iubesc cei 4 pereti :) long night

06 November 2009

Castelul de la marginea gandurilor

-

Astazi, in castelul meu s-a intamplat un lucru foarte interesant. Bineinteles ca tu nu ai fost acolo sa vezi. Intotdeuna ai lipsit din momentele cele mai importante si apoi ai facut in asa fel incat eu sa cred ca e vina mea ca tu nu ai fost acolo. Imi spui ca fericirea e relativa si ca eu nu voi sti niciodata sa fiu cu adevarat fericita pentru ca sunt prea pretentioasa. Nu imi place ca mintea mea te arunca in capcana dintre real si ireal, dar alta varianta nu imi lasi..

Azi ma simt..

-

..ca un raspuns ce nu are intrebare.

05 November 2009

E nevoie de un barbat ca sa intelegi un alt barbat.

E nevoie de un barbat ca sa intelegi un alt barbat.

Vreau sa le multumesc tuturor barbatilor care m-au ajutat sa inteleg alti barbati. E reconfortant.

Da, chiar si tie iti multumesc.

04 November 2009

Prima mea iubire a murit..

Prietena mea cea mai buna spunea candva ca "there is no such thing as forever”. Acesta a fost primul lucru la care m-am gandit azi dimineata dupa ce am aflat, iar apoi am plans.

Acum cateva zile ma gandeam cat de dor imi e de el si cat de mult il iubesc. Si imi amintesc cum alergam impreuna, cum ne jucam, cum nu ii placea deloc sa il stropesc cu apa sau sa ii fac poze..in schimb ii placea foarte mult cand mergeam in gradina sau cand mergeam cu bicicleta.
Il priveam ca pe copilul meu si nu puteam sa concep ca vreodata ar putea pati ceva.

Dar acum a murit; cand voi ajunge acasa nu va mai fi el primul sa ma intampine si sa imi sara in brate. De fiecare data ma murdarea cu labutele pe haine, dar ma bucuram atat de mult ca il vedeam. Era atat de fericit doar cand vedea masina si de abia astepta sa cobor sa ma joc cu el.
A murit in fata casei mele. A murit si eu nu am fost acolo sa il vad pentru ultima oara. Nici nu vreau sa ma gandesc cand voi ajunge in curte si va fi atat de moarta fara el.
Nimic si nimeni nu poate sa il inlocuiasca, dupa 14 ani de amintiri nu mai vreau alt caine, il vreau doar pe Lucky al meu.

02 November 2009

Ce pacat ca pot sa ma indragostesc de tine...

Imi permit sa iau ca si referinta pentru acest post unul dintre articolele lui Bobby Voicu si mai exact “Eu ti-am zis ca…”, o melodie foarte foarte misto si conversatia de aseara de pe messenger:

el: iti sta bine // mi-am schimbat culoarea parului
eu: de fapt niciodata nu mi-a parut rau cand a facut schimbari de genul asta
el: ce pacat ca pot sa ma indragostesc de tine
eu: de ce pacat?
el: pt ca nu as putea ajunge la inima ta
eu: stai ca nu inteleg ceva..ai scris "ce pacat ca pot sa.."
eu: cum adica?
eu: si de ce crezi ca nu ai putea ajunge la inima mea?
eu: sunt de piatra?

el: nu sunt bun in dragoste
eu: adica?
el: toata lumea se asteapta ca eu sa fiu cel mai smecher..
el: si de fapt sunt atipic.
eu: dar nu am zis ca esti cel mai smecher ..dar ca nu inteleg
el: as vrea sa sarut o persoana. sa simt ca ma doreste.
el: sa nu vada in mine un simplu tip. boring boy
eu: si ce e rau in asta?
el: tu vrei un baiat smecher
eu: ?
el: un baiat care sa te seduca. si apoi sa te lase
eu: de ce crezi asta?
eu: nu e adevarat
eu: e o prostie

el: si apoi sa il ai din nou
eu: esti tare
eu: dar vreau sa stiu
eu: cum ai ajuns tu la concluzia asta despre mine?



A fost foarte interesanta discutia si m-a facut sa ma intreb de ce ar crede lumea ca eu vreau un "tip smecher". Chiar nu e asa, chiar nu vreau un tip care sa ma seduca si pe urma sa ma lase :)
Adevarul e ca patternul dupa care imi aleg eu un tip nu e tocmai cel mai corect sau cei mai normal, dar asta e pentru ca imi plac foarte mult provocarile. Si tot din cauza ca imi plac foarte mult provocarile uneori renunt la acest pattern in favoarea unuia complet diferit si sa ma las usor dusa de val si de mirajul noutatii. E adevarat ca se poate sa imi para si rau, ca ultima data, dar a fost interesant.




P.S. Nu te supara ca am folosit conversatia, dar a fost inspiratie pentru mine.


Imi plac mie foarte mult doua filme, iar unul dintre ele are ca si tagline urmatoarea chestie pe care am maipostat-o eu la un moment dat:
"In the game of seduction there is only one rule: never fall in love", iar acum "i just wanna play" - versurile melodiei sunt foarte adevarate "i'm only gonna break, break your heart", sa nu imi spui ca nu ti-am spus :)

29 October 2009

Primele impresii (eronate) conteaza

Am vrut sa cred intotdeauna ca instinctele nu ma mint. Bineinteles ca de cateva ori mi-a fost demonstrat faptul ca trebuie cautata esensa mai adanc decat in prima impresie. Paradoxal cele doua sintagme "prima impresie conteaza" si "aparentele inseala" par sa fie la fel de valabile.

Revenind la o teorie ce imi place mie foarte mult (teoria formelor fara fond) sunt la fel de frapata de fiecare data cand o regasesc in oamenii de la care ma astept mai putin. Evident ca acest lucru mi se intampla atunci cand aleg calea "primei impresii". De obicei nu acord incredere usor oamenilor din jurul meu, tocmai pentru ca sunt precauta, dar uneori mi se intampla sa cred orbeste in cineva fara un motiv anume, doar asa, ca ma conduce instinctul. Si apoi, cand realizez ca aceasta forma e de fapt atat de goala si fada simt ca m-a aruncat cineva de la etaj. Ma doare si imi e ciuda pe mine si sunt frustrata. Mi se intampla asta pentru ca nu inteleg de ce oamenii nu vor sau nu pot sa comunice. De fapt nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Imi dau seama ca a ajuns la rangul de arta comunicare in ziua de azi. Mi se par genial de idioate (cred ca asta suna a oximoron) situatiile cand lucrurile ar trebui sa se subinteleaga. Eu nu inteleg, poate sunt mai proasta.

Dar in final fiecare doarme asa cum isi asterne.

Ce ma poate impiedica..

Ce ma poate impiedica sa am tot ce imi doresc? Nimic, nici macar gandurile ce imi alearga prin minte de data asta nu ma pot opri.Toate gandurile ce ma invaluie acum sunt doar ca o perdea de apa rece. Eu sunt mai rece decat ploaia. Sunt mai rece decat propriile ganduri.

M-am hotarat sa nu mai traiesc in lumea ta de maine - ci doar in lumea mea de azi. Si asa in fiecare zi. De cand ai tu drepturi de autor asupra mintii mele? De cand ti-am dat eu voie, da stiu,am gresit. Ti-am lasat mana libera sa construiesti puzzle-ul si nu ai reusit. In schimb din piesele de puzzle tu ai creat un joc de domino. Credeai ca vei atinge zenitul si nadirul..dar ai uitat ca perfectiunea e cea mai relativa notiune pe care am intalnit-o vreodata.

Ce ma poate impiedica sa fac tot ce imi doresc? Nimic, nici macar privirile de hiene ale celor ce ma inconjoara sau barierele invizibile pe care mintea mea le construieste uneori din prea multa precautie.Un dram de dorinta e suficient pentru a misca muntii. Ti-am cerut sa iti doresti indeajuns, doar atat. Ti-ai dorit dar nu atat cat sa insemne "destul" pentru a schimba ceva. Nici secretul din oglinda nu ma mai opreste pentru ca din lumea aceea paralela in care e el nu are nici o forta.

Mi-ai deschis o usa si mi-ai inchis zece. Dar, cum spuneam, o sa am grija sa incui usa asta cu toate cheile universului.

18 October 2009

Trust no one decieve everyone

_

Trust no one decieve everyone - Body of Lies


Morcheeba - Enjoy The Ride


_

Exista un timp cand senzatia de libertate te cuprinde foarte tare astfel incat increderea in sine, in fortele si gandurile proprii e atat de mare incat devine o arma de autodistrugere. Exista un timp cand mintea isi doreste sa accepte orice pentru a nu se simti amenintata, iar atunci abisul se deschide, dar nici macar in picaj nu realizezi ca ai gresit. Increderea iti da prea multa forta si nu mai poti sa distingi realul de ireal, adevarul de minciuna. Exista un timp cand te trezesti captiv in propria capcana construita atat de elaborat chiar de catre tine pentu a te apara de ce e afara. Iar acum cand esti prins in propria minte e atat de greu sa evadezi si sa privesti lururile obiectiv.

In viitoar vei avea grija ca orice poarta pe care o deschizi sa o incui apoi de doua ori.
Paradoxal, uneori autoapararea te va autodistruge.

17 October 2009

14 October 2009

Cred/ Nu cred

Perfectiunea unui zambet se naste in ochi. Perfectiunea unei atingeri ia viata in imaginatie, iar perfeciunea unor cuvinte ce creeaza doar atunci cand nu sunt rostite.

Cred in perfectiune. Cred ca oricine poate sa creeze perfectiunea proprie. Cred in detalii, in lucrurile marunte ce te fac fericit.
Cred in puterea gandului.
Cred in finalitati si cred in actiune si reactiune.
Cred in secrete.

Dar nu cred in perfectiunea unui secret.



Undeva, intr-o alta lume traia Secretul. El statea acuns in casa lui mica, neavand nevoie de nimic, doar de liniste si de uitare – astea erau lucrurie care il faceau fericit. De multe ori prin fata casei lui treceau Curiozitatea, Increderea, Nestiinta, Iubirea, Nebunia, Pasiunea, Tupeul, Frica si multi altii, dar de fiecare data Secretul stingea lumina si se ascundea cat mai bine, dorind sa se creada ca acolo nu este nimeni, ca este o casa parasita. Avea o singura prietena: pe Incredere. Din cand in cand aceasta mai venea la el si povesteau. Doar in preajma iei Secretul se simtea in siguranta. Uneori, cand de afara se auzeau zgomote sau voci Secretul dorea sa verifice, sa afle cine este. Astfel deschidea putin usa, si usor isi furisa privirea afara, dar de fiecare data era sa fie « prins », pentru ca, de fapt, toate zgmotele, erau facute intentionat pentru a-i atrage atentia, iar ceilalti il pandeau cu ochi lacomi pentru a-l vedea si pentru a se lauda ca l-au vazut. Secretul era vigilant de cele mai multe ori si se retargea in momentul porivit neprovocand nici un fel de suspiciune. Dar, intr-o zi a cazut in capcana Curiozitatii. Acest lucru a fost posibil doar pentru ca Increderea s-a imprietenit cu Invidia. Astfel Secretul s-a lasat pe mana Increderii si plin de elan a deschis usa mult prea tare si ceilalti l-au prins. Dupa ce e a fost prins, secretul incearca sa scape, sa gaseasca scuze, incearca chiar sa faca o intelegere cu hotii care i-au furat “sufletul “ , dar e in zadar, deja “sufletul“ lui a fost aflat de toti ceilalti, acesta imprastiindu-se in aer asemeni fumului unei lumanari arzande. Increderea a tradat Secretul.
21.07.2007

Even a broken clock is right twice a day

Ce se intampla atunci cand ceasul indica acea ora, iar secundele incep sa o ia razna crezand ca sunt minute si se scurg atat de greu. Nu se intampla nimic. Se astepta in continuare pentru ca toata lumea asteapta. Toti asteapta un raspuns, sau un tren, sau o solutie, sau o minune, sau un vis.

Si atunci asteptarea e ridicata la rangul de arta. Sa astepti devine o calitate demna de apreciat in cotidianul absurd si plin de praful indiferentei. Alunecand pe panta timpului iti poti da seama ca aceasta calitate, Rabdarea, are totusi doua interpretari.Poti fi considerat un prost, un visitor sau incapatanat sau multe multe altele, depinde de felul in care astepti sau ce astepti.

La fel, pentru barbati si pentru femei rabdarea e interpretata diferit. Femeile au capacitate mult mai dezvoltata de a se preface ca asteapta, iar barbatii pur si simplu se grabesc.

Aplicand Teoria Selectiei Negative in aceste situatii se pare ca cei mai castigati sunt cei care nu au rabdare, cei care forteaza zarurile sortilor.. se pare ca si un ceas stricat nimereste ora corecta..chiar de doua ori.

29 September 2009

Knowledge is pain.

Knowledge is pain - Fracture


Dupa cum spuneam in comentariile unui articol anterior exista multe experiente dureroase in viata fiecaruia, iar unele dintre ele au legatura cu “schimbarea”.

Schimbarea are la baza un inceput nou, sau cel putin in teorie.

Revenind la capitolul barbati vs. femei, exista mai multe femei care incearca sa schimbe barbati decat viceversa.

Un exemplu:

Sophia a incercat sa schimbe un barbat. S-a inarmat cu dorinta si multa rabdare. Au fost foarte multe cazuri in carea crezut ca tot ceea ce ramane este sa renunte, dar cu toate astea a trecut ceva timp pana s-a convins ca lupa contra morilor de vant, cauza fiind pierduta deja. Dar ea a vrut sa treac prin toate starile: negare, acceptare, resemnare..
Au fost si cazuri in care chiar credea in evolutia actiunilor ei, dar din pacate a doua zi veneau valurile si castelul ei de nisip disparea ca si cand nu a existat nicicand. Cum ziceam, dupa un timp si-a dat seama ca nu mai are nici o sansa si a renuntat, dar se pare ca razboiul nu a fost terminat. Ba mai mult chiar atunci incepuse. EL, caruia de la inceput nu ii prea conveneau ideile “schimbarii” ale Sophiei s-a razvratit pentru ca nu mai primea atentie, pentru ca nu mai era centrul universului.


Aceasta poveste m-a invatat multe si am ajuns la concluzia ca fara sa simti durerea sau greutatea nu vei putea intelege cu adevarat, nu vei putea evolua, nu (te) vei putea cunoaste.

Urmatorul articol: Even a broken clock is right twice a day

22 September 2009

Calatorie vs. destinatie

El si Ea..Ei si Ele..atat de multe asemanari si tot atat de multe diferente.
Una dintre asemanarile cele mai importante intre un barbat si o femeie este vanatoarea.

Bineinteles ca nu e vorba de toti barbatii si de toate femeile. Dar exista oameni care traiesc si se hranesc cu gustul vanatorii. Emotiile sunt la nivelul maxim, adrenalina creste mult peste limita, apare uneori si riscul si astfel totul devine un joc atat de sofisticat.

Sunt barbati care recurg la acest sport doar pentru a umple carnetelelul magic, sau pentru a obtine favoruri sau pur si simplu de plictiseala. Si de fiecare data joaca atat de bine aceasta carte incat prada lor nici macar nu observa ca este privita doar ca pe un trofeu. Mai ales cand barbatii sunt atat de siguri pe ei si striga "all in" e evident ca plasa/patul lor nu va ramane gol.

Femeile in schimb, chiar daca numarul e considerabil mai mic, privesc lucrurile astea putin diferit. La fel, joaca teatru, sunt accesibile si pe urma inabordabile, duc uneori lucrurile foarte spre extreme, dar se bucura mai mult de reactile si de evenimentele din timpul vanatorii. E mai palpitant sa cauti prada potrivita, sa o analizezi si sa incerci sa o dezarmezi sau daca trebuie chiar sa o prinzi cu propriile arme.

Ma gandeam azi ce e mai important: calatoria sau destinatia? Luand in considerare situatie mai sus expusa am ajuns la concluzia ca barbatii aleg destinatia, iar femeile calatoria. Dar in ambele cazuri dupa consumarea calatoriei si a destinatiei, atat EI cat si ELE vor ridica dinou luneta pentru ca..intotdeuna vrei mai mult si mai bun.

21 September 2009

Despre anumite femei.. ELE

Femeile sunt foarte dificile si capricioase, uneori sofisticate, uneori doar mofturoase, dar toata lumea stie ca pe langa asta sunt si sensibile si uneori foarte emotionale.

Spre deosebire de barbati cred ca femeile au ocazia de a fi impartite in mai multe "borcane". Dar asta in alt episod.

Azi, in timp ce timpul afara era atat de frumos si toamna atat de calda, ma gandeam la femeile ce au o viata profesionala excelenta si o cariera de succes. Sunt femei care au putere, bani, notorietate, faima, dar totusi le lipseste o calitate foarte importanta, aceea de a contura adevarata persoanlitatea a unor barbati. Se poate afirma ca acest lucru e o "finete" si ca nu este la indemana tuturor, dar avand in vedere ca vorbim de femei ce conduc alti oameni, se presupune ca inteligenta emotionala a acestora trebuie sa fie la un nivel mult peste medie. Cu toate astea este greu de crezut ca o astfel de femeie reuseste sa cada in plasa cuvintelor frumos impachetate, a frazelor parca spontane, a sms-urilor aparent captivante, a privirilor dulci.

Dar se pare ca nu e imposibil..Eu consider ca dupa o anumita varsta si o anumita experienta in ceea ce priveste lumea inconjuratoare o femeie ar trebui sa isi dea seama cand fraze sau sms-uri de genul asta ("Deja mi-e dor de tine"/"iti multumesc ca existi"/"Cuvintele tale ma incurajeaza"/"Doar cu tine ma simt asa de bine" etc etc) sunt doar fatada renovata a unei cladiri cu bulina rosie.
Sunt convinsa ca exista si barbati care chiar spun adevarul cand afirma aceste lucruri, dar sunt si multi care o fac doar "de amorul artei". E chiar atat de greu de facut diferenta intre adevar si superficialitate?
Stiu ca e greu sa vezi lucrurile obiectiv atunci cand dintr-o data apare o persoana atat de perfecta, dar e atat de trist cand dupa un timp, cand "serviciile" tale au "expirat" sa realizezi ca totul a fost o sarada intr-un balon de sapun..si e tarziu sa te gandesti ca ar fi fost bine sa fi mai precauta.

Dar toate se intampla cu un scop si cu un motiv precis. Mai devreme sau mai tarziu acestea vor fi descoperite.
Pana atunci o sa le urez acestor femei puternice: "welcome to..sin city!".


P.S. Poate doar asa se castiga inteligenta emotionala! :)

20 September 2009

EL si Ea…ele...ei

conditiile sociale actuale nu sunt prielnice pt "el"

Chiar asa sa fie? Sa nu fie conditiile sociale prielnice? Nu stiu..cred doar ca ei nu vor sa le faca prielnice. Poate ar fi prea usor pentru noi daca ei ar fi doar lapte si miere. Cred ca in fiecare femeie se ascunde dorinta de a transforma broscuta cea urata in printul fermecator si uneori cu cat EL e mai “neperfect” cu atat provocarea e mai mare.

Totusi tind a crede ca "that one in a million" nu are nevoie de nici o completare la personalitatea lui, nici macar un parfum subtil..

Acest EL, al meu, personajul meu, poate sa fie one in a million, poate sa fie the one, poate sa fie chiar si NEO de la Givenchy, dar depinde din care parte a barcii privesti, depinde care sunt ochii care analizeaza.
Din nefericire consider ca majoritatea barbatilor au nevoie de mici completari, cum ar fi un parfum subtil. Pentru ca un parfum poate sa defineasca un barbat, poate sa il faca mai atragator, dar poate sa il si “ingroape”. Personalitatea lui poate fii bine reprezentata de un parfum si sunt convinsa ca toate femeile apreciaza lucrul acesta. Uneori sunt nevoie doar de cateva secunde pentru a recunoaste un parfum si la fel, dureaza cateva secunde pentru a te indragosti, iar aceste lucruri cred ca tin de fericirea lucrurilor marunte, aparent insignifiante, dar care sunt detaliile ce pot da nastere celor mai frumoase experiente.

Sunt curios daca va raspunde provocarii!

Intotdeuana mi-au placut provocarile, dar provocarea asta o sa fie asa cum imi doresc eu sa fie.



EL si Ea…ele...ei

Acum ca am stabilit cum sta situatia barbatilor privita prin ochii femeilor, urmatorul meu studiu de caz am hotarat sa fie relatiile dintre EL si femei. EL, cu toate aspectele negative, intotdeuna va fii iubit de femei, se pare ca asa vrea natura. Dupa cum ziceam, in cele mai multe cazuri, femeia se va stardui sa il transforme in barbatul perfect pe acest EL. Si bineinteles intriga se complica pe parcurs.

EL si EA sunt un cuplu, doua persoane care formeaza o pereche. Intrebarea este: cand si de ce EA se transforma in ELE? Doar din dorinta barbatilor de asi mari numarul de cuceri? Are si EA parte din vina?

Revenind la clasificarea anterioara am stabilit ca barbatii inseala. Toti. Indiferent de categorie. Si sunt surprinsa ca in loc de EA exista ELE chiar si pentru cele mai rarisime exemplare ("EL" ideal, bun la suflet, iubitor, dedicat, sincer si devotat). Si acum nu ma refer doar la sex, ci in general, atat fizic cat si psihic in loc de singular poate fii plural.
Dar cel mai mult imi plac explicatiile si scuzele. Uneori sunt atat de „neasteptate” incatt devine foarte amuzant.
Iar cand vine vorba motivatie cred ca atat pentru femei cat si pentru barbati e vorba de orgoliu, razbunare, instinct, plictiseala, distractie etc. Dar cred ca cea mai puternica motivatie este asta: everything is not about rules, it's about breaking the rules.

Sunt de acord ca si femeile fac acest lucru, dar se stie ca nu atat de mult ca si barbatii cu atat mai mult cu cat atunci cand un barbat are mai multe femei este apreciat, iar cand o femeie face lucrul asta cu barbatii este desconsiderata. Acesta cred ca e si cel mai bun exemplu pentru faptul ca discriminarea va exista intotdeauna.

Bigamia a devenit un fel de „secret society”? Toata lumea o face dar nimeni nu recunoaste?

16 September 2009

EL (part 2)

Comentariile primite in prima parte ma fac sa revin.

Si acum sa o luam punctual:

1) bine.. dar cea de a doua catergorie? (cei cu foarte putina constiinta) nu merita si ei cateva ganduri/randuri?

Nu am fost atat de norocoasa incat sa gasesc prea multe specimene care sa faca parte din aceasta a doua categorie si din acest motiv nu prea pot sa ma pronunt. Dar din cate observ in lumea in care ma invart sau care se invarte in jurul meu pot sa afirm ca aceasta categorie e pe cale de disparitie.

2) vreau sa cred ca suntem mai complicati si ca nu suntem pusi doar in cele doua "borcane"...

Bine, nu doua borcane, doar unul atunci. :) E mai bine asa?
Da, sunteti mai complicati, dar niciodata atat de mult incat sa nu puteti fii descoperiti si totodata treaba asta cu "complicatul" e foarte relativa si subiectiva.

3) si ar mai fi o a treia categorie de "EL" ideal, bun la suflet, iubitor, dedicat, sincer si devotat pe care insa majoritatea femeilor ii calca in picioare si prefera sa nu ii aminteasca in astfel de enumerari. Poate ne va explica autoarea candva si acest aspect.

Chiar exista asa ceva? Hm..trebuie sa fie ori un basm, ori chiar daca exista este "one in a million", dar si atunci cu siguranta e ceva neinregula. Nu sunt sceptica, doar ca perfectiunea asta nu exista prin sinea ei si revin, subiectivismul joaca un rol foarte important, iar perceptia fiecaruia despre "perfectiune" poate sa fie distorsionata de la om la om.

4) chiar daca acel tip de EL e mult prea inspirat din realitatea autoarei.

Stereotipul pe care l-am descris e inspirat evident din viata reala, dar nu numai a mea. Acest adevar general valabil este intalnit la fiecare colt de strada. Pana la urma totul este un mix al realitatii cotidiene..nu?

09 September 2009

EL

sub indrumarea si aprecierea unei persoane foarte speciale (A.T.) public acest post..si poate chiar o sa reusim sa infiintam ce ne-am propus, mai in gluma sau mai in serios :)




Barbatul..ce e barbatul? Oare avea dreptate Michelangelo? “Barbatul este toata frumusetea si puterea de baza. Un barbat in orice miscare: sarind, luptandu-se, arucand sulita, in orice pozitie – muschii, impartirea greutatii si incordarii isi pastreaza intreaga simetrie ”

Dar asta e din punct de vedere fizic. Cand lupa trece de acest aspect perisabil, forma, ajunge la fond. Si de multe ori iti dai seama ca barbatul e o forma fara fond. Pentru ca deep down inside toti sunt la fel. Tremura de dorinta placerii carnale atunci cand li se iveste ocazia, nu ezita sa raneasca oamenii din jur, isi pierd toate caliatile in fata ispitelor, sunt legati de fiinta care le-a dat viata, adora sa se ia la intrecere cu alti masculi etc etc

Cand e vorba de femei, barbatii se impart in doua mari categorii. Cei fara scrupule si cei cu foarte putina constiinta.

Majoritatea sunt cei care izbesc de pereti fara retinere sufletul celor “din sexul slab(dar frumos)”, dar stiu sa fie lingusitori si fatarnici atunci cand trebuie sa fie iertati. Tot ei arunca foarte usor cuvinte, argumentand apoi ca “am zis doar asa, nu trebuie sa iei totul atat de personal”. Tot ei sunt misogini si se distreaza atat e copios pe seama bancurilor si glumelor, uneori chiar nesarate, despre femei..si multe altele. Sta in caracterul lor (banuiesc ca provine din cromozomul Y) sa fie asa, si le vine foarte usor sa faca toate aceste lucruri. Cateodata chiar cred ca scopul lor in viata este doar acela de a se distra si de a-si exercita ancestralul simtamant al vanatorii..de femei, evident.

Pe scurt, nu vreau sa ii numesc porci, ci doar o parte a umanitatii foarte “speciala”. Si nu, acest articol nu a fost scris pentru ca sunt o misandra, ci pentru ca asta e adevarul.

Concluzionez cu o mare calitate a lor, de fapt e mult spus o calitate. Singurul lucru bun despre ei este ca datorita lor multe femei ajung (din razbunare sau din dorinta de a le da peste nas) sa fie foarte apreciate si foarte puternice.




si cu toate astea..ii iubim si nu putem trai fara ei..chiar si eu :)

04 September 2009

Comunicarea unui mesaj: De ce au loc manifestatii?

Dintotdeuna exista manifestatii si manifestanti, dar in ultima decada acestea sau majorat simtitor.
Se fac manifestatii contra anumitor orientari sexuale, contra somajului sau pentru sustinerea drepturilor anumitor minoritati, pentru pensii etc.

Aceste comportamente sociale se nasc din dorinta oamenilor de a transmite un mesaj, de a impresiona, de a lasa o urma. Fiecare comportament social trebuie interpretat ca si o forma de comunicare.

Privind mai adanc in filozofia ce sta la baza unei manifestatii pare ca totul sa se reduca la sensibilitatea comuna. De fiecare data cand se iveste un subiect (pedofilie, criza economica, somaj etc) intregul organism social se uneste pentru a "comunica". Acest spririt de solidaritate umana demonstreaza nevoia omului de a se unii pentru solutionarea unor probleme comune sociale, politice sau de alta natura - acest lucru fiind un mesaj in sine.

Iar acest mesaj, comun tuturor manifestatiilor, cred ca este cel mai important, iar clasa politica din intreaga lume ar trebui sa mediteze cu atentie asupra acestui lucru si chiar sa invete.

31 August 2009

Despre dorintele oamenilor

Chiar daca pare trivial fiecare om traieste pentru a-si satisface dorintele. Fiecare gest, gand, actiune are scopul de a ne aduce mai aproape de indeplinirea acesteor dorinte.

Exista persoane ce se hranesc doar din dorintele altora. Nu au propriile lor teluri, dar in schimb le imprumuta celor din jur visurile si de multe ori chiar reusesc sa le vada cat se poate de reale.

Altii sunt cei ce isi doresc lucruri marete, visurile lor fiind incomensurabile cu propria lor putere, dar cu toate ca nu au sanse reale si le doresc si mai mult. Cred ca asta tine de challange-ul interior.

Unii sunt cei ce isi doresc lucruri marunte, rutina, din frica de a nu claca, din frica unui esec. Astfel devin plafonati, comuni, stersi.

Dar,o categorie speciala, sunt cei care indeplinesc dorintele altora. Si depun foarte mult efort pentru a aduce multumirea si zambetul celor din jur. Sunt oameni care traiesc pentru oameni. Foarte nobil. Dar in cazul trist al acestei situatii sunt cei care incerca si se straduiesc si ar face orice, ar renunta la tot pentru a-l multumi pe cel de langa el. Dar niciodata nu e de ajuns. Si lupta devine din ce in ce mai grea, dar cu cat avanseaza cu atat nu se poate debarasa. Omul dorintelor altora e cel ce are cel mai putin de castigat si totusi nu se opreste. Cred ca e forta aceea interioara ce te orbeste si nu te lasa sa renunti.




Imi vreau dorintele inapoi.

30 August 2009

Oamenii ce isi cer iertare

Dar iertarea, ce e iertarea? Iertarea e acea actiune ce iti permite sa mergi mai departe uitand ca ai cazut, ce te ajuta sa privesti cu alti ochi universul si tot ce se invarte in jurul tau, sa recreezi un liant intre tine si restul, e o pilula magica, inodora, incolora, insipida, dar care iti poate reda suflul vietii.

Dar iertarea adevarata poate sa fie ridicata la rangul de arta doar de catre anumiti oameni. Iertarea trebuie sa fie pura, fara resentimnete, fara amintiri. A ierta fara sa uiti este cea mai mare ipocrizie si naste doar regrete. A ierta fara sa uiti e ca si un joc secund, fals, ascuns in spatele unei perdele diafane, iar atunci cand si cel mai slab vant al neincrederii o va atinge, faldurile create vor descoperi abisul ce se ascunde in spatele acesteia. Iertarea e ancestrala, dar cu fiecare zi isi pierde valoarea, intr-o lume guvernata doar de scopuri meschine. O singura umbra poate crea cele mai adanci falii in cazul unei iertari fade.

Cei care isi cer iertare sunt de cele mai diferite tipologii si sunt condusi in aceasta actiune - “de a-si cere iertare” - de scopuri si asteptari foarte diverse. Unii isi cer iertare din complezenta, altii din automatism, altii pentru ca urmaresc un beneficiu, iar cei mai putin pentru ca sunt constienti ca la un moment dat au gresit. Exact la fel sunt si cei care iarta.

De multe ori, atat fetele celor iertati dar si a celor care iarta ascund dimensiuni paralele, iar universurile lor nu se intersecteaza nici macar intr-un punct pentru a reusi sa dea sau sa primeasca Iertare. Totul se scindeaza.

29 August 2009

Doctorii ce cantaresc suflete

Doctorii ce cantaresc suflete nu se afla la tot pasul.
Dar cand fac studii au foarte multe argumente obiective, dar si subiective pentru a le sutine teoria. Ei au concluzionat ca sufletul cantareste 21 de grame.

Considerand ca trupul uman e format 90% din apa, sufletul e si el apa sau face parte din cei 10% ramasi? Poate sa fie atat de pur si curat ca si apa, dar in acelasi timp ar parea o jignire pentru cele 21 de grame ce incap intr-o lingurita de argint sa fie considerat combinatia hidrogenului cu oxigenul. Elementele chimice sunt atat de pragmatice, brute, concrete pe langa complexitatea sufletului.

Dar cum se poate ca in acele putine grame diafane sa locuiasca atatea sentimente, trairi, impresii, senzatii? Si de ce atunci cand cineva ne raneste, sau ne arunca visul in ultimul colt, murdar de praful cotidian, sau cand se intampla ceva dureros, de ce ne doare totul? Sa fie atat de concentrata toata fiinta noastra in cele 21 de grame?
Dar oare ce culoare are? E rosu atunci cand esti fericit, bleu-marin atunci cand suferi, roz cand te indragostesti? Sau e o combinatie atat de speciala incat nu se poate descrie in spectrul culorilor pe care le cunoastem?


Si cum se poate ca cele 21 de grame sa poata “misca” un corp intreg..sa ii redea vitalitatea, dorinta, sau din contra, uneori, sa il doboare si sa il zdrobeasca ?

Toate intrebarile acestea vin din cauza ca am ajuns sa cantarim si sa etichetam totul; sa desfacem lucrurile in cat mai multe bucati, sa judecam fiecare particica separat. O facem involuntar, de multe ori, din dorinta de a detine controlul si de a nu-l pierde niciodata, astfel uitam sa privim lucrurile ca un intreg. Sunt multe lucruri pe lumea asta care luate separat nu par a fi importante, dar care impreuna formeaza viata..o viata atat de speciala..

26 August 2009

Sweet Memories




va mai amintiti?

25 August 2009

Me & Asti

m-am hotarat sa deschid azi sticla mea de sampanie. chiar daca initial am facut un concurs pt ea m-am razgandit..asa sunt eu, schimbatoare..poate pentru ca sunt gemeni.

intamplarile zilei de azi mi-au rascolit toate mintile si sufletul. dupa o zi de munca asidua pentru un proiect important m-am hotarat sa ma delectez la ikea, sa privesc culoriile vii, sa ma joc in faldurile draperiilor, sa imi mai cumpar o lumanare parfumata, sa admir bucatariile..dar planurile mele au fost schimbate brusc.

pana sa ajung la ikea lumea mi-a fost putin clatinata si nu am mai putut sa ma concentrez, iar drumul pana acolo mi s-a parut atat de "primejdios" pentru ca eu nu eram contentrata la masina si la trafic..

incep sa cred tot mai mult ca nimic pe lumea asta nu e intamplator. dar care sa fie totusi scopul?

cum spunea pritena mea "nici in filme nu e asa interesant"..asa pare sa fie, dar de ce tocmai eu sa fiu personajul principal? sunt atat de speciala? hm..

asa ca..am chef sa beau, iar sticla de Asti Martini deja implinise mai bine de 2 luni de cand a intrat in posesia mea..asa ca, tonight, Asti night! Good night!

22 August 2009

The past is done, i've been betrayed

Sophy nu intelege..

Ultimele zile mi-au oferit sansa de a-mi calcula momentele vietii. Aritmetica mea nu a fost aleasa dupa logica si dupa reguli ci dupa ratiunea sufletului. Subiectivismul e la el acasa.

Concluziile cele mai pregnante au fost ca trecutul e trecut si ca tot ce ar trebui sa ma preocupe e prezentul si respectiv viitorul, doar ca planurile sunt usor de facut. Am masurat, am analizat am schitat totul la cote exacte si am ajuns sa cred ca structura e buna, trebuie doar renovata.

Inca ma intreb cum se poate sa nimeresc in momentele cele mai proaste in viata cuiva, sau cum se poate sa ajung sa cad in propria mea plasa, sau cum se poate sa crezi ca iti place ceva cand de fapt urasti cu tot sufletul lucrul respectiv..e mai complicat decat as fii crezut.

Ma simt tradata de propria mea ratiune. M-a facut sa ma dezvalui mult prea usor.

In final am doar intrebari: "Who makes you feel the way that I make you feel
Who loves you and knows you the way I do ?" Who?

13 August 2009

Un pahar de sampanie




acesta e un concurs. nu are reguli presabilite. regulile le pot stabili jucatorii pe parcurs. castigatorul va fii cel cu cea mai intersanta regula..pe care v-a trebui sa o si respecte. iar premiul, premiul este...Martini Asti..

08 August 2009

"so good to be gone.."

8.08.09


Mai sunt cateva zile si incerc sa ma bucur de ele cat mai mult, sa merg in locurile in care ma simt cel mai bine, sa revad oameni dragi, sa traiesc cele mai frumoase clipe pentru ca atunci cand nu voi mai fii aici sa am un zambet in privire atunci cand ma gandesc inapoi..o sa imi fie dor, cu siguranta..

Cu toate astea de 2 zile doar o melodie imi bantuie mintea si imi da un feeling de libertate pe care nu l-am mai simtit.."Good to be gone"


07 August 2009

My Comment is Awaiting Moderation

in sfarsit am facut-o. m-am incapatanat sa nu apas butonul, dar nu am rezistat. pentru ca mai mult de cat cauza ma intereseaza efectul, reactia.
mi-e teama intr-un fel. daca am gresit? sau poate nu?
oricum adevarul nu are de ce sa faca rau si mai ales acum cand in curand voi fi mai departe.
ce m-a determinat sa apas acel nenorocit buton de send a fost ca eram suparata, suparata ca un copil ce nu primea destul atentie. am fost mofturoasa si incapatanata si m-am suparat. o sa imi treaca repede cred. am citit de o mie de ori in ideea ca mi se va lumina mintea si voi sterge totul, dar mintea nu a vrut. e prea lenesa azi sa se puna in fata sufletului.

si acum astept...

01 August 2009

Jocul cu margele de sticla

1.08.09


Sunt lucruri ce revin mereu si mereu in mintea mea si nu ma lasa sa traiesc asa cum mi-as dori. Pentru ca nu sunt terminate, iar lucrurile cu jumatati de masaura intotdeuna mi-au displacut si mi-au creat o stare de disconfort.

Acum, sufletul meu e transcendent si nu ma lasa sa accept realitatile ce ma inconjoara, iar din aceasta cauza incerc sa le creez acestor realitati oglinzi pentru a putea sa le percep prin prisma proiectiei. Din nefericire nici reflectiile nu ma multumesc , iar oglinzile mele se sparg in mii si mii de cioburi.

O parte din mine ma impinge sa sparg bariera rationalului, iar cealalta ma trage inapoi incercand sa imi accentueze partea cerebrala. Par a fii intr-o lupta continua eu cu mine, o lupa intre doua lumi convergente, dar in acelasi timp divergente. O lume e a spiritului iar cealalta e a materiei, o lume interioara si o lume exterioara.

Acum cand am un nou drum in fata, un drum pe care de mult mi l-am dorit, dar nu am avut destula vointa pentru al urma, sunt fericita. Pentru ca am incheiat ceva.
Acum in cealalta lume a revenit in prim plan singurul regret major, singura dorinta arzatoare neimplinita si simt ca nu o sa imi dea pace aceste ganduri pana nu se va finaliza ceva. Dar mi-e frica pentru ca simt ca dinou ma voi afunda intr-un joc pe care cred ca il controlez, dar la sfarsit imi dau seama ca el ma controleaza pe mine.
E un joc ce imi place atat de mult, dar in acelasi timp ma doare si ma raneste, e un joc ce ma aduce intr-o secunda de la nadir la zenit, e un joc al margelelor de sticla, sofisticat si fragil.

Old new

1.08.09


Scriam despre sanse si alegeri:
“The choices we make, not the chances we take determine or destiny”

Revin dar intre timp lucrurile sau mai schimbat.
Nu mai cred in sanse, sansele sunt iluzii create de circumstante, iar noi, le supraapreciem, le ridicam uneori si un piedestal unor circumstante atenuante sau nu, ce ne creaza falsa impresie de “sansa”.
Sansa de face ceva, sansa de a zice ceva, sansa de a avea ceva…de fapt, aceasta sansa nu e decat o intamplare. Iar in final chiar si sansa se reduce la o alegere, alegere ce ne va da mai departe rezultate.
Nu cred in sanse, nu vreau sanse, vreau alegeri, vreau variante. Sansa presupune prin definitie o amibiguitate a finalului. Se poate sa profiti de o asa zisa sansa, dar in final lucrurile sa ia o alta cale. In schimb, in cazul alegerilor termenii sunt presabiliti. E clar de la inceput unde pot duce drumurile.

Acum nu imi permit sa pierd, nu imi permit sa gresesc. Inceputul imi impune sa fac alegeri nu sa dezvolt sanse.

26 July 2009

Last post: Desene animate

26.07.09

Din nefericire Fabrica de Adevar Cartoons se inchide. Chiar daca scenariile episoadelor sunt gata, ele nu o sa mai vada lumina online-ului. E ca si cu Cartoon Network, de cand cu subtitrarea in romaneste nu mai au acelasi farmec. Asa ca, cu parere de rau pentru cei ce asteptau cu sufletul la gura ultimele intamplari din viata lui Mickey sau Tom sau Dexter, acestea nu vor mai aparea pe acest blog, dar ei isi vor continua “telenovela” animata in afara mediului on line.
Cred ca cel mai mult ii regret pe nepotii lui Donald, rasul lor stupid ma binedispunea de fiecare data, iar Fabrica de Adevar Cartoons a reusit de fiecare data sa le surprinda nazbatiile cat mai bine.

26 June 2009

Esteticul se naste in simturi, dar traieste in inteligenta

In ultima vreme am cam ales sa traiesc in trecut, sa ma hranesc cu aminirile mele si ale altora, facand acest lucru am fugit de prezentul destul de zgomotos si agitat.
Cautand in cele mai ascunse cotloane ale anilor trecuti, cand anumite valori aveau alta pozitie pe scara ierarhica individuala, m-am lovit nas in nas cu aceasta fraza: esteticul se naste in simturi, dar traieste in inteligenta. Acum este irelevant contexul in care am descoperit-o si semnificatia ei la vremea aceea.

In schimb, m-a facut sa analizez anumite fenomene si sa compar schimbarile raportandu-ma la mine si la timpul trecut.

Imi dau seama ca esteticul de atunci nu mai este corespondent, nici macar complementar in anumite cazuri, cu cel de acum. Oare pentru ca mi-am cizelat gusturile sau ca sunt mai inteligenta? Evolutia individuala si autoevaluarea scarii valorice sunt, evident, marci ale progresului. Nu inteleg doar atunci cand sensul este invers. Mi se pare dezolant sa traiesc printre oameni ce inteleg prin evolutie chiar si regresul, pentru ca, spun ei, regresul precede un salt inainte mult mai pronuntat.

In orice caz, gradul de acceptare si interpretare al esteticului se pare ca este foarte oscilant, cauzele exacte ramanand inca enigmatice. E ca si cu doctorii, daca te duci la 5 doctori simultan (in romania, cel putin) vei primi 5 diagnosticuri si 5 tratamente diferite..

21 June 2009

acest articol este pentru "urmaritorul meu"

avand in vedere ca stii locurile pe care le frecventez, oamenii cu care ma intalnesc, unde stau, care e masina mea, unde lucrez cu siguranta imi citesti si blogul. asa ca acest mesaj este pentru tine.

iti multumesc ca iti dedici timpul tau pretios mie. ma simt flatata sa stiu ca cineva ma urmarete si ma fotografiaza, pe ascuns.
foarte interesanta a fost ideea cu linkul ce isi pierde valabilitatea dupa 5 afisari, dar mie mi-ai lasat doar una la indemana. data viitoare lasa mi doua vizualizari ca sa pot sa ma admir mai mult. si poate ma si consulti in privinta pozelor cu mine, poate reusim sa alegem unghiuri mai bune impreuna. sunt convinsa ca ai mai mult decat 6 fotografii cu mine.

am observat ca esti foarte atent la detalii: linkul mi l-ai lasat in parbriz, batut la calculator, ca nu cumva sa recunosc scrisul, pagina web era flash ca sa nu pot copia usor fotografiile, iar pana sa ma gandesc eu sa fac printscreen uri a expirat.
bravo. m-ai impresionat, daca asta urmareai.

ai dreptate, sunt mereu inconjurata de oameni. daca nu as fii, ai planui sa ma omori? :) ..doar intreb.

dupa ce finalizezi colectia cu fotografiile cu mine, te rog fa-mi un dvd, sincer mi-ar placea sa am si eu atatea fotografii cu mine iesind din bloc, mergand la coafor, stand la terasa, povestind, facand cunostiinta cu alti oameni..etc

o lume goala

in ultimul timp lumea e cu susul in jos. cel putin lumea mea.
poate asa mi se pare pentru ca sunt obosita sa ma zbat, obosita sa gandesc, obosita sa imi doresc ceva. simt ca nu ma mai motiveaza nimic. pentru mine e trist.
totul in jurul meu se intuneca si parca sunt din ce in ce mai constransa.

sunt pusa in fata unor alegeri mult prea grele si decisive. pendulez intre a lua de la capat totul sau de a lua de la capat un nou inceput. nu stiu pe cine sa aleg, ce sa aleg.

m am lasat dusa de val si am lasat timpul sa sedimenteze cele mai urate lucruri ale vietii mele. si am gresit, pentru ca acum imi pare rau ca am procedat asa.

am nevoie doar de o usa. o sa ma chinui sa o desfac si sa o descui, poate chiar sa o reinventez, doar ca am nevoie de o usa pentru evadarea din cotidian. usile de pana acum mi-am dat seama ca erau false, erau doar pictate pe pereti, iar in spatele lor nu era decat un beton rece si inuman.

I don't wanna fight with you but I don't wanna fight for you

aseara am regasit printre cursurile de drept si cele de contabilitate niste foi roz. initial nu mi-am amintit ce as fi putut printa pe niste foi roz. am descoprit pe ele pasiunea uitata a cuvintelor, frustrarile unor discutii, panze de sentimente. cuvintele insiruite formau un alt univers. a fost in acelasi timp placut si trist sa recitesc ce o data ma facea atat de fericita, iar acum imi lasa doar o urma rece. atatea subintelesuri, atatea idei si planuri. atunci puteam sa spun orice, puteam sa fiu mofturoasa, sa fac pe suparata, sa ma simt fericita. acum nu mai pot. discutiile de acum se reduc doar la efemeritatile cotidiene, fara sa existe nuante sau ganduri fugare. timpul le a asezat pe toate asa cum a considerat el.
aseara, emotia redescoperirii s-a transformat in cateva regrete a cuvintelor nerostite, a gesturilor oprite sau a ideilor neimpartasite. mi-am dat seama cat de haotica si galagioasa este linistea, ce colorat pare sa fie mirosul colilor uitate intre cursuri, iar in mintea mea se auzea doar sunetul unui nou sfarsit.
am hotarat sa le arunc, le-as fi putut pastra ca si amintire, dar am preferat sa nu le mai tin aproape. acum mi se par niste copilarii, dar niste copilarii ce mi-au alimentat cu energie sufeletul si inima o perioada.

acum nu mai conteaza cine a gresit si cine are dreptate, pur si simplu ce a fost nu mai este.

17 June 2009

08 June 2009

Suflet Pierdut

Sira este un suflet pierdut. Pentru ca atunci cand sufletul este necompletat isi pierde incet viata. Dualitatea implica completare. Complementarul este excat ce lipseste.
S-a chinuit atat de mult sa lipeasca piesa lipsa, sa o prinda, sa nu o piarda. Dar nu a reusit. Poate nu s-a straduit indeajuns, poate ca nu a stiut cum sa faca. Acum, trista, Sira isi aminteste clipele lugubre ale despartirii; despartirea de tot ce a stia pana acum. Golul imens lasat e atat de adanc.
Credea ca intotdeauna universul va egala scorurile si de aceea a acceptat compromisuri, a riscat sentimente, a pariat pe propria ei fericire, asteptand ca balanta sa se echilibreze. Dar balanta a fost "impresionata" de trecerea timpului, iar catantaririle a fost eronate, asa ca a pierdut. A pierdut visand ca viseaza. Bariera prea fina intre real si ireal a devenit insesizabila.
Sira este o furtuna, sufletul ei s-a pierdut in asternuturile albe, apretate, mintea este un vartej, doar ochii zambesc in timp ce lacrimile se scurg incet, incet. Zambetul ochilor oglindesc un amestec de trairi contradictorii, disperarea pentru pierderea perfectiunii, fericirea experientei, regretul cuvintelor ce nu au luat viata niciodata, multumirea depasirii propriei conditii.
Sufletul s-a pierdut, acum a ramas doar ratiunea sa troneze.

05 June 2009

You're the why

// cred ca da..you're the "why"


02 June 2009

The game

In the game of seduction, there is only one rule: Never fall in love.

31 May 2009

Never-ending Cartoons

De mult nu am mai scris despre personajele mele de desene animate. Nu din cauza ca nu ar mai fii la fel de interesante sau ca nu au fost creionate noi episoade din ce in ce mai incitante, cred ca din cauza ca m-au enervat.

Intre timp am inceput sa le redescoper si pentru ca un curand va mai urma un bal la care toata lumea buna va fi invitata trebuie sa am grija putin de ei.

Prima oara o scurta recapitulare:

Mickey Mouse e din sticla.
Tom e un personaj complex si interesant
Pluto. Tace si face.
nepotii lui Donald Duck (Huey, Dewey, Louey) sunt tot mai destepti pe zi ce trece
Johnny Bravo isi admira parul in oglinda
Alba ca Zapada e pritena foarte buna atat cu Johnny Bravo cat si cu Pinnochio
Piticul Principal

Cam acestea erau persoanajele de pana acum.
si acum noul script...

In ultima vreme niste universuri s-au scindat intr-unul bun si in altul mai putin bun, dar acest lucru difera foarte mult din ce parte a barcii vezi apa. Nu ca nu ar fii aceeasi apa doar ca intr-o parte e mai adanca, in alta mai limpede...asa zic unii si altii.

Tom e tot mai increzator in fortele propri si e convins ca a sosit, in sfarsit, acel moment cand Jerry nu va mai avea unde sa fuga si sa scape. Intr-un fel e bine asa, doar ca neprevazutul apare dupa fiecare colt. Cu toate astea umbrele indoielii nu ii dau pace pentru ca tot mai mult se invart in jurul lui personaje cu obiceiuri contagioase. Cred ca stie ca bariera intre, hai sa le zicem "bun" si "rau", e insesizabila uneori doar ca nu stiu daca vrea sa si accepte acest lucru.

De ceva timp i-am descoperit si pe 2 Stupid Dogs. Prieteni buni, mai ales cand e vorba de cate o "nazbatie" sau o distractie..dar in final cred ca fiecare urmareste sa nu isi dea seama celalalt ce urmareste de fapt..(e cam greu de exprimat in cuvinte).

Dexter e tot mai inovativ, vine cu idei stralucite, rezolvari ale problemelor existentiale. Pare atat de prins in lumea lui de laborator si pare sa ii priveasca pe toti din jurul lui ca pe niste experimente, iar pe lista lui de distractii apar tot experimente si din cand in cand mai pune "checked";"checked". Spre eosebire de alte situatii nu e DeeDee cea care apasa pe butonul gresit, cateodata chiar el este clumsy, dar le intoarce in asa fel incat nici nu s-ar fi intamplat nepotrivirea.


to be continued

Duminica

Acum zece minute am intrat in cafenea. Toata ziua a fost foarte ok. O duminica altfel decat celelalte. Dar cand am intrat m-a lovit ceva. Acel straniu sentiment ca e acolo. Dar nu era, stiam ca nu e. Nu avea cum. Cu toate astea am verificat toate incaperile. Inconstient simteam nevoia sa verific.
Si acum stau si simt cum ma doare sufletul. Ma doare fara un motiv anume, ma doare fara sa imi doresc si e atat de greu. Chiar si in voce mi se simtea dezamagirea. Si cu fiecare cuvant pe care il rosteam simtem cum mintea mi se inunda, cum nu imi puteam controla atentia. Am plecat repede. Nu vroiam sa mi las sufeltul descoperit in fata celorlati, as fi fost mult prea vulnerabila.

30 May 2009

Un cadou

Mi-am dat seama ca fericirea acestei vieti vine din lucrurile marunte.
Bucuria pe care o simt atunci cand reusesc sa ii fac pe oamenii din jurul meu sa se bucure nu se compara cu nimic. Niciodata nu simt o implinire mai mare, iar sufletul meu e cu adevarat multumit. Zambetul din ochii omenilor ma face sa imi dau seama de intensitatea fericirii si atunci pot sa fiu si eu fericita.

Am facut un cadou. De cand l-am cumparat pana cand a ajuns in mainile destinatarului mi-a fost teama; teama ca nu o sa ii placa, ca nu am ales modelul potrivit; ca nu e genul lui si multe altele. Cand am vazut sclipirea din ochii lui mi-am dat seama ca am facut alegerea corecta si asta a fost mult mai important pentru mine. M-am simtit usurata si fericita pentru fericirea privirii lui. Am inteles, in sfarsit.

29 May 2009

All i want

Un petec de hartie colorata

Panglica aurie se desfacea usor. Hartia aveo o culoare pretioasa la fel cu bombonanele fondante scumpe. Spatiul acoperit de hartie nu era foarte mare, dar era perfect pentru ce se afla in interior. Forma, jocul de culori, sclipirile faceau ca punguta sa para foarte pretioasa. Atent lucrata, ingrijita pana la ultimul detaliu, chair si mica felicitare prinsa de panglica o faceau atat de speciala. Parca nu mai era o simpla punga pentru un cadou, parea sa fie un cadou in sine. Langa statea un plic sidefat in care erau toate cuvintele frumoase, emotiile aniversarii, visele si dorintele. Chiar si cartonul pe care acestea erau asternute parea ireal prin culoare, sclipire, forma literelor, modelul marginilor.

Atentia la alegerea detaliilor e foarte importanta, pentru ca doar acestea pot face cu adevarat diferenta.


28 May 2009

Vitrina

Vitrina m-a atras sa intru. Era ceva frumos lipit pe ea. Nu ma interesa nimic in mod special. M-am indreptat spre ceea ce stiam deja. Nu ma interesau noutatile.

Fiecare are povestea lui si de fiecare data simt ca retriesc primul contact. Intotdeauna intensitatea e aceasi.
Nu am putut sa rezist si am luat putin cu mine cand am iesit.

Iar acum simt doar saruturile lui pe incheietura mainii mele; si emotia e la fel, si gandurile sunt aceleasi. Si e atat de aproape totul si totusi atat de departe. Dar ce ma bucura cel mai mult este ca exista.
De acum voi pastra doar lucrurile si emotiile frumoase, doar ele ma mai bucura atat de mult.

Ceea ce am luat cu mine a fost o picatura de parfum..

27 May 2009

Detaliu

I'm in love with details as the little things that make me crazy, like the thought of you touching my skin..

25 May 2009

Acest articol este pentru EL

..cand m-am reintors in acele locuri, doar senzatia pe care o traisem cu cativa ani in urma o simteam. toate amintirile amestecate cu parfumul primaverii imi vedeau in minte si peisajul ma transpunea in timpul in care am fost pentru prima data acolo.

am revazut cladirile si curtea unde ne-am cunoscut, sala in care ne facem poze la seminarii, restaurantul unde luam micul dejun impreuna, camera in care am stat intinsi in pat, dar cel mai mult mi-a placut sa revad dealul pe care am urcat amandoi. e singurul loc ce a ramas neschimbat, neatins de trecerea vremii; parca iarba era aceeasi, si copacii si mirosul pamantului, si culoare vie a naturii, chiar si insectele mi s-au parut aceleasi. era dealul pe care am urcat intr-o pauza, am stat intinsi in iarba, s-a jucat in parul meu, am ras, am povestit atat de multe cu toate ca eram doi necunoscuti. ne stiam de cateva zile doar. imi amintesc toate cuvintele frumoase, gesturile, povestile noastre pe care le-am pastrat atat de temeinic in cutiuta mea speciala si care imi sunt acum atat de dragi.

asteptam orice moment sa il vad, sa vorbim, iar momentul cand ne-am despartit a fost destul de dificil, pentru ca, fara sa imi dau seama, fara sa stiu ce inseamna, ma indragostisem..sau cel putin asa cred acum.

de atunci nu ne-am mai vazut. deloc. niciodata, dar comunicam si asta ma face sa iubesc si mai mult acele amintiri.

de accea acest articol il dedic lui. cel care stie unde este pe harta Cheile Gradistei si insemana ceva pentru el acest loc, cel care a vandut un CD-rom din cauza unui numar de telefon, cel care m-a facut sa imi placa Issey Miyake, cel care cand asculta Eros Ramazzotii se gandeste la mine (..sper)..si multe altele.

si il mai dedic lui pentru ca este un om dedicat oamenilor din jurul lui, si asta e un lucru mare..

23 May 2009

O stea

if the stars are falling from the sky, would you pick them up?
if the diamonds are falling on the floor, would you pick them up?

if i'm falling in love with you, would you pick me up?



de fiecare data cand vezi o stea cazatoare trebuie sa stii ca ea nu a murit ..ci dimpotriva s-a mutat pe un alt cer...va fii o stea ce va straluci undeva departe..pe cerul altcuiva..

in urma ei va ramane doar o pulbere, fina, luminoasa, magica ce are puterea de a readuce pentru cateva clipe imaginea stelei stralucind pe cerul tau, de fiecare data cand deschizi cutiuta in care o pastrezi..


22 May 2009

Google versus Gugle

e fenomenal..tot ce mi-am dorit vreodata :))

mi-a inveselit ziua instantaneu

http://www.gugle.illegal.ro/

20 May 2009

O poveste

Every mistake I've ever made Has been rehashed and then replayed

a ramas din mine doar povestea mea..

Cred ca adevarata poveste a inceput doar cand am gresit pentru prima oara si nu am regretat nimic. Nici nu m-a durut, nici nu am avut vreun regret..am simtit doar bucurie si ce inseamna cu adevarat "free will". Intitial cred ca o faceam inconstient, din dorinta de a-mi demonstra mie, ca pot mai mult, ca pot sa am tot ce imi doresc, ca nimic nu imi sta in cale, ca pot sa imi intrec limitele si principiile. Si imi placea pentru ca reuseam, si imi iesea atat de bine. Uneori eram invidiata, alteori judecata dar niciodata nu m-a interesat.
Vorbesc la trecut pentru ca in ultimul timp constientizez, dar nu vreau sa ma schimb. Nu am de ce inca. Nu am o motivatie precisa, un imbold si nici macar o persoana care sa ma determine. Imi plac greselile mele, mai ales cele ce imi provoaca stari de exaltare. De fapt, daca ma gandesc bine nu sunt doar greseli, le spun asa pentru ca asta e numele lor in limbajul celor multi, ce nu pot gandi out of the box, ce sunt mult prea traditionali, ce nu pot scapa de lesa principiilor sanatoase.

1) Imi place sa ma joc cu mintea celor din jur; e un exercitiu; imi place sa creez dubii, iar acolo unde apare si cea mai fina umbra de indoiala apare jocul, jocul cu gandul, cu focul, cu privirea, cu neprevazutul.

2) Imi place huntingul. E mult mai incitant decat prada. Urmarirea, aruncarea momelii, fixarea tintei si...Bhuff!..a picat; si atat; m-am plictisit deja

3) Traiesc in universuri paralele. De fiecare data am toate mastile la mine pentru a putea disimula cat mai bine, pentru a putea fi cat mai maleabila lumilor pe care singura mi le-am creat

4) Imi plac lucrurile interzise, oamenii ce apartin altor oameni, ideile extravagante, situatile riscante, otrava buzelor lui, viteza masinii

Cam asa suna greselile mele pentru care multi ma judeca. Multi nu ma cunosc cu adevarat. Vad doar masca ce e construita exact pentru ei.
Unii imi spun ca sunt oportunista, sau ca as fii in stare de orice pentru a obtine ce imi doresc, dar, ei nu stiu ca de fapt asa imi doresc sa fiu in fata lor. De fiecare data le zambesc si le dau dreptate. Imi spun ca sunt ironica.

Povestea mea a inceput cu dorinta de a demonstra unora si altora ca sunt altfel. Am reusit, dar nu am ales persoanele potrivite.
A fost o vreme cand as fi facut orice pentru cineva, dar m-am vindecat, de fapt trebuie sa fac orice pentru mine. M-au durut multe lucruri, multe minciuni pe care le-am crezut cu toate ca stiam ca sunt minciuni.
M-am indragostit de un om sofisticat de perfect, si acum imi amintesc primul parfum ce m-a legat de el. Dar el e "chimistul".

Acum sunt indragostita de mine dar si de obsesiile mele mele, dar in alt fel. In felul in care mi-as dori sa fac o combinatie. Cei 4 C sunt reteta plus tot ceea ce sunt eu.
Pe toti ii apereciez la fel pentru felul in care ma privesc, imi vorbesc, imi dau sfaturi, pentru felul in care ii am langa mine. Fiecare are o calitate dar si un defect definitoriu. Tocmai de asta imi plac atat de mult. Cred ca gemenii "din mine" isi lasa mari amprente asupra modului meu de a privi, interpreta si analiza lucrurile, de a lua decizii, de a iubii contradictiile. De asta imi e atat de greu sa ma hotarasc.


Cam asa sunt eu..poate cu prea multe substraturi, dar e mai incitant..

Povestea si gustul mirosului

Mai demult, intr-o seara cu multe evenimente agitate ce mi-au facut graficul pulsului sa semene cu Valurile Elliot, mi-am dat seama cat de exagerata sunt uneori si cat de rea sunt cu anumiti oameni. In urmatorele cateva minute s-au desfasurat in fata ochilor mei imagini de tot felul, amestecate cu aminitiri, reflectii, actiuni si reactiuni.

M-am trezit brusc la realitate cand un parfum a facut dinou ca pulsul sa imi creasca ametitor. Mi-a fost teama sa ma intorc sa vad cine a trecut pe langa mine pentru a nu pierde mirosul ce a trezit in mine alte amintiri si din frica de a regasi o persoana total nepotrivita. Din totdeauna mirosul a fost pentru mine cel mai perfect si eficace stimulent. Toate mirosurile si parfumurile au culoare, gust si sunet. Altfel nu le pot percepe, nu le pot descrie. De fiecare data un parfum imi poate dezvalui si imi poate readuce in minte cele mai multe informatii si amintiri. Chiar si propriile mele parfumuri (pe care le-am folosit sau inca le folosesc) au o poveste. Povestea locului in care le-am purtat prima oara, povestea locurilor de unde le-am cumpart sau povestea persoanelor care le poarta.

Parfumul lui - povestea unei simfonii dulci amarui
Parfumul ei - povestea unei vieti duplicitare
Parfumul din masina lui - povestea unei aventuri

Parfumul lui (C1) - povestea locului in care as vrea sa fiu intotdeauna
Parfumul lui (C2) - gustul diversitatii si a dezlantuirii de standarde
Parfumul lui (C3) - povestea unor priviri furate
Parfumul lui (C4) - povestea succesului

Parfumul din masina mea - simtul libertatii

Parfumul meu - one of a kind

18 May 2009

Doar la asta ma gandesc

ANALIZa TEHNICa sI FUNDAMENTALa LA SOCIETatILE DE INVESTItII FINANCIARE COTATE LA BVB


//

?

Am primit un "cadou" de la TiBi
1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea sa-l schimbi niciodata la tine?
Sanii :):)
2. Primul film care iti vine in minte acum?
Cruel Intentions
3. Ce ai desenat ultima oara? (pe hartie)
o sageata
4. De cate ori ai spus “Te urasc”?
De cateva ori..nu am numarat
5. Cu ce personaj din literatura te identifici?
?Margareta?.."Maestrul si Margareta"
6. Cat de bine te intelegi cu tine?
excelent
7. Daca ar fi sa scrii o carte, ce titlu ar avea?
Scopul scuza mijloacele
8. Descrie in 3 cuvinte o persoana draga tie:
perfecta, perfecta, perfecta
9. Continua propozitia: Azi, inca adormita, am visat la … ce frumos e la Paris

16 May 2009

Probleme existentiale

intr-una din serile trecute dezbateam problemele mele existentiale, de fapt nu sunt chiar ale mele..sunt niste intrebari, teme la care mi-as dori un raspuns plauzibil si pentru mine

1) evolutionism sau creationism

2) a ajuns omul sau nu pe luna?

3) pedeapsa cu moartea - greseala suprema sau solutie?

4) legalizarea prostitutiei - afacere sau degradare a femeii?

off..si mai sunt atatea..

Lie or Die

daca e ceva ce urasc in lumea asta cel mai mult e minciuna, nici oportunismul, pentru ca il practice uneori, nici manipularea, pentru ca imi place, nici prostia, pentru ca e pe toate gardurile si am invatat sa o ignor...ci miniuna, miciuna pura, minciuna fara scrupule, minciuna in fata.

nu de mult mi-am dat seama ca un om pe care il cunosteam a facut o pasiune, ca sa nu ii spun boala, din a mintii..la inceput nu era deranjant, era chiar distrctiv, dar problema a inceput cand minciunile lui gogomanistice au inceput sa aibe legatura cu mine. mai trist e ca nici cand e pus in fata faptului nu are puterea sa recunoasca si sa isi ceara, poate, scuze..da, stiu..cer eu prea mult. frapant e si faptul ca, convocat la o discutie despre minciuna, se comporta foarte rational, dand senzatia ca e un adevarat om matur, dar de fapt e un copil ce se ineaca in propriile fantezii, minciuni si explicatii. intrebarea e: de ce o face? de ce? oare pentru ca e complexat? nu s-ar zice..cred ca vrea sa para ceea ce nu este,vorba vorbei: "nimic nu este ceea ce pare"..sau poate s-a uitat prea mult la matrix, dar nu isi cunoaste limitele si nu stie sa fie un actor bun. e trist, dar pentru mine a devenit un om josnic. nici cand se va vindeca nu voi putea sa il privesc altfel.

My way

mi-am creat un pattern. nu stiu de ce. dar imi dau seama ca il urmaresc chiar si inconstient. nu ma refer doar la o anumita directie, in toate, personale, profesionale, sentimentale, distractive..in orice..

merg in aceleasi locuri, consum aceleasi lucruri, ma vad cu aceeasi oameni, am aceleasi activitati. pare rutina..deocamdata nu mi se pare. dar ma mir de mine, pentru ca, multumesc lui dumnezeu, iubesc diversitatea si o accept mai presus de orice uneori. setea de cunoastere e prea mare ca sa existe ceva ce sa imi puna bete in roate.

cu toate astea la o analiza intrinseca imi dau seama ca de fiecare data reiau acelasi ciclu, de exemplu incep sa cred ca sunt urmatita de o litera "C" sau ca doar anumiti oameni ce corespund astrogramei mele ma pot intelege. nu sunt o fana a zodiilor, dar incep sa cred in influenta lor. iar cercul asta de intamplari, situatii, oameni se invart in jurul meu.

in schimb ma enerveaza situatiile cand repet acelesi greseli cu alti oameni, parca nu m-am dat destul cu capul o data, mai vreau; asta se intampla mai ales in relatiile personale pe care le am cu diferiti oameni. dar chiar si daca gresesc se pare ca imi revin foarte repede..ca sa adaug inca replica din filmul meu preferat:
God forbid I exude confidence and enjoy sex.

13 May 2009

M I S S

imi place sa ma descopar pe mine citind blogul unei alte persoanel.l-am descoperit intamplator, dar il citesc foarte des..pentru ca acolo sunt eu, cumva, descrisa, acolo sunt eu altfel, asa cum putin stiu. ma regasesc atat de mult...si pe de o parte mi-as dori sa pot sa fiu atat de volubila in ceea ce scriu, dar nu pot..si nu pot sa explic..

asa ca, nu-mi ramane decat sa citez

"Al naibii de atragator, mi’e drag.Poate mult prea drag decat ar trebui.Nu ma gandeam niciodata ca voi ajunge sa ma simt atat de atrasa de cineva ca el.Adica mai in varsta ca mine.Muuult mai in varsta.Si totusi, e foarte sexy, intr’un fel foarte natural.Probabil e acea incredere in sine si experienta de viata.Totul la el e rafinat.O aventura.O voce grava, un accent deosebit, un mod de a ma supune.Lui, bineinteles.Cu tot corpul, cu toata inima, ma las cucerita.Totul se petrece la un alt nivel, mai matur, mai rasat.Si imi place.Are grija de mine, iar felul in care imi pronunta numele ma face sa tremur.Si sa ma gandesc doar la el.Chiar si atunci cand discutam despre orientarea politica, tot nu ma pot concentra.Ma gandesc la sex, la sex cu el.Asta citeste in privirea mea.Asta vreau sa citesc in privirea lui.Cum naiba sa ma abtin?Cum naiba sa nu tremur cand ma atinge?Si accentul ala …motiv sa juisez instantaneu.Felul in care conduce, foarte concentrat dar capabil in acelasi timp sa faca alte o suta de lucruri, felul in care merge, cu pasi apasati, felul in care …face toate acele chestii minunate.Cel mai dur om de afaceri de la 09 la 17 si cel mai senzual barbat in afara orelor de program.Cu cat scriu mai mult, cu atat imi ramane mai mult de povestit despre el.E fascinant, din orice pozitie l’as privi.De jos in sus imi place cel mai mult … to be continued"


---


"Putin melancolica, incerc astazi sa gasesc solutii pentru intrebari care, uneori, ma conditioneaza.Imi conditioneaza dezvoltarea intelectuala.

Am posibilitatea sa imi reevaluez scopurile si sa le valorific spre o alta orientare.Sau pur si simplu sa le inlocuiesc cu unele noi, logice, plauzibile si mult mai satisfacatoare.



Ma multumesc sa gasesc noi oportunitati in idealurile deja alese, deja impuse.Uneori, ma mai intorc in timp sa vad de unde a inceput totul.



De la un vis, de la o dorinta, de la o discutie purtata dupa miezul noptii, intre doi straini, pe messenger.Ma contraziceai mereu doar de dragul conversatiei.Iti exersai replicile acide la fiecare 20 de secunde.Pentru amorul artei, desigur.Si totusi, iti eram apropiata.Confidenta, amica, si atat.A fost destul pentru mine.



Ma simteam ca o pustoaica atunci cand primeam mesaje de la tine.Trezeai in mine cele mai frumoase senzatii, ma antrenai intr’un joc al iluziilor aproape perfect.Aproape perfect, deoarece vraja se termina odata cu rasaritul soarelui.Sirul mesajelor inceta.Dar adormeam fericita, cu tine in gand, constienta insa de faptul ca nimic din ce visam amandoi nu putea fi transpus in realitate.Asteptam cu sufletul la gura urmatorul mesaj pentru a incepe din nou jocul, muream de curiozitate sa aflu ce motiv vei mai gasi ca sa ma tii in suspans si sa ma provoci sa te descopar, sa iti descopar cele mai ascunse secrete.Stiam cateva lucruri unul despre altul de la prieteni comuni, dar fiecare zi aducea la iveala noi si noi chestii.



Totusi, nu am fost in stare de mai mult.Nu am putut sa daram zidul de aparare pe care l’ai construit in jurul tau.Esingurul meu regret, singura mea frustrare.Care, spre disperarea mea, persista si la 2500 de kilometri distanta de tine.Si ma urmareste in noptile in care te visez, te vad langa mine,dar ma trezesc singura, infrigurata si cu perna uda de lacrimi.Sunt lacrimi de neputinta, sunt lacrimi de disperare, de dor.Dor de ceva ce nu mi’a fost sortit, de ceva ce acum apartine unei alte femei.Si nu pot sa nu ma intreb de ce?



Pana acum, evident ca nu am gasit un raspuns multumitor, dar timpul e de partea mea.Am la dispozitie zile, ore, minute si secunde ca sa te inteleg.Am tratate de psihologie langa pat si nenumarate cursuri de psihanaliza.Asta ca sa ma inteleg.Sa stiu de ce dureaza atat de mult sa:”trec peste”.

Sa trec peste un tip care a refuzat.Sa intre in viata mea."


http://misscinnamon.wordpress.com/

28 April 2009

Noul Renault Megane





WoW! Spotul publicitar de la televizor mi-a luat ochii. Poate din cauza culorii speciale sau poate din cauza ca conduc un Renault.
In Romania tocmai s-a lansat noul Reanult Megane. Era si timpul ca cei de la Renault sa aduca un suflu nou in parcul lor auto, cel putin pentru varianta Megane.

Linia moderna a designulul fac, cel putin din varianta Reanult Megane Coupe, o masina speciala, dupa care lumea v-a intoarce capul pe strada, cel putin la inceput. Masina are un aer mai special, stopurile din spate, portbagajul inalt, forma oblinzilor si a geamurilor pe mine chiar m-au impresionat.
Am fost sa fac un drive test. Din pacate pentru drive test varinta Coupe nu a fost disponibila. Oricum ca si experienta de condus nu e mare diferenta intre varianta in 2 usi si cea in 5 usi. Masina ajunge foarte usor la 140km/h cu toate ca avea doar un motor de 1.5 Diesel, stabilitatea in curbe e extraodinara, la fel si vizibilitatea oferita de geamuri si oglinzi; si nu in ultimul rand sistemul audio este de prima mana.

Interiorul este spatios, cu exceptia cotierei care era prea mica (pentru mine, cel putin), iar designul, culorile si formele finisajelor sunt placute si iti ofera o senzatie de confort.

Am ramas placut surprinsa..mi-a placut, dar deocamdata imi iubesc masina mea destul de mult ;)

27 April 2009

Vreau sa vina vara



vreau sa vina vara, sa vina repede, sa alerge spre mine..

asta imi doresc..

~ One of a kind ~

- Servus, ce faci?
- Bine, am fost sa ma intalnesc cu cineva la care tin foarte mult, dar nu am curaj sa fim impreuna. Tu ce faci?
- Bine, am fost sa ma intalnesc cu o persoana pe care o iubesc, dar care nu ma iubeste indeajuns.
- Ah..dar stii, mi-a spus mie cineva ca nimic nu e ceea ce pare.
- Ah..da, pai inseamna ca nu ma iubeste nici macar cat credeam.



Acest scurt fragment e desprins dintr-un film. Doua personae, se intalnesc pe acceasi strada, dar in masini diferite.
Filmul e foarte incitant si palpitant, merita vazut, de fapt “trait”.

Cand imi place un film ma uit la el de foarte multe ori, la fel fac si cu Cruel Intentions. Il revad de fiecare data cu aceasi pasiune, cu aceleasi emotii si astepatari fara sa mi se para plictisitor.
Imi place sa retraiesc fazele, sa interpretez altfel replicile si de fiecare data descopar noi si noi fatete ale situatiilor.
Dar, uneori imi dau seama ca trebuie sa ii dau drumul, sa ma uit si la alt film, sa vad si altceva, sa trec peste el. Imi place sa rememorez episoade, prima floare, prima hartie, cutia de bomboane si restul scenelor interesante. Dar acum, incep sa le dau drumul acestor lucruri care par atat de comune si simple, dar care puse impreuna formeaza o viata, un film…un film care a fost “one of a kind”.

23 April 2009

Poveste de oras

Candva intr-un mic oras de munte doi pitici se intalnesc. De fapt, se cunosteau de mai de mult. Doar ca acum legatura lor pare a fi mai stransa. A venit primavara, pielea e mai la vedere, instinctele primare se dezamortesc, fluturasii zboara in aer si prin stomac.
Conexiunea e vizibila doar ca nu are loc sinapsa salvatoare. Hm?
Doi pitici care gandesc la fel, isi imagineaza aceleasi lucruri doar ca stau prost la capitolul interuman – comunicare. Nu, nu e vorba ca sunt speriati sunt doar …altfel (de cat mine, cel putin).

Substratul acestei mici povesti sta intr-o balanta. Balanta asta cantareste cateva intrebari: sa ezit? Sa nu ezit? Sa risc? Sa nu risc? Sa fac? Sa nu fac?
Adevarul e ca pentru o decizie corecta timpul de cantarire al premiselor este foarte important. Dar daca tot cantaresti, cantarasti si dinr-o data te trezesti ca nu mai ai aictivitate, ca cu mai ai ce cantarii? Atunic iti dai seama ca balanta ai fi putut sa o inlocuiesti cu o sintagma “go with the flow”  (prietenii stiu de ce).

Eeee…eu stiu ca nu e usor, ca rationaul pune multe piedici. Mai ales ca acum un an si mie un prieten imi spuena ca rationalul pune bariera gandurilor. Ma bucur ca intre timp l-am convins ca singura bariera ne-o impunem noi singuri cand gandim prea mult. Si intre timp si-a dat seama ca am avut dreptate.
Asa ca mai bine sa iti para rau de un lucru ca l-ai facut decat ca nu l-ai facut. E greu (cel putin pentru mine) sa traiesc cu intrebari de genul “cum ar fi fost daca..?”

…parerea mea

22 April 2009

no words

In ultimul timp ma simt captiva in propriul meu univers. Privind putin in urma imi dau seama ca ce consideram mai de mult captivant si interesant a ajuns sa ma tina prizoniera. Problema e ca sunt constienta si ca nu fac nimic. Nu e vorba ca nu pot. E ca si cand as fi prinsa cu o ata de ceva si in cealalta mana as avea foarfeca, dar nu stiu sa o folosesc. Constientizarea propriei mele situatii agraveaza si mai mult starea mea.





Aceasta poza extraordinara apartine lui Teo Oprescu. Puteti sa o votati aici:
http://www.sibiustandard.ro/24240/%22inger-ingerasul-meu-%22.html

The choices we make, not the chances we take, determinate our destiny!

Aseara ii spuneam unui prieten aceasta fraza, dar din cauza ca influenta alcoolului pregna in incapere raspunsul lui a fost “Ar trebui sa inteleg ceva?”.

Pentru o clipa mi-am dat seama cata dreptate are. De fapt ce e de inteles? Ca doar alegerile pe care le facem ne vor ajuta sau ne vor ingropa in viitor?

Cantarirea deciziilor de multe ori face ca balanta sa se dezechilibreze dramatic, uneori chiar sa se strice, iar urmatoarele cantariri sa fie eronate. Atunci, ca la domino, nici o piesa nu se va mai potrivi in patternul existent.
Mie imi place sa ma las purtata de val, ma incapatanez sa nu gandesc, doar sa simt si sa profit de sansele care mi se ofera. E mai palpitant, mai riscant si mai incitant.

Dar de multe ori imi place sa fac un roll-back si sa imi imaginez ce as fi facut in cazul in care as sta sa gandesc si sa decid. De cele mai multe ori deciziile nu coincid, cred ca din cauza fricii de esec sau teama de a nu regreta mai tarziu.

Dar concluzia pentru mine e ca ma simt mult mai libera cand aleg sansa si nu decizia, si cel mai mult imi doresc ca pot de fiecare data sa stiu pe ce cale sa merg, calea rationalului sau calea dorintei.

18 April 2009

Schita – “2 e pentru mana sus, 6 e pentru mana la nas si ..sau parca era invers??”

Zi insorita, soarele ardea sus pe cer si verdele copacilor infloriti parea, parca, poleit. A fost o zi perfecta de iesit “in verde” cum spune un prieten de al meu.

Concluziilei unui “cvartet” de gratar:

1) O ora de ras face cat 8 ore de somn…oare??
2) 2 era cu mana, 6 cu nasul, Q cu urechea si 3 cu atinsul?? ..acum stiu mai bine decat atunci..de asta am luat bataie
3) 11-3 ..nu e onorabil dar macar a fost foarte distractiv
4) Cum se munceste de doua ori: se iau doi muncitori, o caruta cu nisip si doua lopeti..si se iese la plimbare cu pamantul
5) “El” o sa ramana intotdeauna muza mea si distractia mea cea mai copioasa…nu, nu sunt rea, doar ca nu ma pot abtine
6) “Trafic de sentimente” – asta trebuie sa o retin pentru un post viitor..suna bine, viitorul suna bine
7) aaaa….si cea mai importanta “Power to the people!!”…right


am uitat ceva?

Words are enough

I'll sing it one last time for you
Then we really have to go
You've been the only thing that's right
In all I've done

And I can barely look at you
But every single time I do
I know we'll make it anywhere
Anyway from here

Light up, light up
As if you have a choice
Even if you cannot hear my voice
I'll be right beside you dear

Louder louder
And we'll run for our lives
I can hardly speak I understand
Why you can't raise your voice to say

To think I might not see those eyes
Makes it so hard not to cry
And as we say our long goodbye
I nearly do

Light up...

Slower slower
We don't have time for that
I just want to find an easier way
To get out of our little heads

Have heart my dear
We're bound to be afraid
Even if it's just for a few days
Making up for all this mess





you don't need to understand, you just have to feel


_

17 April 2009

Finalul s-a sfarsit

Ne-au ajuns clipele finalului. Parca le simteam undeva alergand dupa noi, sau ca ne pandesc la fiecare colt de strada sau pe aleile inguste. Si totusi ne-au prins in cel mai neasteptat moment, cand credeam ca sunt cu mult in urma noastra. Intr-un fel era iminent, dar tot odata rapiditate cu care s-a desfasurat totul a fost ametitoare. Perdeaua de cuvinte grele, ce vor lasa rani, ascundea de fapt nemultumirile si frustarile interioare; ne doream atat de multe si am reusit impreuna atat de putine.


Nimic nu e ceea ce pare - am auzit aceste cuvinte de atatea ori. De multe ori nu le-am ascultat, mi se pareau desprinse dintr-un alt film.
Alegerile facute de multe ori negandite, distrug chiar si legauri de otel, pe cand legaturile din hartie dureza din ce in ce mai mult; pentru ca acum e important scopul. Noi am facut pe rand aceleasi greseli, alegerea oamenilor nepotriviti, interpretarea eronata, cuvinte rostite in graba..si nu am reusit sa ne invatam lectia. Iar finalul ne-a adus in punctul lui culminant, si aici nu am fost in stare sa il controlam. Am pierdut controlul si asa am pierdut tot ce aveam.


Iar acum toate amintirile nostre sunt aruncate in mizeria cotidianului. Praful gros va reusi sa le omoare si sa le ingroape pentru totdeuna...de acum noua forma nu va mai putea recunoaste vechiul fond.


14 April 2009

Rule the world

Misterul oglinzii


De fiecare dată cand ajung acasă seara şi mă uit în oglindă simt în colţul ochilor cum se nasc aceleaşi lacrimi.. De fiecare dată mi se pare că oglinda se tulbura, iar de cealaltă parte, în lumea paralelă ce se naşte în sticlă, stă altcineva, nu eu.
Eu sunt doar forma,nu şi fondul pe care mi-l doresc. Oare pentru că ceva din interiorul meu nu îmi dă pace? Nu înteleg de multe ori ce este ceea ce caut de fapt. De multe ori căutarea mea pare a fi în van, iar din acest motiv, uneori lacrimile îmi inundă mintea. Dincolo de oglinda sunt aşa cum mi-aş dori să fiu. Acolo îmi gasesc locul. Fericirea mea e altfel; dar sunt prea laşă să o traiesc şi să o simt şi în lumea a doua.
Închid ochii pentru că nu cumva să las să mă inunde gândurile oglinzii; dar şi aşa tot ce pot să creionez e în tonuri de gri.
Îmi doresc să găsesc macar motivul căutarii mele neîncetate, şi mai apoi adevăratele criterii pe care ar trebui să le caut şi poate aşa voi ajunge şi într-un punct final. Uneori îmi doresc să pot atinge zenitul şi nadirul.



What is power without control? Insanity!

CONTRÓL s.n. 1. Verificare, analiză permanentă sau periodică a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire. ♦ Supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi şi mişcări



A deţine controlul înseamană a avea putere. Sensul invers nu se poate, puterea fără control e în van.

Nimic nu conferă mai multă siguranţă, putere, împlinire şi success decât controlul situaţiilor, oamenilor, evenimentelor. Din acest motiv acest control este un lucru foarte greu de obţinut, dar nu imposibil.
Pentru mine, momentele când simt că pamântul se învârte aşa cum îmi doresc, cand cuvântul meu poate influenţa oameni, decizii, reacţii, gânduri îmi oferă cea mai mare satisfacţie interioară. În rest totul e perisabil. Efemeritatea va înghiţi toate lucrurile lumeşti, profane; doar puterea controlului va rămâne o veşnicie.

Forţa fizică nu o să reuşească niciodata să învingă forţa cuvantului. O conversaţie aleasă, propoziţii gândite de două ori, cuvinte atent selecţionate, atitudinea persuasivă pot crea poteci îndoielnice chiar şi în cele mai dese şi întunecate desişuri ale minţii. De ce? Pentru că întotdeauna fiinţa umană îşi va pune la îndoială propriile crezuri şi idei atunci când un cuvânt poziţionat unde trebuie este rostit. E nevoie doar de o urmă de neîncredere pentru a putea crea o breşă. Şi aşa se nasc abisurile controlabile..